Safari Nudlet

Ars amandi

2012-01-26T18:13:00.004+02:00

Am început cu o melodie, care este ceea ce numesc eu reggae. A devenit obsesivă, deşi e veche.

Vreau să vă împărtăşesc, ce urât sună "împărtăşesc", faţă de "share", o minunată, formidabilă şi fără cuvinte experienţă:
- Mă mai gândesc uneori, dar te-ai speria. A zis Ştefan după câteva minute de când vorbeam despre noi.

- N-aş avea de ce. În inima mea spuneam că alături de el nu mi-ar fi frică de nimic.
- Ştii... mă gândesc uneori... dacă o să mai fim împreună după ce murim.

- Da. Nu ştiu să scriu sunetul pe care l-am scos, un fel de extaz, entuziasm şi euforie.
- Ce da?
- Asta e cea mai romantică declaraţie de dragoste pe care am primit-o vreodată. Şi-o să fim, o să ne căutăm pe-acolo, i-am zâmbit, sprijinindu-mi capul de al lui.

- Ne întâlnim cu Sfântul Petru şi zicem: "dă-te, moşule, eu tre să ajung la soţia mea sau, tu, la soţul meu!" . Râdeam, deşi se simţea speranţa în ochii noştri.
- Da, sau te caut prin cazane şi vedem care urlă mai tare.

- Şi-o să râd de tine.

- Eu o să fiu în cazanul care arde mai puţin.

- Lasă-mă, că mă ia cu tremurici! Ajungem în Rai punct!

- De ce?

- Pentru că aşa am zis eu şi pentru că suntem buni.

- Hmm, delicioşi!

Şi-am râs. Ne-am luat în braţe. Ne-am sărutat...cumva sperând că Dumnezeu observă ceea ce tocmai am vorbit şi o va lua ca o rugăciune.

Şi chestia pe care vreau s-o fac poză d-aia şmecheră:

"Sunt geloasă până şi pe vânt, pentru că el te atinge, iar eu nu pot." Owned!

I need some friends

2012-01-03T11:37:00.003+02:00

Am curajul să spun asta, deşi, o recunosc, e cea mai patetică declaraţie posibilă.

Am avut tot felul de prieteni. Sau mai bine spus parteneri. Dar am reuşit de fiecare dată să rămân fără. La unele ştiu de ce se termină, la unele, vag.

Fac inventarul, că doar e început de an, nu?

Usque ad ocassum solis

2011-12-06T18:25:00.002+02:00

Aş scrie ceva, dar voi fi sinceră, m-am gândit la o mie de posibilităţi de a face asta.

Acum ceva timp, am fost în Botoşani, prin judeţele caracteristic moldoveneşti: Neamţ, Iaşi şi Botoşani. Aş face o clasificare după modul de sărăcie. Dar nu; mă gândeam că am citit cărţi cu acţiunea înaintea războaielor mondiale şi, guess what, lucrurile au rămas la fel. Biserica e cea mai împunătoare, casa parohială are termopane, pe când casele sunt încă de chirpici. Sătenii n-au bani de lemne de foc, dar biserica are centrală proprie. Apa se găseşte la fel ca acum 100 de ani. Singurul care e înstărit în satul moldovenesc e cel care deţine renumitul "magazin mixt", cu renumiţii biscuiţi reci, tari ca piatra, de la care te îmbolnăveşti de indigestie.
Bun, recunosc, sunt rea. Italia e cea care face legea. Botoşani, case impunătoare, dar cu WC în curte, termopan, var scump, dar copii cu papuci de gumă în picioare. Un adolescent, în ultimul an de liceu, aduna, în sictir, cu grebla frunzele din faţa porţii. Aparent nesemnificativ, acest puşti, purta un hanorac pe care scria cu majuscule ITALIA. Mi-a spus senin: "cum am terminat cu BAC-ul, mă duc în Italia, la taică-miu". Super, mă bucur pentru tine! Not! Judecând realist, altă soluţie nu are.

În altă ordine de idei, dorinţa mea e să fiu scriitoare. Ştiu asta de ceva vreme. Unica problemă e că nu scriu. Adică mi-am impus să nu mai scriu, dau în clişee, nimic nou, nimic care să mă pasioneze. Toată lumea mă întreabă la ce facultate mă duc. Bă, mi-e groază! Nu ştiu sau nu ştiam până ieri noapte. Vreau să fiu la curent cu tot ce e nou. De aici rezultă minunata facultate de jurnalism. Minunata şcoală a muritorilor de foame sau a bogaţilor nefericiţi. Mă minunez de ce e la TV, prin ziare, prin reviste. Nu mi-e locul printre porno şi printre nedreptăţi. Deci, îmi doresc ceva gen Academia Caţavencu sau , cum era pe vremuri, Albina, Curierul, Dacia literară, unele site-uri: descoperă.ro, ceva util şi neplictisitor. Măcar acum am o mică idee despre ce vreau. Mnieh, I dream too much. Să nu vă surprindă dacă am să ajung asistentă medicală.

Ultimul lucru pe care vi-l împărtăşesc este acela că, în această dimineaţă, am văzut doi oameni în vârstă, care mi-au dat inspiraţia de a scrie astăzi, dar nu ştiu să exprim exact ceea ce simt. O să mai gândesc. Ideea e că m-am gândit la vieţile lor, la cum o să ajung şi eu bătrânică... la mai multe...

Morgana

2011-11-10T13:51:00.003+02:00

I wonder,where my trouble should have gone? For I have met you wandering the world facing nothingness lonesome. So was I.
And now to wander becomes to walk, the world becomes our world, to face becomes to admire, nothingness becomes everything and lonesome, well, lonesome becomes together. Somehow we mean forever for the both of us.
My trouble went away, for I have discovered the power of love.

Baby, my baby

2011-11-05T23:24:00.003+02:00

I thought my life was in vain, until I met you.

Inspirational

2011-10-24T19:01:00.003+03:00

A trecut ceva vreme de când nu mi-am mai făcut timp să meditez. Într-o bancă, într-un centru, fix la ora când se iese de la şcoală, pot observa mai bine ce face un om fericit.

Am văzut de la cupluri morocănoase, în care el o strânge de mână de parcă primul i-ar fura-o, la cupluri drăgăstoase, de la piţipoance, la fete frumoase aş putea spune, de la "băieţaşi", la domni în toată regula (ah, ce-mi plac bărbaţii la costum).

Diferenţa dintre ei şi mine? Nici măcar una. Suntem la fel de insignificanţi, "la fel de" egali în faţa lui Dumnezeu, avem toţi probleme, mai multe, mai grele, mai puţine sau nimicuri, toţi am iubit sau iubim, în felul nostru. Şi cine ştie tot ce e în sufletul nostru? Poate noi, poate cei pe care-i iubim.

Ce mă face diferită? Nu am suferinţă lăuntrică. Sunt toată lumea pentru cineva. Cel mai mult contează, cu toată siropoşenia de rigoare, să ai pe cineva care te face fericit, care te iubeşte şi pentru care simţi la fel. Era de aşteptat să adaug asta, nu?

E important să te simţi bine sufleteşte, împăcat cu tine.

Inspirational:

Partea când am distrus tot (din mine)

2011-10-05T16:21:00.003+03:00

- Nu, mă enervează, n-ai idee.

Vorbeam despre cum m-am certat cu iubitul meu, despre plata facturii la întreţinere. Cât de patetic poate fi asta? Nu la o dragoste dintr-asta am visat.

- Îmi facilitezi opinia în privinţa ta.

- De când vorbeşti aşa?

- De când mi-am utilizat vocabularul specific.

- Futu-ţi vocabularul specific!

- Un muritor de rând aşa ca tine, nu se poate raporta la nivelul meu.

- La ce nivel?

- La nivelul meu de... inteligenţă, râse el.

- Cine-ar fi crezut c-am crescut un tocilar ca tine şi-acum se însoară, am râs eu.

- Ce vorbeşti, om de rând, m-ai băgat tu în patul fetei absolut fenomenale care s-a îndrăgostit de mine, deşi n-aveam nici cea mai mică idee despre cum se trăieşte cu o femeie?

În momentul ăla, am simţit tot ce poate simţi o femeie când aşteaptă inelul de logodnă de când s-a născut şi care nu mai vine, deşi are o relaţie persistentă de 5 ani, în care a investit dragoste, timp, chiar şi capital bancar, dar mereu nu era suficient pentru un bărbat ocupat.

- Pe bune, retardatule, dacă nu încetezi, mă...

- Te superi grav pe mine, aww...

M-am ridicat cu condiţia să-l pocnesc, dar mi-era prea dragă conversaţia. Mi-era dor să ştiu că am prieteni, chiar dacă era de mişto. Scăpasem o vreme de monotonia zilnică, acum reveneam, uram asta...

- Hai, zi-mi puţin, termină prostiile, câţi invitaţi ai la nuntă?

- Domnişoară se zice, "termină cu prostiile", nu foarte mulţi, gen 50 de familii, de ce?

- Mă gândeam la luna de miere pe care ţi-o plănuiesc...

Am zâmbit, în momentul ăla plănuiam luna de miere pentru mine.

2011-10-02T21:59:00.002+03:00

Ne-am pricopsit cu un fel de ignoranţă pasivă.

Un fel de regres şi în muzică, şi în modul nefiresc de a gândi. Mai rău e că e molipsitor să trăieşti o viaţă, în care pur şi simplu să nu-ţi pese de nimic. În care totul constă în viaţă de noapte, muzică, ţigări şi sex la prima vedere. Deja nu mai e "dragoste la prima vedere", e "give me everything tonight". Avem acel "feeling" ca poate n-o să mai avem ziua de mâine sau n-o să mai avem viitor. Viitorul există, îl fabricăm noi pe măsură ce creştem în sentimente sau în planuri de viitor. E absolut miraculos să vezi că ceea ce ţi-ai dorit devine realitate şi, uneori, întrece orice aşteptare. Eu nu ştiu cum e mai bine, în schimb, mi-am decis o cale sau, mai exact, o traiectorie pe care o urmez, fiindcă aşa vreau. Deci, cum e mai bine să trăim?

Urmează un trance orgasmic. Nu-i asta denumirea, se cheamă uplifting.

Family portrait

2011-08-25T10:02:00.004+03:00

- Dar, tati, eu mi-am făcut prieteni aici. Ce nu e bun la apartamentul ăsta? Eu nu vreau să merg cu voi, du-te tu cu mama, eu rămân aici. Mi-a fost foarte greu să-mi fac prieteni. Sunt cei mai importanţi pentru mine. Îi iubesc aproape la fel de mult cum vă iubesc pe voi!
El stă, reflectează şi face faţa aia de om supărat, dar care nu vrea să strice nimic prin nişte cuvinte zise la nervi. Evident, îl afectaseră cuvintele fetei de 13 ani, care deja se credea mare şi avea impresia că lumea se învârte în jurul ei şi al prietenelor ei. Pe de o parte, înţelegea, doar trecuse şi el prin asta. Până să o întâlnească pe ea, femeia care îi devenise soţie de atâţia ani şi, pe care, totuşi, încă o privea ca la adolescenţă. Înainte prietenii erau totul, apoi a devenit ea totul.
- Uite, gândeşte-te că avem o casă mai mare în care îţi poţi invita prietenii. Pe toţi!
- Serios?
În culmea fericirii şi mai mult de atât, mergând spre mama ei.
- Da. Şi zâmbind îi dă o palmă la funduleţ.
Mama, ştergându-se pe mâini cu un prosop, îi mulţumi din ochi şi din zâmbet tatălui şi o îmbrăţişă pe fetiţă.

Raku - Doi

2011-08-03T15:37:00.000+03:00

Dacă cerul ar putea...

2011-07-30T23:31:00.003+03:00

Avem două ceruri, unul plat şi unul rotund, unul de câmpie şi unul de munte.
Având timp să reflectez în ritmuri de istorie, pe la Histria, am realizat că cerul văzut de acolo avea nori de la bază la vârf, dând practic senzaţia că Pământul e plat, asemeni unei câmpii.
Ajunsă în Piatra- Neamţ, obişnuită cu cerul meu, lucrurile s-au schimbat. De la barajul Bâtca Doamnei (ce nume frumos!) cerul se vede exact ca o sferă, dând senzaţia că te afli într-o minge.
Aşa că s-au cam ars pe rug degeaba, fiecare percepe altfel cerul, în funcţie de locul unde e.
Măreţ e Universul, căci acum două seri, cerul era mai instelat ca niciodată şi puteam vedea atât de clar, încât mi-era frică. Nu ştiu de ce, poate din cauza imensităţii, poate pentru că era noapte şi se auzeau lupi (sau câini) şi mi-era frică de urşi.
Trebuie să vă arăt poza în care fiecare punct mai mare, se putea considera o galaxie, cu planete şi ,posibil, sori proprii.
Suntem unici totuşi. Apropo de cer, Raku spunea că românii au obişnuit să ducă războaie de apărare şi încă mai sunt soldaţi care gândesc aşa şi admiră asta, pentru că dacă ar gândi toţi aşa, am duce războaie numai cu extratereştrii, care oricum nu ne deranjează, aşa că pace. Ar trebui să nu ne mai omorâm semenii pe nişte criterii aiurea. N-ar trebui să existe criterii de diferenţiere a oamenilor!

Cumbersome

2011-07-05T13:31:00.003+03:00

Uite că e 2 noaptea şi eu încă n-am adormit. S-au făcut trei ore de când mă foiesc şi gândurile foşnesc. Nu pot nici măcar să mă mişc prea tare, pentru că aş putea să o trezesc pe mama. M-aş duce până la bucătărie... Dacă mi se duce somnul de tot? Aşa că rămân aici.
Nu mai am răbdare. Ştiu că o să fiu completă, când J. va fi aici. O să am acea senzaţie că viaţa are un motiv. Anotimpul meu preferat, cu sora mea şi cu iubiţii noştri. Asta e ce ne-am dorit de mici. Să ne vedem soţii prieteni şi noi să fim încontinuare cele mai bune prietene. Să fim naşe la copii şi la cununie. Să avem odrasle de aceeaşi vârstă, eventual să-i căsătorim dacă sunt de sexe diferite. Să facem grătare şi excursii. Cel mai important, să facem totul împreună.

M-am gândit şi mi-am plănuit toată vacanţa. Sper doar ca toată viaţa mea să fie ca acum. Jur că nu aş schimba anii ăştia pentru nimic. E greu, da, mereu mi-e greu. Mereu se găseşte ceva, dar dacă iubesc şi sunt iubită, totul pare mai uşor. Şi când mă refer la iubire, mă refer la toate formele ei. Mi-e dor de J. şi de Ş. şi v-aştept acasă pe amândoi!

Un pic din gândurile mele de aseară, se regăsesc în melodia asta (şi în ce am scris mai sus):

J.

2011-06-27T13:42:00.004+03:00

Am avut şi eu o surioară. Caldă, drăguţă şi frumoasă. O simţeam lângă mine, chiar şi când era departe. Mă făcea să râd şi mă făcea să plâng. Eram nedespărţite. Şi-mi plăcea tot la ea. O cunoşteam pe ea toată, ştiam exact ce să zic, ce să cred, ce sfaturi să-i dau. Ştiam de ce are nevoie şi ce melodii i-ar alina durerea.
Ştiam cum să "make her tick" şi îi ştiam preferinţele în materie de orice. Vorbeam până la 4 dimineaţa şi adormeam cu mâna ei în mâna mea.
Eram una şi aceeaşi. Unde o pot (re)găsi?

Eyes/ What a wonderful world

2011-06-15T13:46:00.004+03:00

Cu ochii larg închişi.

Aşa trăim viaţa.

Aşa mergem pe stradă şi aşa conducem când greşim. Aşa iubim, aşa dormim, aşa sărutăm, aşa luăm în braţe, aşa ţipăm şi aşa ne naştem şi murim.

Aşa ne plimbăm, aşa ascultăm muzică şi aşa facem poze. Aşa dăm examene, aşa luăm examene şi aşa plângem. Aşa râdem, aşa ne rugăm, aşa aşteptăm, aşa oftăm.

Imaginează-ţe pe tine în tot ce am scris.

Aşa e, nu?

Open your eyes! Priveşte în jur. O stradă ai. O viaţă ai. O iubire ai.

Nu te concentrezi mai bine dacă închizi ochii.

Uită-te la un copilaş, uită-te la cum se uită el, numai n-are vorbe încă să zică cât e de frumoasă lumea din jurul lui. Mai ales acum, când e soare, când e verde şi e cald.

Leapşă de la Kali

2011-06-15T13:16:00.002+03:00

Are you a male or female? Kids - Mgmt
Describe Yourself? Grenade - Bruno Mars
How do you feel? I feel pretty - Sophie Milman
Describe where you currently live. Mountains - Biffy Clyro
If you could go anywhere, where would you go? Here in your arms - Hellogoodbye
Your favorite form of transportation? Airplanes - B.O.B.
Your best friend? If tomorrow never comes - Ronan Keating ( J.)
You and your best friend are. Viva la vida - Coldplay
What's the weather like? Walking on sunshine - Katrina or Aly and Aj
Favorite time of day. Dimineaţă - Holograf
If your life was a TV show what would it be called? Oficial îmi merge bine - Simplu
What is life to you? Fericirea are chipul tău - Mihaela Rumceanu
Your relationship. 2 în 1 - Racla
Your fear. Breakeven - The Script
What is the best advice you have to give? Live your life - Rihanna
Thought for the day. For the first time - The Script
My motto. Nevermind what's done is done (Still - Foo Fighters)

Chasing (wet) pavements

2011-05-26T13:55:00.003+03:00

Am fost mult timp în întuneric. Asta până a plouat a mia oară fără să-mi dau seama. N-am avut umbrelă şi, deşi mă obsedează detaliile de genul, am decis că dacă pierd timpul într-o scară de bloc, din lipsa mea de preocupare pentru vremea de afară, măcar să-l pierd făcând ceva. Şi am făcut.

Felul în care ploaia cădea pe asfalt, pe bancă şi, apoi, se izbea zăpăcită în toate direcţiile, ca să ajungă unde trebuie, la plante, îmi amintea oarecum de un om. De felul în care el se loveşte mereu de ceva. Dar mereu trage cineva ponoasele de pe urma suferinţei lui. "Să nu-ţi clădeşti fericirea pe nefericirea altuia". Nu mai ai cum acum. Calci pe cineva orice ai face. Pentru că stimularea de astăzi e "go for it!", e "dacă-ţi doreşti ceva cu adevărat, luptă pentru el"... E fix treaba împotriva aproapelui. Şi ce dacă? Roata se întoarce numai la unii.

Se auzeau picăturile, pentru că oameni nu erau, maşini puţine, care împroşcau în mişcarea nebună a direcţiei lor. Şi mie mi-era cald şi bine, într-o pereche de braţe numai ale mele. Priveam ploaia, simţind că mă trezeşte la viaţă.

Melodiile de azi

2011-05-16T17:08:00.002+03:00

"Dacă pleci, uşa nu o mai închide
Sper să treci poate mâine pe aici
Te petrec şi mă uit la tine
Parcă pierd ceva din mine
Zău, îmi e greu."

"Drumurile noastre poate,
Se vor intâlni vreodatǎ
Drumurile şi iubirea,
Gândurile, fericirea?"

Şi una internaţională:
"I remember the time
The time that we had
I remember the things that used to make you mad
And I wish I could turn back the time
Oh, I wish I wouldn't cry every night"

Au mai fost multe. Cu amintiri din liceu pe viaţă. Absoluţii mei...

Nopţi cu ploi şi stele

2011-05-12T15:04:00.000+03:00

În carte, Elsa e total altfel decât mi-am imaginat-o. Are şi altă poveste. Puţin cam prea simplă pentru nivelul meu de înţelegere. Elsa a fost îndrăgostită de Dieter, un bărbat care a ţinut relaţia ascunsă timp de doi ani (pentru că lucrau amândoi în televiziune) şi care avea o fetiţă, pe care nu şi-o dorea, dintr-o aventură de dinainte de Elsa. Totuşi, o tulbură subiectul, având în vedere că şi ea fost părăsită la rândul ei de tată. De fapt, ea îşi doreşte ca el s-o ceară de nevastă. Dieter chiar face acest lucru şi ar avea şi grijă de fetiţă, dacă i-ar cere asta. Dar Elsa descoperă că nu crede că iubirea mai are nevoie de schimbare. Ea spune că ori iubeşti pe cineva, ori îl laşi în pace, nu încerci să-l schimbi. Aşa că, rămâne cu Thomas în final, un străin devenit prieten bun, pe care l-a cunoscut în Grecia, şi pe care nu vrea să-l schimbe. E un final frumos, puţin ireal, doar e carte, nu? Însă e singurul final ireal, cartea are si un aproximativ final trist. Impresionantă carte.

De asemenea, cele mai notabile cuvinte au fost acelea ale lui Thomas: "Oamenii îndrăgostiţi tind să fie foarte plini de ei şi să plieze pe toată lumea conform planurilor lor." Aşa e, nu? Şi nu e prea corect.

Elsa

2011-05-05T11:28:00.004+03:00

- Hi, sweetheart.
- Hi.
Smoking my cigarre, when everything fell apart. The only way he tells me sweetheart is when he cheated again. It's like the first "I did" he says. Wondering why I still forgive him and why I can't forget him? Of course not. I wouldn't bother anyway. I cheat on him too. I feel desperate sometimes. I feel happy othertimes. But most of all, I feel insomniac. I know that he exhausts me and I know that leaving him for the other would be exactly what would get me out of this, but... again and again, and over again, I love watching him comeback to me.

I believe that's Elsa's story.

Fur Elise

2011-05-02T22:25:00.002+03:00

Şi într-o zi, când am să-l văd, am să-i zic mai multe. Am să mă abţin să nu-l bat. Să-i văd figura bucăţele, tremurând şi suspinând, implorând mila. Asta merită, din partea mea, milă e tot ce pot să simt pentru un animal ca el. Dar dacă te mai aud vorbind vreodată de el, jur că nu mă mai abţin. Dacă o singură dată îi mai permiţi să-ţi facă rău, jur că fac orice. L-aş şterge cu buretele, să fii doar a mea.

Şi vă rog nu vă simţiţi la niciuna din postări.

Cea mai frumoasă sărbătoare

2011-04-25T10:59:00.002+03:00

Hristos a înviat! Paşte fericit! Mâncaţi mult, beţi mult, că nu se ştie dacă mai prindem alt Paşte (2012-an imprevizil) !

Şi mai am o întrebare: unde vă petreceţi vara?

What would you wish for, if you had one chance?

2011-04-19T11:07:00.003+03:00

Îmbulzeala mă făcea să cred că nu eram în locul potrivit pentru discuţia asta.
- Ştii... şi... am văzut... cred... , încerca să formeze o propoziţie sacadată din cauza autobuzului în care eram.
- Aşteaptă până coborâm, am râs.
- E prea interesant să aştepte! Dacă cineva ţi-ar îndeplini trei dorinţe, care ar fi acelea?
M-am gândit tot drumul. Şi încă aveam de gând să mai întârzii răspunsul, însă pentru prima dată în viaţa mea eram absolut sigură de ceea ce voiam.
- Prima mea dorinţă ar fi să-mi văd viaţa până la 30 de ani.
- De ce până la 30? Te-ai gândit că poate o să-ţi doreşti să vezi şi restul?
- N-o să vreau să văd şi restul.
- Sec. Aşa zici tu..., a râs.
- A doua... ar fi să am fericire completă (sănătate, dragoste, bani).
A dat afirmativ din cap.
- Şi a treia să nu-mi lipseasă niciodată prietenii.
- Asta e frumoasă rău, a zis zâmbind. Dorinţele tale sunt porunci pentru mine.
- Ia să te aud pe tine, am râs. Ce dorinţe ascunse ai?
- Prima ar fi să văd toată lumea.
- Da,da,da, am uitat de asta.
- A doua ar fi să mă realizez pe plan profesional.
- Toată lumea îşi doreşte asta, am zis.
- Tu nu ţi-ai dorit.
- Ba da, prin fericirea completă mă refer şi la asta.
- Aha, dar n-ai specificat. Şi a treia e... o dorinţă mai complicată... să nu mai am inima frântă... de tine.

Mame, viaţă şi cărţi

2011-04-13T13:43:00.004+03:00

Am stat mai pe lângă uşă. Nu voiam oricum să captez atenţia de absolut niciun fel. În faţa mea, o doamnă se ruga. Şi în faţa ei, alta, şi la doi metri mai încolo alta, şi tot aşa. Şi vine un copil plângând, stricând frumuseţe de linişte. O singură femeie a întors capul, l-a luat în braţe şi l-a întrebat de ce plânge. Era mămica lui. Unica căreia îi pasă cu adevărat. O singură femeie rămâne constantă, mama, a cărei îmbrăţişare e mai concisă decât o mie de cuvinte. Şi fără de care, recunoaşte, ai fi mort.

Când prea devreme, când prea târziu, love comes again. Sau poate că n-ar mai trebui să îţi vorbesc eu despre lucruri pe care nu le ştiu deloc... mă surprind mereu, gen. Toată lumea are o idee clară despre cum ar trebui să-ţi trăieşti viaţa, însă nimeni nu ştie cum s-o trăiască pe a lui. Aşa că te invit să îţi trăieşti viaţa aşa cum ştii mai bine, mănâncă ce vrei, bei ce vrei, fii cu cine vrei, fiindcă viaţa e scurtă şi n-ar trebui să îţi pese de nimeni, mai puţin de tine şi de mai sus menţionata. Şi să mai ştii ceva, sănătatea e cea care trebuie cerută în rugăciuni. Dacă eşti sănătos şi recunoscător, Dumnezeu îţi ajută în orice.

Ca să fie cu noroc, scriu despre trei lucruri azi. Am început postarea cu cel puţin cinci zile în urmă şi nu reuşeam că o mai termin. O parte frumoasă din viaţa de adolescent e aceea că ai timp să faci unele lucruri cu care nu te mai întâlneşti. Mă irită de mor orele în care oricum nu fac nimic, dar nici n-am voie să citesc. De ce sar cu toţii cu curul în sus că nu mai citeşte nimeni, însă atunci când vine vorba de un "obiect (şcolar) preţios", brusc sunt infractoare? M-am lăsat captivată de Moara cu noroc (şi de alte cărţi) şi la momentul culminant, a trebuit să închid frumuseţe de carte. Detest timpul pe care nu pot să-l folosesc pentru ceva util.

Carte megabună de citit în ore: Cele mai frumoase iubiri, Alice Năstase (antologie Tango)

A better day

2011-04-04T14:31:00.002+03:00

Sunt nedreaptă. Aşa cum a fost şi viaţa cu mine.

De ce simt c-o să-mi pară rău că am zis asta?

De fapt, mă gândeam că m-am înşelat în privinţa multor persoane. De cele mai multe ori, îmi dădeau cu firma-n cap, când mi-era lumea mai dragă. Şi puţinele excepţii, m-au surprins plăcut. Citeam undeva că un copil din America scria ceva de genul: "Doamne, de ce te chinui să faci mai mulţi oameni, când pot rămâne aceeaşi la infinit? Tu nu oboseşti?" Şi mai ales, îi faci atât de diferiţi. Le faci suflete... ciudate. Şi mor de ciudă că nu pot fi altfel.

Sonet 66 - Shakespeare

2011-03-30T14:23:00.002+03:00

Ma uit scarbit la tot, si-as vrea sa mor,
Decat sa-l vad slavit pe ticalos,
Iar pe sarman de rasul tuturor,
Sa-l vad tagaduit pe credincios,
Pe vrednicul de cinste oropsit,
Si pe femei badjocorite crunt,
Pe cel far’ de prihana pedepsit,
Si pe viteaz rapus de cel marunt,
Si artele sun pintenul despot.
Si adevarul, “vorba de netot”,
Si strambul poruncindu-le la drepti.
Ma uit scarbit la tot, si bun ramas !
Dar daca mor, iubirea-mi cui o las ?

Bloggeri

2011-03-25T12:27:00.002+02:00

M-am uitat puţin prin lista de bloguri pe care le citesc şi au rămas constante doar vreo 5 din 20. Hai, vă rog, mai scrieţi... Simt nevoia să ştiu că mai sunt ca mine. Ştiu că e greu, inspiraţia se găseşte greu. Prin voi m-am cunoscut pe mine, mi-am dorit să fiu şi mai mult. Prin voi am reuşit să înţeleg că nu sunt singură. Vă rog, mai scrieţi.

Mai sunt oameni care visează să fie scriitori?

Top 10 false declaraţii de dragoste

2011-03-24T11:41:00.002+02:00

1. "N-am mai cunoscut pe nimeni aşa ca tine."

Nu crede că eşti specială. Eşti o altă fată, logic că n-a cunoscut pe cineva care să-ţi semene. Altfel, n-ar mai fi lângă tine. Eşti doar mai bună decât cea dinaintea ta sau poate mai rea.

2. "Mi-e dor de tine în fiecare secundă."

Nu îi e dor de tine. În cel mai bun caz, se gândeşte la tine tot timpul.

3. "Nu mai există nimeni în inima mea."

Ochii văd, inima cere, peste tot numai plăcere. Nu există în inimă, atunci e în minte. Şi cred că ştii unde e situată mintea la băieţi. Ups.

4. "Mine fără tine nu există."

Există la prima venită, prima servită.

5. "Nu pot să stau o zi fără tine."

Poate. Adoră să iasă cu băieţii, să vadă fete noi şi eventual să te uite pentru o perioadă cât mai lungă.

6. "N-o să te mint niciodată sau N-o să te înşel niciodată."

Dar minte atunci când e necesar sau spune adevăruri pe jumătate. Înşală când îl conduce "inima" spre cealaltă.

7. "Aş sta cu tine tot timpul."

Ei, ce drăguţ. Şi să devină stabil? Ptiu, ducă-se pe pustia neagră! Nu se leagă băiatul la cap, când nu-l doare.

8. "Îmi plac prietenele tale."

Ha, ha, ha.

9. " Eşti dulce slash frumoasă slash extraordinară slash deosebită (ai prins ideea)"

Fiecare femeie e toate lucrurile de mai sus. Dacă nu găseşte ceva care să fie specific ţie, e mai bine să nu începi să numeri la câte fete a mai zis asta.

10. "Te iubesc si te voi iubi întotdeauna (forever)."

Depinde la cât timp îţi zice că te iubeşte. Însă, faza cu întotdeauna... That means a lot of time.

Aveam o cunoştinţă care îmi spunea că dacă băiatul zice: îţi dau luna de pe cer, eu să îmi pun întrebarea: chiar aşa e? De cele mai multe ori nu-i aşa.

Şi încă ceva, I'm back. Yes, I'm single, you're gonna have to be amazing to change that.

Vreme ca în inima mea

2011-03-20T16:52:00.004+02:00

Cel mai amuzant e să urmăreşti un om care încearcă să treacă peste o dezamăgire în dragoste.

Se străduieşte să pară fericit, râde fals, zâmbeşte fals, are tot timpul prieteni pe lângă el. Iese din casă mai des decât înainte, cumpără mai multe cafele, caută bancuri mai multe şi doarme mult.

Când e la şcoală, nu ştii dacă are probleme, decât dacă cumva cineva şi-a făcut datoria să te informeze despre ce-a păţit, sărăcuţul/a. Se bagă în toate voluntariatele, proiectele şi stă peste ore ori de câte ori este nevoie.

Numai când mănâncă, atunci, parcă, îl vezi pierdut în toate gândurile, nu ştie nici el cum să le adune. La teste, molfăie gumă, se uită pe pereţi, caută telefonul, când e în faţa lui.

Şi noaptea, când nu ştie nimeni, plânge, sughite, rupe foi, izbeşte lucruri, şterge toate urmele, ca a doua zi să fie iar zâmbăreţ.

Afraid of waking

2011-02-10T13:42:00.002+02:00

Tentativa de omor variază între 6 şi 15 ani de închisoare. Omorul în sine e între 6 şi 100 de ani. Şi astea au fost făcute cu sânge rece.

Când încerci să omori pe cineva, nu e exact ca şi cum l-ai omorî? Mie mi se pare că-i mai rău chiar. Unu, nu ştii dacă persoană inculpată, n-o să mai încerce până o să reuşească să ia viaţa cuiva. Şi doi, persoana rămase în viaţa are traume irecuperabile. Există o închisoare a inimilor frânte? Wanna join in...

Bono, iar el şi seriale

2011-02-04T19:34:00.004+02:00

Să-ţi dai seama că poţi avea pe oricine din lumea asta, dar să-l vrei doar pe el.

E neplăcut şi chiar groaznic ca ceilalţi să-ţi scoată în evidenţă defectele persoanei iubite, pe care tu le vezi doar când te cerţi şi, oricum, într-o măsură mult mai mică. Pentru mine e acasă, pentru alţii e un musafir, care se încăpăţânează să rămână. Pentru mine e viitor, pentru ei e aventură.

În ultima vreme, am revenit la marea mea plăcere: serialele. De data asta mă uit la Pretty little liars. E fascinant cum o piţipoancă machiavelică îşi ia pedeapsa foarte urât. După faptă şi răsplată. Şi la ăsta mă mai plictisesc şi sigur mă las de el când începe şcoala. Din lista alunecoasă de seriale pe care nu le-am terminat fac parte şi Vampire Diaries, True Blood, Desperate Housewives, d-astea de fete. Ce să fac dacă majoritatea mă plictisesc?

Certuri, acceptări şi altele

2011-02-01T09:44:00.004+02:00

Ieri am mai avut o revelaţie (cred că blogul ăsta e impropriu numit "călătorie în necunoscut", ar trebui să se numească "revelaţii de genul nesupranatural"). În timp ce mă întorceam de prin lumea asta făcută numai pentru mine, normal, mi-am dat seama că nici măcar J., care mă apreciază mai mult decât orice iubit şi care mă înţelege mult mai mult decât mama, nu mă acceptă în fiecare zi. E totul bine, până ne certăm. O să spuneţi, cine nu se ceartă. Păi, eu nu prea mă cert. Nu simt gustul unei certe. E ceva din adâncul sufletului (studiat de psihologie) care opreşte bucuria machiavelică de a mă certa.
Am mai avut o revelaţie, dar nu se ştie cine citeşte blogul ăsta :D Nu e trist că am ajuns să-mi controlez ceea ce scriu? Adică până acum scriam ce si cum voiam. Acum... Ei bine, am crescut şi o dată cu mine, creşte şi blogul. Mulţumesc că mă ciţiţi, că mă comentaţi. Let's be young together! Ă?

Ubituleh

2011-01-27T12:54:00.006+02:00

Urăsc scuipatul. Urăsc să merg pe stradă şi să ocolesc scuipate. Sunt excesiv de multe. De ce simt ăia nevoia să scuipe? E fiziologic sau ce? O să-mi pun spirt pe covorul dinaintea uşii. Nu mai supoooooort!

În altă ordine de idei... Am scris despre Bono într-un caiet, pe care acum mi-e lene să-l aduc. Aşa că, freestyle :)

Să nu credeţi că Bono e ales aşa la nimereală (asta ca să-mi tratez opera despre el ca la română). Bono poate însemna şi că e bun, şi că, într-o zi, va fi la fel sau mai faimos decât Bono de la U2. Tema este desăvârşirea ca persoană. Compoziţia este diversă, de la texte scurte, la adevărate nuvele.
Subiectul... Hm... Nedescifrat.
Personaje principale: ambiţioase, perseverente, totdeauna încercând să se autodepăşească,încăpăţânate, orgolioase şi se iubesc.
Personaje secundare: n-avem.
Concluzie: Bono e iubitul meu, eu sunt iubita lui.

Stare proastă

2011-01-13T14:34:00.004+02:00

Puteţi să număraţi măcar la degetele de la o mână persoanele care nu v-au dezamăgit nici măcar o dată? Puteţi să spuneţi cu mâna pe inimă că aveţi cui vă destănui în vacanţe, când nu aveţi neapărat credit pe telefon, când nu sunteţi tocmai lapte şi miere? Nu? Da? Câteodată? Niciodată?
Sincer, nu mai am încredere în familie, în prieteni şi nici măcar n-am cui să zic asta. Cred cu tărie că nimeni nu mă poate înţelege pe deplin, nimeni nu ştie ce-mi lipseşte, însă o să mă asigur ca măcar copiii mei să simtă ceea ce eu nu prea pot.
Însă nu sunt singură. Niciodată nu eşti singur, nici fizic, nici moral. Însă e mai rău când te destăinui. Atunci se pune problema dacă eşti într-adevăr singur.
Descopăr trei feluri de a te plânge: te încurajezi singur, te încurajează alţii şi sfaturile (din ambele părţi?) .
Eu mă întreb cum le vine celor care sunt împreună de mult timp, când trebuie să se destăinuie cuiva... Dacă ai o relaţie frumoasă, ţi-e frică să n-o pierzi fiindcă celalalt are impresia că el e de vină pentru "starea ta proastă". Aşa că, spui bineînţeles ce te doare, însă nu cu toată inima.
În cele mai bune cazuri, dacă aveţi amândoi chef, te detaşezi de problemele tale de "stare proastă" şi eşti recunoscător că Dumnezeu ţi-a dat un motiv să nu înnebuneşti de tot. În cele mai rele cazuri, te cerţi (până divorţezi) pentru că deja eşti deranjant cu "starea ta proastă". Da, nu vă mai pasă. Nici ţie să-şi revii, nici partenerului să te scoată din "nostalgie". Atunci scapi de cea mai mare nebunie (haha, nu-i adevărat).
Singurătatea. Cea mai bună soluţie. Azi si ieri seară am evadat cu gândul de tot ceea mă înconjoară. Am mulţumit Domnului că sunt bine, că am ce mânca, unde mânca, că am pat şi cameră şi televizor color şi că am bibliotecă judeţeană şi că am şi mp3 şi că sunt întreagă şi că îl am pe Bono (not U2). Bono... iubitul meu (sigh)... I'll be back, să aflaţi mai multe despre Bono. Sunt sigură că o să vă placă.
Keep reading me ;)

Weirdest & loveliest band ever

2011-01-11T17:53:00.001+02:00

Adieu? Non.

2011-01-02T20:12:00.003+02:00

Scuze c-am întârziat cu postări noi. Nu cred că te interesează prea mult, dar în fine. E pentru prima oară în mai bine de 4 săptămâni când vreau să scriu. Nu te interesa nici asta, ştiu.

Să spunem că te-am învăţat cu postări din care ai ceva de învăţat. Hmm... (nu mai continui ideea, gen)

Iubesc blogul ăsta. Totuşi, mi se pare că tot prin ce-am trecut, nu mi-a ajutat cu nimic. Nu e zi în care să realizez că blogul ăsta are doar o mică parte din mine şi că încă descopăr iubirea. Ştii că folosim doar vreo 7 % din abilitatile creierului, nu? Cam aşa e şi cu inima. Niciodată nu iubeşti destul, nu o spui destul, niciodată nu e îndeajuns...

Practic, nimic din blogul ăsta nu te ajută cu nimic. 3 negaţii nu dau adevăr. Doar dacă eşti cerebral, nu iubeşti pe cineva, ci doar ţii la cineva sau, în orice caz, nu îţi dai interesul.

Acum mi se pare amuzant că eu, cea care nu avea relaţii de lungă durată, dădeam cu presupusul când venea vorba de iubire. Iubirea e tot ce zice lumea că este. Iubirea e sistem complex de sentimente. Iubirea e bla, bla, bla.

2011 a început frumos. Îţi doresc şi ţie un an nou bun, cu sănătate şi cu împliniri, dragă reader.

Nightmare 2

2010-11-27T21:33:00.003+02:00

O dată-n an, visez cele mai ciudate şi "reale" vise posibile.
Am visat sfârşitul lumii.
Eram în dormitor si în faţa balconului erau două elicoptere, cu elicele oprite, dar care erau susţinute în aer de o forţă magnetică, ce oprea telecomunicaţiile. M-am dus în cameră la fratele meu, i-am zis să se uite pe geam şi am descoperit că o prietenă de-a mamei era moartă sau dormea în patul lui. (nicio trimitere porcoasă)
Am coborât să-mi caut prietenul. După ce l-am găsit, mi-a zis că va fi bine, că acum s-a terminat. Nu se putea respira afară şi simţeai că inima îţi pulsează greu. Eram pe la un magazin de pe lângă blocul meu, el mergea în faţă, eu în spate, când am văzut un taximetrist într-o parcare plină de maşini buşite, care avea gâtul rupt şi totuşi îmi vorbea despre faptul că sunt în pericol.
- Iubi, uite iese luna! am zis bucuroasă că totul se terminase. Dar mi-a pierit zâmbetul instantaneu, când am văzut că luna se spulberă, transformându-se în mii şi mii de imagini confuze. M-am uitat în jos şi mi-am văzut burtica de însărcinată. Şi deşi îmi iubeam copilul, mi-era atât de milă de lumea în care trăia. El era speranţa mea...

Bosquito

2010-11-09T21:39:00.003+02:00

Un late revision. Mi-am dorit cu patos sa-i vad pe cei de la Bosquito si mi s-a indeplinit una din cele mai mari dorinte. E placut si chiar mai mult de atat sa auzi o voce atat de expresiva ca cea a lui Radu Almasan. Romania a uitat de valori.
Sala a fost plina desigur, multi tineri, dar si adulti. Piatra- Neamt a cantat chiar si piesele pe care Radu Almasan le credea uitate.
Ei bine, cineva din Piatra-Neamt va admira profund.
P.S. Felix a fost mortal!

5 noiembrie 2010 (am balonas) - ora 19 - Casa de Cultura

Pro şi contra - Paulo Coelho

2010-10-28T12:03:00.003+03:00

Azi îmi exprim părerea strict şi pur personală despre Paulo Coelho, mai exact despre opera lui.

1. Orice om îl poate citi şi înţelege. Ei bine, asta nu poate decât să bucure, la ce nivel de cultură s-a ajuns. Dacă Maricica şi Jănel citesc, e un lucru bun până la urmă. Nu înţeleg de ce simplitatea pare lipsită de profunzime.

2. Are tendinţa să exagereze legea atracţiei universale. Dacă asta îi face pe oameni să creadă în ceva, de ce să nu foloseşti asta? Optimismul e partea cea mai frumoasă a vieţii. Omul ăsta a descoperit o reţetă a fericirii şi vrea să o împartă lumii.

3. Combină practici vrăjitoreşti cu puterea lui Dumnezeu. Ăsta e un fel de a fi mai convingător. El crede în Dumnezeu, totuşi ocultismul i se pare interesant. Şi le combină fără să supere pe nimeni, ca Dan Brown spre exemplu.

4. Optimism exagerat. Foarte bine. M-am săturat de rău, vreau ca atunci când citesc să mă relaxez, să ies din lumea asta infectă şi să cred în mai bine. Nu vreau ca protagonistul meu preferat să moară sau să piardă ce are mai drag. Vreau să fie fericit absolut, cum eu nu sunt să spunem.

Aştept şi alte motive.

Fragment din Brida (repovestit)

Brida când era mică, mergea cu tatăl ei la mare. Când au ajuns, el i-a zis să meargă să vadă cum e apa. Brida s-a dus, şi-a udat numai tălpile, s-a întors şi a zis că e bunicică. Atunci, el a luat-o în braţe şi a aruncat-o în apă.

- Când vrei să vezi într-adevăr cum e ceva, cufundă-te!

Apa era caldă.

Te iubesc în toate anotimpurile

2010-10-20T17:50:00.004+03:00

"I wish you bluebirds in the spring
To give your heart a song to sing
And then a kiss
But more than this
I wish you love"
Am timp de tine. Am timp de noi. La mine în suflet e soare şi iubesc din nou ploaia. Dansez pe lângă ploaie şi ploaia dansează pe lângă noi. Ne încreţim frunţile ca frunzele galbene, roşcate de pe jos. Dar nu-i nimic, vine şi week-endul.
Îmi amintesc de când am făcut două luni, când am fost acolo, unde e iarbă şi sunt doar două bănci şi e de minune, şi era lună plină şi am dansat pe What a wonderful world. Când m-ai pupat pe obraz, oftând şi ai zâmbit şi cerul se făcea din ce în ce mai negru şi nu vedeam nimic, decât unul de pe celălalt. Aveam lumină în noi. Şi erai strălucitor, amazing and holly.
Şi acum soarele iese când ne sărutăm... şi îngerii ar plânge dacă ne-am despărţi.
Abia aştept să petrecem iarna împreună. Să facem foc, să mirosim a fum de foc.
Şi promit c-o să-ţi dau primul ghiocel ţie. O să-ţi amintesc că parcă te văd prima oară în fiecare zi, că înflorim pe zi ce trece.

Why so serious?

2010-10-14T14:41:00.002+03:00

Îmi amintesc, frate, ce mai râdeam. Adică nu era un motiv, râdeam că n-aveam chef să fac altceva.

Nu demult, am descoperit că râsul emană endorfine, ceva asemănător morfinei. Ei bine, eu devin dependentă de... râs? Dimineaţa când mă văd, zâmbesc. Ştiţi ce efect are asta asupra mea? Nu, pe bune, peste tot vedeţi : faceţi sex, lucrurile care vă încântă, mâncaţi sănătos, faceţi sport şi zâmbiţi. Nici pe mine nu mă convinge. Dar dacă până acum, mă enervau cearcănele, acum râd de ele; dacă până acum să mă trezesc dimineaţa, era chin, acum e energie debordantă. Îmi imaginez mesaje drăguţe de dimineaţă şi dacă văd soare (sau încă noapte) e şi mai bine.

Altceva, ce vreau să zic, înainte uram faptul că nu aveam bani. Cum am combătut şi stresul ăsta? Păi, simplu, economia învaţă ceva interesant (să nu vă aud că nu aveţi ce învăţa de la şcoală), şi anume, că pentru a da banii pe ceva, trebuie, mai întâi, să descopăr dacă într-adevăr îmi aduce vreo satisfacţie. Bine, poţi găsi milioane de satisfacţii, dar puneţi întrebarea : chiar am nevoie de lucrul ăsta? Asta nu te scuteşte să dai banii pe prostii, of course.

Am doar patru luni de când n-am mai ascultat melodii lente,triste de dragoste (de despărţire gen). Şi-mi e tare biiine.

Renunţ

2010-10-10T13:30:00.003+03:00

Simplu, renunţ. Pentru că îmi dau seama că nu mai ai nevoie de mine. Are cine să aibă grijă de tine, să te trezească la realitate. Sunt ca Nanny McPhee : când nu mă vrei, dar ai nevoie de mine, sunt acolo, iar când mă vrei, dar nu mai ai nevoie de mine, plec. Nu-ţi port pică, vreau să ştii asta.

Buna variantă rea

2010-10-06T13:14:00.003+03:00

Mă gândesc că te-am rănit... sau mai bine că am greşit. Şi n-a fost vreme în care să nu mă ierţi.

Mă întreb cât va mai dura asta... Mă întreb dacă e adevărat sau visez, dacă sunt în agonie sau în extaz. Acum înţeleg sintagma "acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine".

Te-ai cuibărit la mine în inimă, fără să vreau. "Şi poate n-o arăt, dar mi-ar fi mult mai greu, dac-aş rămâne fără tine, doar un simplu eu". M-am gândit că nu-ţi zic ce simt, dar nici tu n-o faci. E mai mult decât credem. E mai mult decât un simplu "te iubesc". Mereu e mult mai mult.

Cred că ceea ce vreau să spun e... iartă-mă, iubitule şi mulţumesc. Hai că nu a fost aşa de greu.

P.S. Se pare că nu e nimic de criticat la romanul meu... Foarte drăguţ. Mulţumesc, mă simt apreciată. Ironic.

Third novel preview (Am nevoie de păreri critice)

2010-10-01T13:47:00.002+03:00

M-am scăldat în lapte. Se spune că laptele îţi menţine pielea elastică şi strălucitoare.
Nu am ştiut niciodată ce să fac ca să am aspectul nepoatei mele de 17 ani. Cum să spun, e... adorabil de frumoasă. În jurul ei e o lumină, o radiaţie sau o vibraţie. Zâmbeşte cu tot corpul şi fericirea îi emană prin pori. E strălucitoare şi gingaşă şi, într-un fel, îţi spune că nu-i poţi face nimic, pentru că e protejată de un scut de încredere. Parcă nu o doare nimic. Pe nepoata mea o cheamă Alexandra şi a trăit în România mai toată viaţa ei. Când am ajutat-o pe soră-mea să vină şi să se stabilească în Italia, a adus cu ea pe fiinţa aceea perfectă. I-am pus întrebări de genul "ce cremă de faţă foloseşti? " sau " ce marcă de blush ai? ". Irelevant pentru ea, frământare pentru mine. Mi-a zis că nu foloseşte decât gel de curăţare pentru coşuri şi o cremă cu extract de gălbenele. Şi că moşteneşte totul de la mama ei. Prostii! Mama ei are un ten pistruiat, tânăr, dar pistruiat. Fata soţului meu, Vana, e cu un an mai mare decât Alexandra, însă nu e aşa. E ştearsă. Mă gândeam... în timp ce-mi scoteam o ţigară.
- Poate dacă nu ai mai fuma, ai avea şi tu tenul ca al meu, a zis sprijinindu-se de uşa de sticlă de la terasă.
Acelaşi stil tipic, acelaşi tupeu. Alexandra era enervant de sinceră. La fel ca toată familia mea din România, la fel ca... mine.
- Uite, acolo în zare e România.
- Nu are cum să fie România.
Acelaşi mod de a contrazice, de a nu tăcea o secundă. Ah, îmi doresc să fi rămas în România, să fi respirat încă aerul libertăţii.
- Ai o casă foarte frumoasă.
Am zâmbit. Era ultimul fum şi eu încă îmi doream să mă mai ţină ocupată ca ea să nu observe faptul că eram emoţionată.
- Şi tu... şi tu eşti foarte frumoasă.
- Mulţumesc.
"Îmi aminteşti de cineva." Când, în sfârşit, a plecat, mi-am pus picioarele pe măsuţa de pe terasă şi am privit piscina. Am închis ochii şi-am început să visez. Eram acasă, tânără, în putere, atletică, eram tot ceea ce voiam să fiu. Urcam munţi, sărutam băieţi, jucam volei pe plajă... eram Alexandra. Mă rodea invidia că-mi amintea de mine, mă rodea invidia că-şi găsise jumătate în "ţara mea". Pierdusem demult orice şansă la iubire. Am pierdut atât de mult pentru că am plecat. M-am căsătorit cu un bărbat cu 13 ani mai în vârstă decât mine, divorţat de două ori, cu doi copii, cu mame diferite. El spune că dintre toate femeile lui, eu sunt cea care dă sens vieţii lui, poate pentru că nu am intenţia să îi consum toţi banii, m-am gândit. El nu mă iubeşte şi ar fi o aberaţie să spun că eu l-aş iubi.
Mi-a mângâiat genunchiul şi-apoi m-a sărutat pe frunte. Deschid ochii uşor şi-mi imaginez un tânăr cu ochi albaştri, care zâmbeşte şi pe care îl iubesc. Massimo nu era aşa. Era cărunt, cu ochi căprui calzi, blânzi şi cu expresie a feţei mereu supărată.
- Amore, am şoptit.
M-a ridicat în braţe şi mi-a spus că sunt frumoasă. Ştiam că minte. Nu ma dormisem de două nopţi, de când Alexandra ajunsese în Italia. Mergea totul bine înainte să vină ea. Eram mulţumită de mine şi de Massimo. Acum nu-mi mai ajunge nimic, acum... nu mai vreau decât să fiu ca ea.
Am dormit unul lângă altul şi mă ţinea protector în braţe. "Ştiu că nu asta mi-am dorit", am gândit. M-am îmbrăcat şi am coborât să beau nişte lapte.

P.S. scuze pentru eventualele greseli. si va rog va rog, pareri critice.

Smooth sailing

2010-09-19T16:16:00.000+03:00

Hard times

2010-08-31T15:02:00.006+03:00

"I remember years ago
someone told me I should take
caution when it comes to love
I did, I did "
De fiecare dată trăiesc un fel diferit de iubire. O dată, îmi pierd capul şi mi-e foarte greu să spun că-l mai recapăt. Poate de asta îmi e lene să învăţ. :))
Şi altă dată, sunt perfect normală, puţin mai uitucă, cu sistemul de apărare pus pe stand by, oricând gata de contraatac.
În ambele din cazuri îmi dau seama prea târziu că m-am îndrăgostit. Prea târziu, adică... după ce totul s-a terminat de ceva vreme. Bine, normal, am "simptome". Însă mi-e greu să diferenţiez o îndrăgosteală de o dragoste. Aici e problema mea. Aici nu ştiu ce să fac. Cum îţi dai seama că cineva te iubeşte? O simţi, o vezi, o crezi ?
Nu-mi spune că o simţi pentru că am simţit de multe ori ceva ce... nu era iubire. Spre exemplu, Mircea... puteai să juri că mă iubeşte..., nu mă iubea.
Să văd... Cred că dacă cineva mă priveşte în ochi majoritatea timpului în care vorbim, nu înseamnă neapărat că mă iubeşte. Aş avea un exemplu şi pentru asta, dar domnul nu e menţionat pe blog. Ştiu o grămadă de băieţi care ştiu că treaba cu privitul în ochi e o chestie de sinceritate şi o folosesc ca mijloc de derutare.
Şi dacă eu cred orbeşte, s-ar putea să rămân fără ochi. Să spunem că pot să cred, 100 %, fără regrete şi... în ce-aş crede? În el?... În faptul că îmi spune că mă iubeşte?... De fapt, în ce cred? În iubire? În iubire cred, în toate formele ei. Dar cum cred într-un om?

Friends 2

2010-08-19T11:34:00.002+03:00

"Eu când mă-mbăt devin băiat."

"Ăla din Take a bow era tare.
Daaa, era cel mai fain... Uh... cum era părul? "

"Eu mă beşesc când mănânc cartofi.
(pauză) Ai mâncat cartofi?
Nu, da' nuş ce am."

"Am două melodii de la Sting.
Da mi-ai zis.
(pauză) Bă... mănânc de sting."

"Unde am pus scotch-ul ăla?
Păi cred că e în cameră la fratele tău. De ce?
Nu te-ai prins, nu?
Vrei să ţi-l aduc?
Nici acum nu te-ai prins, nu?
(pauză) A, vorbesc prea mult."

"De obicei, mă uit fără să vreau, numa' de data asta am făcut excepţionat."

O vară

2010-08-17T13:50:00.002+03:00

De-ar fi să vă redau puţin din viaţa mea, n-aş ajunge la detalii, deşi ele sunt cele mai importante. Am o viaţă ocupată şi totuşi organizată şi îmi permit şi să lenevesc. Ideea principală e că am fost atât de fericită timp de vreo cinci săptămâni că abia îmi făceam timp să gândesc şi câteodată am uitat şi să respir. Cu toate astea nu m-am bucurat îndeajuns, nu am vrut într-un fel. Ştii cum e, te bucuri intens şi ceva rău se întâmplă, ca şi cum ţi-ar aminti că datorezi cuiva faptul că te bucuri şi fericirea nu-i pe gratis. Bănuiesc că e legea compensaţiei sau poate Dumnezeu îţi permite să fii fericit atâta timp cât nu te fuduleşti.
Despre fericire nu ştiu prea multe, deşi despre asta îţi vorbesc. Dacă ar fi să explic ce înseamnă, ar fi să îţi spun că fericirea nu-i niciodată completă, dar acolo unde e, face ravagii. Adică cum să spun, te aduce la rang de zeu. Te simţi divin, eşti "di vină" şi tu pentru asta pentru totul e "a matter of mood". Şi de cum gândeşti. Românii sunt mai rar fericiţi, ca să îţi faci o idee.

La mine fericirea constă cel mai des "in a departure". Am mai zis, faptul că am unde să plec, ma mulţumeşte pe deplin. Nu contează când plec, cu cine plec, niciodată nu refuz o plecare, o ieşire din cotidian, din culorile multipastelate sau gri ale blocurilor. Am zis cel mai des? Am zis.
Dacă te bucuri pentru mine mulţumesc anticipat, dacă nu, asta e.

Proud to present:

2010-07-29T11:07:00.002+03:00

"ai luat B
14,25 din 25 la horen
19,92 din 25 la lesen
19,92 din 25 la schreiben
20,75 in 25 la sprechen
76 din 100"
Pentru mine e bun!

Sunt puţin îndrăgostită...

2010-07-14T19:33:00.002+03:00

Şi de aceea înţeleg prin Biblie de ce poate m-am mai schimbat. Nu există fost prieten pe care să nu-l fi iubit măcar într-un mod. De aceea mă simt uneori secătuită. Ei bine, asta-s eu, dau tot altora şi mie nu-mi mai rămâne decât strictul necesar.
Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:
[..]
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată.
[...]

Lucruri drăguţe spuse de băieţi

2010-07-01T17:29:00.002+03:00

1. - Şi ce ar trebui să fac acum? (se uita la buzele mele şi la ochii mei)
- Nu ştiu, am râs.
- Ba ştii, dar nu-mi spui. (cu aceeşi gravitate în glas)
- Poate nu vreau. (m-am uitat şi eu la buzele lui)
- Ba vrei. Muuuah

2. Era (odată) un magazin de instrumente muzicale.
- Parcă ne uităm la articole pentru nou-născuţi. Aşa de încântaţi suntem.

3. - Mă iubeşti?
- Nu, de ce te-aş iubi?
- Pentru că mă tot uit la tine de o vreme şi or sunt foarte stresant or mă iubeşti.

4. - Te-aş mânca toată.
- De unde începând?

5. Tu nu esti o fata morgana, tu esti a mea, a mea, a mea si numai a mea.

6. Eşti tot ce-mi trebuie ca să-mi lumineze ziua.

7. Ai grijă de tine... Că dacă n-ai tu grijă de tine, am eu.

8. Mâncam vată de zahăr.
- Nu ştiu care-i mai dulce, tu sau vata de zahăr.
Lame, am gândit.

9. - Ai zis că vei fi drăguţ cu mine.
- Da...
- Şi că nu ne vom mai certa.
- Da...
- Cât de drăguţ vei fi? (ochi-buze-ochi-buze)
- Aşa de drăguţ. Muuuuah

10. - Mi-e foarte dor de tine.
- Mi-ai mai zis asta odată.
- Păi da, ca să nu uiţi.

Anul trecut pe vremea asta...

2010-06-24T14:45:00.006+03:00

caracterizam piţipoance şi cocalari,
scriam despre Michael Jackson în febra morţii lui (parc-a fost ieri)
şi
stăteam singură pe o bancă.

Mă, din punctul de vedere al postărilor mare lucru nu s-a schimbat, sunt şi pozitive, şi negative. Şi da, acum poate nu mai stau singură pe bancă. Mă şi plouă. Dar e frumoasă ploaia.

Full lenght heart

2010-06-18T14:25:00.004+03:00

Îmi zicea mereu când vorbeam la telefon : te pup pe umăr. Şi eu râdeam neştiutoare de cât rău îi făceam : pe care dintre ei? Îmi răspundea mai greu, parcă ar fi durat o veşnicie să aleagă între o perfecţiune şi altă perfecţiune: pe cel stâng. Aş fi vrut să-l întreb de ce, însă niciodată n-am avut curajul. După ce închideam telefonul, închideam ochii şi-l simţeam lângă mine. Îi simţeam buzele pline şi îi vedeam ochii căprui.
Şi-apoi când îmi trimitea melodii, aveau versuri profunde. Un pic diferite, mai sărate sau sublime.
Şi iar îmi zicea: te pup pe umăr. Şi eu din nou: pe care dintre ei? Pe cel drept. Au urmat ochii, nasul, degetele, gura... Până când în noaptea în care ne-am îmbrăţişat, mi-a zis că îmi sărută tot corpul. Abia atunci am simţit un fior pe şira spinării. Abia atunci am fost capabilă să înţeleg însemnătatea cuvintelor lui, a gesturilor lui şi a iubirii, de ce nu?

Mintea e un mit

2010-06-10T17:04:00.003+03:00

- Nu ţi se pare că s-a schimbat?
Şi-am zis că da pentru că mi se părea normal.
- Mi se pare că e mai deştept, nu mai e "copchil". Parcă are o altă gândire.
M-am gândit câteva secunde şi m-am raportat la ce simt eu.
- Păi da. Parcă gândeşte când vrea să zică ceva. Te forţezi să spui ceva care să nu-i supere pe cei din jur şi, da, e dificil. E greu să gândeşti tot timpul, e greu să-ţi faci ordine în gânduri.
Si-apoi sunt schimbările fizice. Te trezeşti că, din senin, nu poţi dormi şi atunci poate că nu vrei să trezeşti pe toată lumea: stai în pat şi te gândeşti. Orice chestie îţi poate schimba starea şi ai pe rând fiecare sentiment, întrebându-te: bă, ce-am? Realizezi chestii, mai mărunte, mai importante şi te tot gândeşti. Îţi vine să râzi din senin sau să plângi la un amărât de film. Şi iar te gândeşti.
Sau pentru cei care nu mai vor să gândească, găsesc "remedii naturiste" sau alcool.
Mai ales când întâlneşti pe cineva, parcă tot gânditul se tranformă în... meditaţie. Te întrebi ce vezi la persoana respectivă, ce o face diferită, ce o face unică, ca tu, într-adevăr, să-ţi fi pierdut minţile după ea.

Not quite bliss

2010-06-02T14:26:00.003+03:00

Nu mai am pentru ce să lupt.
Mi-am dorit multe şi Universul a avut grijă să-mi dea puţine. Pentru că lumea asta îmi pare neîncăpătoare. Îmi pare caldă, dar mult prea rece, de plumb şi de echilibru.
Bănuiesc că nimic nu are să repare răul din viaţa mea. E stagnat ca apa de baltă şi se împute. Nimic nu mă mulţumeşte şi nu găsesc motiv. Am iarăşi starea aia. Şi am luptat atât să uit vreodată că am fost aşa. Poate pentru că mi-am dorit prea mult, de-aia am primit exact pe dos.
De-aia la întrebarea " de ce crezi că Dumnezeu nu îţi răspunde întotdeauna la rugăciuni?" nu găsesc răspuns.

You fools!

2010-05-30T17:10:00.004+03:00

Pentru o relaţie e nevoie de muncă în fiecare zi. Şi se pare că vă e comod să vă prefaceţi că nu vă mai pasă. Păi şi dacă nu mai simţiţi nimic, de ce când totul se termină vă e dor?
De ce spuneţi că iubiţi ca niciodată, mult şi profund şi apoi puneţi mândria mai presus de el sau ea?
Oamenii care au nevoie într-adevăr de dragoste, aceia nasc cele mai frumoase poveşti de iubire. Şi-acum nu mai e aşa. Iubirea vine la "fools" şi de aceea credem că ea nu mai există.
You fools! Start telling what you feel and start making what you want, placing pride in the bottom corner of your inner self, 'cause you might never have the chance.

Murder mistery

2010-05-27T17:15:00.003+03:00

- Ţi-am mai spus, nu sunt sigur.
M-am pus pe descusut.
- De ce nu eşti sigur? Adică e clar că a fost ceva şi-acum parcă ai reţineri.
- Da, pentru că... Da, nu stiu ce vreau.
- Spune-mi de ce. M-am săturat să tot fiu lăsată în suspans.
- Nu înţeleg de ce vrei să ştii, dar mă rog.
- Ai să afli de ce vreau să ştiu, i-am spus puţin nervoasă.
- Bine. Faza e că... tu ai un prieten.
- Poftim?!
- Da, cel puţin aşa mi-a spus el.
- Care el? l-am întrebat contrariată.
- Un tip, mă rog. Mi-a zis că încearcă să fie cu tine şi eu îi stau în cale. Mi-a spus că şi tu vrei să te las în pace, dar că ţi-e ruşine să-mi spui.
- Şi tu... şi tu l-ai crezut?
- La început nu. M-am luat de el, îţi dai seama. Adică nu ştiu dacă ţi-ai dat seama, dar eu chiar te plăceam.
"Mă plăceai? Şi-acum gata?", am gândit.
- Şi i-am spus că nu cred fazele astea, că tu pari sinceră şi că eşti în stare să vorbeşti cu mine pe faţă. A început să mă ameninţe, că să am grijă etc
- Incredibil. Cât tupeu!
- Dar nu asta m-a făcut să fiu aşa.
- Dar ce?
- Tu.
- Adică?
- Mi-a mai zis aşa: la început a fost drăguţă, nu? Şi-am zis da. S-a dat la tine, nu? Da, cred. Şi-apoi a făcut în aşa fel încât să te facă să crezi că nu o interesezi? Da, cam aşa ceva. Ai intrat numai tu pe ea? Da. A bătut un apropo să vă vedeţi, nu? Da, şi am invitat-o la un suc. Şi a stat vreo 5 minute? Da. Şi-apoi ţi-a zis: mi-ar plăcea? Da. Aşa face cu toţi, însă nu ajunge niciodată mai departe, pentru că sunt eu la mijloc şi-i e frică. M-am gândit că relaţia ta e cam nasoală pe moment.
- Da şi? Cred că sunt un milion de fete care fac la fel. Aşa vă trezim interesul.
- A da? Şi atunci de ce mi-ai zis că nu poţi ieşi?
- Pentru că n-am putut şi în plus nu mai vorbisem demult. Nu m-am mai gândit că poate mai vrei să ne vedem.
- Ceva scârţâie. Poate că şi el minte, dar şi tu ascunzi ceva.
- Ce să ascund? Chiar n-am ce.
- Nu te cred.
- Nu mă crede, extraordinar.
- Dacă nu-mi zici ce e, n-ai să mă mai vezi niciodată.
- Şi-aşa nu te-am văzut până acum, deci.
- Bine.
- Bine.
Nu l-am mai văzut niciodată aşa de supărat.

Ce mai citesc

2010-05-21T14:14:00.002+03:00

"Am cerut să-l văd pe Roof înainte să plec acasă.
Era adormit, cu mânuţele la gură, şi scotea sforăiturile lui mititele. L-am privit toţi trei o vreme. Stop aici, m-am gândit. Să rămână toţi aşa. Am trece fără probleme de cei cinşpe ani dacă am rămâne aici, fără să spunem nimic, privind copilul cum creşte."

Reguli simpatice pt. fete

2010-05-19T18:59:00.002+03:00

1. Când un tip îţi vorbeşte, numără până la 3 înainte să-i răspunzi.
2. Când un tip te întreabă ceva, răspunde-i la general.
3. Când un tip te sună, prefă-te că făceai orice altceva înafară să aştepţi telefonul lui.
4. Nu intra niciodată pe messenger pe el, lasă-l să te remarce.
5. Fii enigmatică şi complexă. ;)
6. Însă fii drăgăstoasă.
7. Pasională.
8. Priveşte-l în ochi ca şi cum l-ai crea.
9. Vorbeşte cu el foarte mult, apoi lasă-l 48 de ore ca să vezi dacă într-adevăr te place.

Open to suggestions.

To do list

2010-05-17T14:38:00.006+03:00

Fiecare vrea să facă ceva, indiferent că îşi organizează lucrurile după o listă sau nu.
Ce voi face:
- voi lucra la radio
- voi merge într-o tabără la mare
- şcoala de şoferi
- am să cânt în public
- am să fac stand-up comedy
- voi avea o relaţie de lungă durată
- am să merg pe Ceahlău
- voi dormi într-un cort
- voi mânca alune de pădure
- voi avea o pisică
- voi avea iPod
- voi ieşi din ţară
- voi merge la un concert Michael Buble

Ce am făcut:
- am dansat cu un amerindian
- am găsit un schelet de căprioară
- am învăţat să mă orientez după muşchii copacilor
- am fost la aproape toate mânăstirile din Neamţ (mai am Horaiţa)
- m-am sărutat în ploaie
- am învăţat să cânt la chitară
- am fost în Sighişoara şi în Sibiu
- am scris două cărţi
- am colecţionat cheiţe de la doze
- am deschis un blog şi m-am ţinut de el (surprinzător)

2010-05-14T14:09:00.003+03:00

O să am un lacăt la gât. O să mă prefac că am inima disponibilă prin asta. Pentru că dacă există un lacăt, automat există o cheiţă, nu? Şi chiar dacă nu se găseşte nimeni să-mi deschidă inima, la un moment dat o să se deschidă singură. Şi-o să mă mărit, fiindcă nu vreau să rămân "fată bătrână". Şi-o să am copii. O să vorbesc toată ziua cât de importanţi sunt ei şi cum au ajuns cu greu la cea mai bună grădiniţă. O să le spun prietenelor mele cât de căpoşi sunt, cât sunt de obraznici şi asta o să-mi ocupe tot timpul. O să-mi meargă relaţia cu soţul "average" şi o să ne certăm din cauza banilor. O să vrem să ne despărţim, dar n-o s-o facem din cauza copiilor. O să aibă o aventură, o s-o trec cu vederea. O să începem să nu mai facem sex, o să încep să nu mă mai machiez, să trec cu vederea ridurile, o să-mi cadă plombele şi n-o să mă duc la dentist, n-o să-mi mai iau lenjerie sexy şi o să dorm puţin. La final ajung la... Frumuseţe pe muchie de cuţit.

Update: Postarea este un pamflet si trebuie tratata ca atare.

All up to you

2010-05-12T15:14:00.005+03:00

- Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi doreşti ceva atât de mult, încât să te gândeşti în fiecare zi la el şi noaptea să-l visezi?
- Nu.
Ei bine, dac-ai fi răspuns da... lucrurile ar fi stat altfel. Draga mea, ori eşti proastă ori te prefaci. Şi n-o să scriu despre tine ca şi cum am fi trăit ceva minunat, când, de fapt, numai eu am trăit ceva minunat. Tu ai fost cum eşti mereu. Că e ploaie, că e soare, la propriu sau la figurat, tu o ţii pe aceeaşi traiectorie. Unu' la mână, cine-s eu să cred că tu te-ai schimbat în vreun sens, doar pentru că am ţinut la tine ca un prost? Doi la mână, roata se întoarce, azi, mâine, poimâine, şi dacă eu azi, mâine şi poimâine, încă te port în suflet, de sâmbătă te uit.
Totuşi, te aştept în bar.

Din categoria: mi-am adus aminte că te iubesc

2010-05-08T16:29:00.004+03:00

1. Jason Derulo, Whatcha say
"I don't want you to leave though you caught me cheating." Eu i-aş fi dat cu uşa-n cap, fără supărare.

2. Blue feat. Elton John, Sorry seems to be the hardest word
"What do I say when it's all over?" Din cauza cui e "over"?

3. Jay Sean, Stay
"You said it once,Said it twice,That it hurts but I do it again" Hai că a treia-i cu noroc:))

Open to suggestions.

Joan of Arcadia 2

2010-04-22T15:06:00.003+03:00

*Love is a big light in the Universe... and big lights cast huge shadows.*

I feel so small

2010-04-18T18:33:00.003+03:00

So, alergam de nebună după o lumânare, pentru că bătrâna din salon cu Em murise, în timp ce noi ne distram. La magazinul de la spital nu se găseau, aşa că m-am dus spre biserică. M-am oprit brusc, când în spatele meu cineva zicea ceva de un copil sănătos, de 4 kile 800 chiar, recent născut. Indiferent că era lume în jur, mă aplec, ţinându-mă de genunchi şi răsuflând greu. Parcă simţeam că îmi iese sufletul din mine. "Aşa merg lucrurile deci. Unul moare, se naşte altul în locul lui." (Ce paradox, atunci când cauţi poze despre moarte apare un dementor cu o coasă în mână. Percep moartea ca pe o eliberare. ) Abia acum înţeleg ce simţea Britney când a făcut videoclipul la "Everytime". Poate nici măcar n-a trăit ea senzaţia aia. N-ai cum să ştii cum e, decât atunci când trăieşti pe pielea ta asta.

*You say it best, when you say nothing at all.*

2010-04-15T09:42:00.003+03:00

Morar vrea să ştie dacă balenele au buric şi dacă avioanele au claxon. Eu vreau să ştiu de ce au bărbaţii sfârcuri.
Ce drăguţ îi stă mirat:)

P.S. Wish me luck and don't ask why xD !

Despre uitarea voită şi altele

2010-04-11T21:17:00.008+03:00

Cred că m-am născut cu posibilitatea de a-mi "şterge" sentimentele. M-am perfecţionat în asta, aşa cum înveţi că atunci când eşti mare, nu te mai poţi plimba pe stradă fără să ai o direcţie (look around you, if you think otherwise). Dacă faci asta, cel mai probabil, vei fi considerat nebun. Nebuni sunt cei care se uită absent la tine, cei care meditează şi vorbesc în dodii, cei care au curajul să-şi exprime sentimentele, starea de anxietatea, contul din bancă sau dezgustul faţă de ţară. Fireşte, pot fi consideraţi beţivi. E cel mai comun lucru întâlnit la noi în ţară.
Dar vorbeam de sentimente, nu de javre. Uit forţat de mică, din motive mai mult sau mai puţin personale. Şi cum ziceam, sunt perfectibilă. Aşa am început să uit şi momentele importante din viaţa mea, pe care se presupune că ar trebui să le transmit mai departe. Nu ştiu dacă asta e de bine sau nu. Tot ceea ce ştiu e că mă chinui de câţiva ani să ţin minte ce să fac când vine preotul cu Ajunul sau cu Boboteaza, când şi cum faci colivă, ce să faci când moare cineva, ce să faci când vrei să te căsătoreşti, când vrei să-ţi botezi copilul (la asta chiar că nu ştiu nimic) şi o grămadă de rânduieli de care te loveşti, vrei, nu vrei. Şi-apoi mi-am dat seama, în timp ce scriam, că mereu vor exista oameni care te ajută, mai ales la greu, mai ales cei de la care nu aştepţi nimic.
Pun întrebări aproape în fiecare oră şi am devenit insuportabilă pentru mama, dar în acelaşi timp e bucuroasă, pentru că observă schimbări. Uit ce-mi spune oricum, uit detalii, dar am voinţă! Şi pun pariu că nu ştiaţi de ce curcanul are în cioc chestia aia lunguiaţă. Eu ştiu( e un motiv stupid, n-o să-l scriu). Sunt mai rea decât un copil de 2 ani, ce mă interesa pe mine de ce are curcanul chestia aia lunguiaţă? Aşa că uitarea mea voită devine o uitare inevitabilă.
Îmi dau seama că mă pregătesc să devin "om mare", că doar de asta e adolescenţa, nu?

A modern Lilly Allen

2010-04-09T12:42:00.007+03:00

The right guy

2010-04-05T12:06:00.003+03:00

Conceptul de "right guy" a apărut în literatură sau în filme abia în secolul al XXI-lea. Tema a fost mult exploatată, dându-se greşita impresie că orice femeie are o jumătate şi orice bărbat se însoară la un moment dat. Eu cred în suflete pereche, dar nu în "the right guy", pentru că m-aş plictisi ştiind că n-am să mă pot certa niciodată.

Începând cu actorii, aş putea spune că am trecut de faza Johnny Depp, după ce am văzut Sherlock Holmes, ăla nou. Robert Downey Jr. are nu numai de un talent deosebit, ci şi are un anumit "je ne sais quoi". ( încă nu am văzut decât două filme, I might change the view.)

Continuând cu sportivii, surpriză!, nu-l suport pe Mutu. În schimb, îmi place Rafael Nadal. În mod normal, tipul ar părea doar un alt spaniol urât. Pentru mine, e un tip special.

Îmi mai plac Thierry Henry şi Lukas Podolski.

Cei din urmă, artiştii... Nu, nu-mi place Justin Timberlake. Solistul de la Outlandish, Isam Bachiri, e unul din preferaţii mei. Îmi pare că pune suflet în ceea ce face.

Cel mai important dintre toţi este Michael Buble, care mi se pare perfect. Îmi place tot ceea ce ţine de el( în special vocea şi zâmbetul). Şi chiar nu înţeleg de ce în poze nu prea zâmbeşte. He's charming anyways.

De ce nu suport asiaticii?

2010-04-01T17:48:00.005+03:00

De fapt, nu e vorba ca nu-i suport, unii dintre ei sunt chiar frumosi, atata timp cat vorbesc alta limba decat propria lor limba.
Pana de curand, schimbam canalul cand nimeream vreo chestie cu asiatici. Acum, m-am uitat la patinaj artistic, unde curgeau asa, unul dupa altul, japonezi, coreeni, chinezi, toti crescuti in Canada/America. Pe langa faptul ca sunt exceptionali in ceea ce fac, sunt simpatici.
Ce mi-a ramas din campionatul de la Torino:

2010-03-21T21:57:00.003+02:00

Cred ca e timpul ala in care tocmai ies din ninsoare si descopar ca geaca de primavara mi-a ramas mica( apropo e de piele si e roz si e italieneasca, nu cum are toata pitzipoanca neagra si supermulata) , ca am gainat pe adidasii din anii trecuti si ca imi doresc o mie de haine pe care n-o sa mi le cumpar niciodata.

A da, ati observat vreodata ce romantic e orasul Piatra-Neamt?

2010-03-12T14:21:00.002+02:00

Ne ascundem dupa deget.
Ca intr-un desen animat cu Tom si Jerry, incerci sa ma prinzi si sigur ca eu incerc sa fug. Imi doresc sa nu se termine aceasta fuga pentru ca daca ma opresc, ma opresc de tot si sunt prea mica pentru asta,stiu prea putine despre asta.

Mi-ai luat inima

2010-03-11T21:35:00.005+02:00

O primavara cam friguroasa ne aducea impreuna. E impropriu spus ne aducea impreuna... O cunosteam de ani de zile, de cand ne-am jucat prima oara. Si acum imi amintesc prima imagine pe care o am cu ea: o papusica, blonda, cu parul prins in codite, cu o rochita roz, micuta si cu niste ochi care fac toti banii.
Un autocar de doi lei, prin care simteam nu numai frigul cat si ploaia, face pana. Ne oprim in camp deschis, bucuria noastra, in timp ce soferul, saracutul, a mers vreo trei kilometri pe jos ca sa ia o alta roata. M-am asezat pe iarba destul de verde si stateam tolanita pe un soare cum nu mai fusese demult. Eram "in the middle of nowhere", cum ar zice englezul. Gospodinele ieseau din case sa vada ce s-a intamplat.
"Nu vreau sa stau pe jos.", am auzit o voce cunoscuta.
Ma uit in sus si vad printre raze un chip angelic.
"Stai la mine in brate."
J. se asaza pe mine fara nicio greata. Nu mai vorbiseram de ani de zile, cand o rochita a papusii mele a ajuns la ea si m-am suparat. Inca sustine ca e a ei, dar eu stiu ca nu e. Diferenta dintre noi e una destul de mare, feminitatea ei si finetea ei si spontaneitatea mea si baietoiul din mine. Sa fi fost in clasa a 4-a ma gandesc, sau nu ma gandesc, sigur.
Copii vorbesc, asa ca am inceput sa vorbim despre ce frumos e acolo, despre cum am auzit pe prietenele ei vorbind in camera alaturata si mi-a zis ca nu stie ce baiat sa aleaga. C., un tip frumusel asa pt varsta de 10 ani, ii daruise un colier si inca ceva, iar Milka, un tip albinos cu niste ochi albastri de-ti taiau respiratia, ii daruise un inel. Ma uit la daruri si ii zic sa-l aleaga pe C., pe considerente materiale (nu m-am schimbat nici acum) si imi placea cum arata. Din cele doua rele am ales, raul mai putin rau [:))].
"Dar parca imi place mai mult de Milka, ma iubeste mai mult."
"Atunci alege-l pe el (nici acum nu m-am schimbat)."
"Asa o sa fac."
Ii ziceam Pricess J., pentru ca mereu spun ce gandesc si chiar imi dadea impresia de printesa, si ea imi zicea Queen Irina.
Mai apoi am legat o prietenie care dureaza si acum, ea fiind colega mea de banca in primul an de gimnaziu (adica intr-a 5a), colegii ne confundau, profesorii ne intrebau daca nu cumva suntem gemene. Tristul an in care a plecat m-a facut sa-mi doresc sa ies din carapace, pentru ca ea a plecat si eu trebuia sa-mi fac prieteni. Nu mi-am dat seama ca a plecat, asa cum nu mi-am dat seama cum fiecare din cei pe care-i iubesc fie mor, fie pleaca.

Dragobete tarziu

2010-02-28T14:20:00.001+02:00

Amalgam de sentimente

2010-02-26T19:20:00.003+02:00

-Ba, ca sa-ti traiesti viata ai nevoie de chef.
Vreau sa-mi traiesc viata, dar am ajuns la concluzia dureroasa ca n-am chef destul ca s-o traiesc.
Am mai ajuns la o concluzie: va folosesc sublim ca sa am ce scrie pe blog. Fiindca oamenii imi dau idei. Voi, baietii, imi dati idei. De cele mai multe ori ma prefac ca sa va observ reactiile. V-ar veni si voua sa scrieti daca ati trai ca mine... obsedant de nefericita. Traiesc alte vieti, nu pe a mea, caci e atat de jalnica si de neinteresanta. Si sunt franca 100%, n-am noroc, nici bani, nici iubire. N-am nimic si sunt altii care au totul. E ca si cum as fi intr-un roman de Rebreanu, in care viata e atat de necenzurata incat iti vine sa plangi.
As vrea sa plec, ca in filmele americane. Numai ca regizorul stie cum de each and every one of the characters au unde sa se duca. Pleaca, fug de probleme ca de dracu', ca sa-si astepte dragostea sa vina pe nepusa masa. Si vine si traiesc fericiti, de parca iubirea inseamna numai lapte si miere. Ei bine, daca eu am intoleranta la lactoza? Iar mierea e buna numai in ceai.
In Ghost Whisperer, tipul e prea perfect. E sotul ideal... Ce se intampla cu el? Moare, lua-r-ar naiba! In P.S. I love you, Gerard Butler irlandez, mai sexy decat insusi maretul Johnny Depp, moare... Sec.

Cand esti gelos?

2010-02-22T14:57:00.002+02:00

Stau adesea si ma intreb de ce suntem atat de egoisti. Nu-mi explic cum si in ce moment devii proprietatea cuiva. Si nu-mi explic cum el crede ca daca nu sunt cu nimeni automat niciun baiat nu se uita la mine. Se uita, dragule, insa nu ma uit eu la ei. Asta ca sa fiu ironica, cu acel umor specific englezesc. Cred ca ridicatul din spranceana tot ei l-au inventat.
Din moment ce Dumnezeu m-a lasat libera, de ce sa se creada cineva mai puternic de-atat? Si mai ales de ce sa creada ca omul de langa tine e numai pentru tine?
Sigur ca oricine e gelos. Important e cum esti gelos. Daca duci totul la extrem... Daca esti gelos in sinea ta... Daca eviti gelozia... Daca nu esti deloc gelos... (atunci e grav) Uneori, daca nu iti manifesti gelozia, persoana de langa tine crede ca nu o iubesti. Nu e adevarat. Poate asta e cea mai suprema manifestare a iubirii. Incerci sa faci orice numai ca acea persoana sa se simta bine. Printre care intra si libertatea, si sinceritatea, si starea de spirit. Atunci cand iubesti cu adevarat, nu-ti doresti sa-i schimbi viata, ci sa i-o completezi, sa o imbunatatesti.
Nu stiu ce incerc sa-mi demonstrez.

Pour mademoiselle Giogio

2010-02-20T14:44:00.003+02:00

Hey baby, happy birthday! Sa fii sanatoasa si fericita!

Mrs. Cold by Kings of Convenience

2010-02-18T14:26:00.006+02:00

El e ca... umbra mea.
Cand stau cu capul pe banca lacuita si scriu numele lui pe ea, il simt langa mine. Ma ia in brate cand nu am pe nimeni langa mine. Ma indeamna sa fiu tare, ca el stie ce pot eu. Nu trebuie sa-i spun ca il iubesc ca sa stie asta. Nu trebuie sa ies in fiecare zi cu el ca sa comunicam bine. Imi citeste singur blogul si imi comenteaza, cand suntem amandoi, cele mai frumoase articole. Se mai si inspira din ele.
Mi-a inghetat mana in mana lui, mi-a transpirat mana in mana lui. Mi-a cuprins capul intre palme si m-a sarutat cand m-am asteptat mai putin. M-a intrerupt cand vorbeam ca sa-mi zica ca sunt frumoasa. M-a invatat sa joc baschet, sa gasesc constelatiile. Mi-a spus povesti si m-a invatat ca esenta vietii sta in lucrurile simple.
Oricum... nimic nu se compara cu sentimentul ala, cand il vad sarutandu-se cu prietena lui, care din intamplare nu sunt eu.

Top 10 melodii romanesti

2010-02-13T20:53:00.006+02:00

1. Dragostea ca o pereche de pantofi, Taxi
N-am cuvinte, clip si versuri extraordinare.

2. Ai sa-ntelegi, Papa Junior
N-am scris-o si pe tipa care canta din cauza ca imi place o singura parte la melodia asta:
Barbatii iti vor spune multe
Ca te iubesc si cum si cat
O vor spune-o mai frumos ca mine
Insa... nu te vor iubi atat.

3. 1000 de ganduri, Praf in ochi
Ce nume frumos pt vremea aia: praf in ochi... M-am obisnuit sa ador o iubire care m-a ucis.

4. Tigano, Bosquito
E frumoasa, dar daca as avea cum as trece toate melodiile de la ei in topul asta.

5. Sa nu crezi, Iris
Ma reprezinta in momentele in care sunt nervoasa.

6. 2 in 1, Racla
Impaca-te cu el, cat inca nu e prea tarziu.

7. Sa zburam spre cer, Simplu
Ai ceva ce nimeni nu poate sa-mi dea!

8. Floare de mai, Emanuel
Si te-am gasit si esti a mea
Nimeni nu mi te va lua.

9. M-am dus sa tai un copac, Patricia si Anotimpul 5
Un mic pui de drac!

10. Cerul, Proconsul
Lumea s-a schimbat de cand ne-am despartit
Si mi-e greu, mi-e tare greu sa uit de tine.

Printre preferatii mei ar mai fi si VH1,Vama Veche, Emil, Vita de vie si Holograf. Un comment cu topul vostru:)

Question

2010-02-04T10:33:00.004+02:00

Nu am trench si nici pulovere de casmir. Nu stiu sa merg pe tocuri si nu am nici UGGs. Nu port argint prin urmare n-am cercei rotunzi si nu stiu sa-mi asortez accesoriile. Nu folosesc eyeliner si nu stiu sa ma machiez. Nu am bascuta a la Gossip Girl si nu am nimic din Gossip Girl. Nu ies mereu in oras aratand ca Serena sau Blair. Nu zambesc mereu. Nu stiu cum sa folosesc un Blueberry sau oricare telefon "inteligent" inafara de iPhone. Nu am un iPod cu muzica "buna" si nu ma feresc de muzica populara. Nu am geanta mare pe care sa o port pe brat. Nu merg in vacante "culte". Nu am fost in Venetia, in Paris, in Praga, in Londra sau la mare. Nu am abonament nelimitat sa vorbesc cu "fetele" mele. Nu am avatarul perfect cu poza mea perfecta si nici statusul perfect. N-am un talent ascuns pe care ceilalti sa-l creada extraordinar, nemaipomenit si sa stie toata lumea de el. [s-ar putea sa ma contraziceti] Nu folosesc ulei sau masca de par. Nu m-am vopsit roscata, blonda, bruneta sau multicolora. Filmul meu preferat nu e The Notebook. Si cu toate astea trebuie sa ma iubiti pentru ceva, nu?

Regasiri... in Patul lui Procust

2010-02-01T14:39:00.004+02:00

Descrierea lui Mircea (in carte, a doamnei T.) : "Avea orbitele putin neregulate, usor apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca platina, lucind, frematand de viata, care, cand se fixau asupra unui obiect, il creau parca."
Eu: "In viata mea am ramas cu pasiunea si nelinistea schimbarilor, a trecerilor."
"E foarte ciudat cat ma ajuta scrisul sa gandesc. Spun lamurit: sa gandesc. Pana astern o fraza pe hartie, alta se formeaza de la sine, in minte, adancind-o pe cea dintai."
Imi sunt cunoscut: "[...] de ce a suferit asa de mult din cauza lui. Nu numai datorita frumusetii lui barbatesti, sportive, cat mai ales pentru un soi de loialitate si delicatete, un mod de sinceritate a vietii, care nu seducea numai femeile, ci castiga si prietenia barbatilor lor[...] Cam prea echilibrat, vorbind rar, dar nu fara o privire stapana pe sine si ades ironica."

Cum sa scapi de temeri?

2010-02-01T10:21:00.002+02:00

1. Constientizeaza
Da, am o problema. Mi-e frica de... Si nu fi sfios, fiecare are temerile lui. Nu esti singurul.
2. Search
Da search pe google despre frica ta(claustrofobie, arahnofobie, hidrofobie, homofobie s.a.m.d.) . O sa gasesti o gramada de chestii teoretice, dar banuiesc ca in 4212497356460 de site-uri o sa gasesti si solutiile. (poate la alea serioase nu chiar, dar nu-i bai)
3. Theory
Bazeaza-te pe teorie ca sa poti pune in practica. (parca as fi profa mea de... ceva)
4. Exemplu personal
Pasul asta nu exista, dar l-am fabricat pe parcurs. Pentru ca imi place de voi o sa va dau exemple din viata mea personala. Am avut doua temeri mari si late:
1. de intuneric (patetic!) : mi-am zis ca daca nu infrunt intunericul sunt patetica. Plus ca pe intuneric nu se intampla numai lucruri macabre ci si lucruri placute ;)
2. de injectii (sau de ace) : eram bolnava, dar bolnava, gripata, gripata, dar gripata rau. Doctorita imi da injectii de fiecare data fiindca are cine sa mi le faca. Cu pastile nu mi-ar fi trecut nici intr-o mie de ani. Asa ca am realizat ca sunt pentru si in folosul meu. M-am gandit ca ma simt asa bine cand nu sunt bolnava, incat injectiile nu ma mai sperie.

TIP: VA TREBUIE VOINTA MULTA!

Kiss me numberless! 2

2010-01-28T14:29:00.004+02:00

"Nu cred ca putem fi impreuna." , imi spuse relaxat.
M-am uitat la el ca la un amarat de dobitoc, ranita in ego, si n-am zis nimic.
"Tu nu vrei sa iesi, n-ai chef de nimic, cand o sa ne vedem? O data pe saptamana? Sau nici atat?"
"Am crezut ca iti place de mine asa cum sunt." , i-am taiat-o scurt.
"Sarutul ala...a fost neprogramat. Si faptul ca-ti doreai asta... nu stiu... Eu trebuie sa o sarut pe prietena mea, sa ma plimb cu ea, sa fac lucruri normale... pe care un cuplu il face."
"Am fi putut face asta. M-as putea schimba. Pentru tine... am tot timpul din lume." , i-am zis pe un ton dulce, insa ma gandeam doar la faptul ca nu vreau sa-mi iau papucii. Mai ales de la el.
"Ai fi dispusa sa faci toate astea?"
"Normal."
"Atunci..."
"Dar stiu ca eu pentru tine nu mai insemn nimic, adica cel putin asa vorbesti cu mine." Acelasi ton melodramatic, sa-l faca sa se simta important. "Stii ca esti singurul baiat la care am tinut vreodata?" Minciuna, minciuna, minciuna.
"...as... vrea sa... dau timpul inapoi. Ai...uff... Ai putea sa-mi acorzi o noua sansa?"
"Nu sunt sigura... Nu stiu daca mai vreau acum..."
"Te rog... stii doar ca... vorbele astea au fost aruncate la intamplare. Tu stii ce simt eu."
"Tocmai, nu stiu."
"Uite, mai gandeste-te, bine?" propuse el luandu-ma de maini.
"Bine. Ar fi bine sa-mi lasi putin timp."
"Oricat. Si... uita-te la mine... eu chiar tin la tine..."
Au trecut doua zile. L-am facut sa creada ca eu chiar tin la el, ca poate chiar il iubesc. Si nimic nu e mai atragator pentru un baiat decat o fata care il iubeste. L-am facut sa creada ca imi doresc ceva de viitor, adica un alt fel de a spune: m-as culca cu tine, sigur ca da. L-am incitat, intrigat. Il sun, ii spun ca vreau sa-l vad si ii dau bomba, care il lasa cu gura cascata:
"M-am gandit mai bine si... chiar ai dreptate, in toate privintele... nu cred ca avem viitor impreuna, imi pare rau. N-am nimic cu tine, dar n-am timp de o relatie."

Kiss me numberless!

2010-01-25T21:36:00.005+02:00

"Uite, nu stiu... ma apuca depresia in week-end.", i-am zis balbaindu-ma.
"De ce?"
"Daca-s sti, ti-as spune." Sec si cuprinzator.
"Scuze, dar nu te inteleg."
"Eh, eu fac progrese. Se numesc crize de personalitate.", i-am zis la aceeasi tonalitate constanta a vocii.
"Cheful tau de iesit nu are nicio legatura cu personalitatea.", mi-a raspuns pe un ton iritat.
"Eu zic ca are."
"Fumezi?", intreba calmandu-se.
"Nu, de ce?"
"Ai ceva galben in ochi.", spuse asezandu-se langa mine pe banca.
L-am privit insistent si i-am zambit, insa imi venea sa rad. Desi pare cel mai relaxat baiat din lume, e de fapt timid. Isi intoarce privirea spre mine.
"Ce linie frumoasa a maxilarului ai."
What the fuck? am gandit. "Aaa, mersi?"
Imi lua mana in mana lui si, prin aburul ce il scotea pe gura, ii priveam caciula simpatica neagra cu verde.
N-ai de gand sa ma iei in brate azi? am gandit.
"Ar cam trebui sa...", am inceput sa zic.
"Da, si eu. Uhm..." Se apropie de mine si ma pupa pe obraz, apoi din greseala cand intorceam capul am nimerit buze-n buze. "Scuze, scuze."
Si am inceput sa radem.
"Stii de cat timp ar fi trebuit sa faci asta?" , am spus.

Sometimes, the first thing you want never comes

2010-01-16T23:03:00.005+02:00

*I'll put a spell on you,
You'll fall asleep and I'll put a spell on you.
And when I wake you,
I'll be the first thing you see,
And you'll realise that you love me.*

Au trecut demult timpurile in care un baiat lupta pentru o fata. A trecut deja timpul in care el se interesa de ea la prietenele ei, in care ii trimitea trandafiri pe care ele le puneau in banca, biletele in care erau cuvinte simple. Nu sunt romantica. Nu asta vreau sa zic. Vreau sa zic ca am devenit atat de accesibile, fetelor... Lasati-i sa munceasca. Mama imi zicea: nu fugi dupa baieti. Si mai zicea: daca te iubeste, te cauta el. Si asa e. Daca vor ceva cu adevarat se va implini, asa cum zic legea atractiei universale, Coelho si multi altii. Numai ca au omis un lucru: trebuie sa dai tot ce poti pentru a face acel lucru posibil.

10 ani de la terminarea liceului

2010-01-08T14:52:00.003+02:00

"Ma vad peste zece ani... singura."
"Cum adica singura?"
"Adica imi imaginez fetele casatorite si baietii logoditi (din clasa noastra), fiecare cu partener sau partenera... si eu... eu sa fiu singura care vine singura."
"Zici tu asa... acum."
"Serios. Ce sanse am sa fiu cu cineva? Mai ales sa ma marit? Eu nu sunt disponibila sentimental..."
"Zici asa doar pentru ce ti-a zis psihologul?"
"Psihologul zice adevarul: sunt schilodita sentimental."
"N-a zis chiar asa..."
"A zis doar ca sunt indisponibila. Mereu! MEREU! Auzi la el."
"Tie iti trebuie un barbat destept, care sa te astepte si sa te iubeasca neconditionat."
"Nu exista."
"Ba da."
"Ba nu."
"Ba da."
"Ba nu."
"Eu sunt ala."
"...(o_O)"

Joan of Arcadia

2010-01-04T17:37:00.003+02:00

"Te-ai culcat cu ea doar pentru eu n-am vrut sa ma culc cu tine?", intreba ea uimita.
"Nu... nu stiu. Nu stiu unde mi-a fost mintea.", ii raspunse fara sa mai poata sa o priveasca in ochi.
"I-ai dat ei... o parte din tine."
"Crede-ma, n-a insemnat nimic!" Deja plangea.
"Nu-mi vine sa cred!" Ii arunca o privire de dezgust, desi avea lacrimi in ochi.
"Vreau doar ca lucrurile sa fie la fel ca inainte... Daca as putea da timpul inapoi...", ii spuse inca cu capul in pamant.
"Nu intelegi. Lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel. Eu ti-am dat un lucru mai important decat sexul, Adam, ti-am dat... inima mea. Si ai luat-o cu tine cand te-ai...futut cu ea. S-a terminat!"
O privi plecand. Trist sentiment.

Aho, aho

2009-12-31T19:14:00.004+02:00

Am iubit un gagicar,
Se purta ca un zar,
Multe fete avea copilul,
Isi facea mereu plinul.

Am iubit un baietas,
De cartier si cam poznas,
Cand in vene isi baga,
Eu eram la cinema.

Am iubit un chitarist,
Si dragut si cam trist,
Cand imi doream sa il iubesc,
El zicea ca il ranesc.

Si acum iubesc-un baiat,
Vesel, chipes si curat,
Important e ca e-al meu,
Si asa va fi mereu.

Ultima strofa se introduce la gagicar.

Scriitori

2009-12-28T17:18:00.005+02:00

"Am citit la viata mea mult."
Oh, nu, alt arogant, m-am gandit si am luat o gura de Cuba Libre.
"Si de aceea zic eu ca stiu de ce nu citim romani de placere."
"De ce?", i-am spus-o pe tonul ochiului din reclama ceea ce il facu sa rada putin.
"Am citit rusi, nemti ca Bernard Schlink, americani ca Nick Hornby, francezi ca Emile Zola, mexicani ca Fuentes Carlos, brazilieni, si cred ca la asta stii despre cine vorbesc. Toti au un stil simplu de a scrie. Pe cand romanii complica si cea mai simpla propozitie. In loc sa zica este un om sanatos, ei zic este o fiinta care respira si adulmeca o bunastare in exterior si in interior. Ei bine, tu ce intelegi din asta? Ca e un om sanatos?"
"Vrei sa zici ca Rebreanu a scris Ion folosind ce zici tu acolo?", l-am intrebat privindu-l neincrezator.
"Urasc cand imi raspunzi cu o intrebare."
"Obisnuieste-te.", am mormait eu.
"Uite...la Rebreanu e altceva."
"Zau?"
"Lasa-ma sa termin."
N-am mai fost atenta la restul conversatiei.
Si il parafrazez pe Serafim Rose: Nu-mi doresc sa fiu destept, ci intelept.

2009-12-27T16:52:00.004+02:00

Trebuie sa-mi amintesc ca n-am facut blogul asta sa ma plang de niste sentimente trecatoare si nici macar o leapsa nu-mi mai merita atentia. Respectati-mi decizia si nu vreau sa "comentati" ca ce am patit.
Am facut blogul asta pentru flash-uri (Wrong bed, honey), pentru imaginatia mea (Superpowers), pentru povestile pe care le-am auzit la altii (Versiune a romanticului) si pentru povestile mele (Asi se baila el tango).
Imi doresc un blog nepersonal. Si o sa-l am.

Povestea mea esti tu

2009-12-26T13:00:00.005+02:00

"Uhm cred ca ar trebui sa scot pastele."
Vorbeam de mai mult de doua ore.
"Bun deci tu faci paste si eu iti cant, da?"
"Da." Si ma da pe speaker in timp ce eu cantam o melodie de pe VH1. (Numai in fata ei pot canta deci nu ma puneti sa va arat minunata mea voce)
"Stii la ce ma gandeam?" , ma intreaba cand am facut o pauza.
I-am raspuns cu un sunet care ar corespunde verbului imperativ "spune-mi".
"Ar trebui sa facem uhm (uita-te aici, da:))? ) un film... despre noi. Uite eu fac mancare si tu imi canti, e ca si cum ai fi aici. Nu mi-as fi imaginat ca o sa devenim prietene asa bune. Imi esti... imi este indispensabila."
"Sa te uiti pe blogspot." (nu va imaginati ce bine ma simteam vorbind cu ea, nici n-am simtit alea 4 ore, asa usor au trecut, o iubesc)
"De ce?"
"Tocmai te-ai facut cu o postare"

Mie postarea asta imi exprima multe. Poate voua nu va exprima cat imi exprima mie. Insa sper ca v-am adus un zambet de fatza, acum de Craciunul care a trecut. Sarbatori fericite, scumpilor!

Sora mea telepatica

2009-12-15T10:18:00.004+02:00

Simt apa curgand pe mine si o aud pe mama vorbind la telefon. Incerc sa ascult ce zice si nu-mi dau seama... aud doar "prego", "niente" sau alte italienisme.
Imi iau prosopul si imi infasor parul, ma dau cu crema si ies din baie.
"Mama, tu ai vorbit in italiana?"
"Nu, nu, ai auzit rau... Da, a zis ca am vorbit in italiana (rase)"
Ma imbrac in pijama si, cand cautam o clama, mi-am gasit telefonul. Nu l-am verificat niciodata dupa dus sau in timpul zilei. Primisem un mesaj: PLEC IN ITALIAAA! Era de la J. Incerc sa i-l arat mamei, sa stie ca am simtit eu ceva in legatura cu Italia, insa n-am cu cine vorbi, nu se prinde.

Cum v-ati cunoscut iubita/iubitul?

2009-12-11T12:09:00.002+02:00

"Cum ne-am cunoscut, cum ne-am cunoscut... Of, of, numai de asta n-am timp eu acum."
"Dar, hai mama, spune-ne cum v-ati cunoscut! "
"In fiecare an va povestesc."
"Zi-ne si anul asta." , o rugara copiii in timp ce mama lor framanta aluatul.
"Era vara, eram cu niste prieteni mergeam prin oras, eu nu ma duceam in cluburi ca voi. Si ne-am oprit undeva si vorbeam. Erau un cuplu minunat... sunt si acum prietena cu ei. Si el era pe role, tatal vostru la fel..."
"Fii atent ce parte frumoasa." , spuse fata cea mare prietenului ei.
"...si l-am vazut venind cu viteza pe rolele alea ca era un deal acolo, mai e si acum loc de intalniri. N-am avut timp sa ma dau la o parte, eram prea socata. Asa ca a cazut peste mine. Asa cum vedeti in filmele de dragoste. Da, da, si sa va spun drept nici nu-mi placea atunci."

Superpowers

2009-12-06T16:37:00.003+02:00

"Vino la mine", ii zic si il asez pe genunchii mei. "Nu ti se pare ca floarea asta de pe covor seamana cu un OZN? "
Fiind prea mic sau prea alintat ca sa vorbeasca, dadu din cap ca "da".
"Stii ce e ala un OZN?"
Acelasi raspuns.
Ma privea cu niste ochi mari, ca si cum "tu de pe ce planeta vii?". I-am zambit si i-am dat cheile mele. Privea intens, cu o curiozitate iesita din comun, brelocul cu Turnul Eiffel. Si chiar daca mai mult de un an nu avea, nu facea zgomot cu ele ci, pur si simplu, le privea.
Tatal lui, uimit, ii placea ce vedea. Eram singura care il stapanise de cand intrase in biserica. Nu tipa, nu plangea, nu gangurea. Apoi se aseza si el in genunchi langa mine si-mi spuse:
"Am fost recent la Paris."

Titleslos

2009-11-18T17:09:00.002+02:00

Ea: "Privesc cum sta langa mine... E in pat, nu doarme si stie ca-l privesc. Strange pleoapele, o lacrima ii curge si oftez. Ma-ntreb mereu ce s-a intamplat cu noi. Imi aransez perna si ma pun spate in spate cu el. E obosit? E suparat? Se preface sa m-a uitat?"

El: "Se uita la mine, stiu asta. Ma adora si asta ma ucide."

Sabotage

2009-11-14T16:01:00.003+02:00

Deliberate action aimed at weakening another entity through subversion, obstruction, disruption, or destruction.
Iti suna cunoscut? De ce te vad de fiecare data oriunde m-as afla, la bal, la cantina, la fumat, la posta, la covrigi, la gogosi, cand merg in oras? Aceeasi ora, acelasi loc, luam in brate in acelasi timp, ne uitam unul la altul in timp ce-o facem, acelasi "nu te cunosc si imi esti invizibil". Te-am iubit, Goddammit! M-ai iubit...

Off topic: e atat de rau sa-ti placa de prietenul iubitului tau?

2009-11-09T18:12:00.003+02:00

*No I don't believe you
When you say you don't need me anymore
So don't pretend to
Not love me at all*
M-am saturat sa ma lupt de una singura incercand sa fac ceva cu noi. Ma vrei, bine; nu ma vrei, tot bine. Pana atunci ma-nclin: off, fuck off, dragule.

Cum reactionati la refuzuri?

2009-10-25T21:15:00.009+02:00

Pragmatic: "Fuck him/her. Merg inainte."
Melancolic: "De ce eu? Am eu ceva? Ce i-am facut? De ce nu ma vrea nimeni?"
"Prietenii stiu de ce" : "Am nevoie de prieteni ca sa ma vindec."
"Timisoreana" : " I need a drink."
Ciocolata: "Daca pun 3 kile pe mine intr-o zi, o sa fiu fericita. "
Workaholic: "Deci imi invat azi cursul asta, maine celalalt... / Azi stau 2 ore in plus la munca. "
Scriitori: "Azi scriu, maine nu mai scriu, poimaine plang, raspoimaine scriu intriga la o carte... Pana luna viitoare imi iese un best-seller. "
Negare: "Eu nu am cunoscut inca baiatul/fata care sa ma refuze."
James Bond: "off, fuck off."

Blonda: "Dar.. de ce eu?! de ce pe mine?! o fi din cauza culorii parului?!"
Emo kid: "unde am pus lamaaaaaaaaaaaaaaaa? oja neagra? albumul cu tokio hoteeel?"
Moldoveanu': "macar nu mai dau bani dijeaba pi prostii..."
Un ardelean: "da poi io ce-am facut hapt ase de rau ca ma refuzi? no bine ca ma refuzi...nu mai esti fanul meu!"
Vasluianu': "no' da shi da io? what the fuck da' si da' io? nu doom, nu doom!"
Ochiul din reclama: "ce stupid! si totusi sunt frumusel, sunt frumusel"
[ mor aici de ras:))))))) ]

Subiectul ramane deschis pentru ideile voastre :)

Horia

2009-10-20T19:03:00.003+03:00

Nu intru pe el. E ca si cum ai vedea oamenii tinand umbrela in mana stanga si asta nu se intampla... niciodata, sau aproape niciodata. Am descoperit asta cand eram singura de pe strada care tinea umbrela in mana stanga (pt ca aveam mana dreapta ocupata).
E incredibil cum oamenii au puterea de autoconvingere. Daca ai vointa, tot iti iese si asa e. Imi iese ce vreau, cand vreau, cum vreau... mai putin in cazul lui. Cateodata am impresia ca e gay.

When it rains

2009-10-15T14:41:00.003+03:00

Am vrut initial sa fac o postare despre asta, dar m-am gandit ca o poza va face sa interpretati mult mai bine ceea ce vreau eu sa exprim. Oricum ziua aia a fost una emotionanta si pandantivele astea erau un fel de evadare din lumea reala, una sfasietoare pentru un suflet indragostit.

Apropo de Apocalipsa

2009-10-14T17:00:00.003+03:00

"Vrei... copii?", intreba ea putin jenata.
"Sigur ca da. O fetita blonda cu ochi verzi si un baietel saten cu ochi caprui. Bineinteles, sa fie sanatosi." , ii raspunse zambind.
Se plimbau pe malul lacului de cateva ore bune. Nici nu-si mai aminteau a cata oara il inconjurau. Era un frig de crapau pietrele si cand vorbeau, aburul se pierdea in ceata.
"Saten cu ochi albastri.", completa ea.
"De ce albastri? Par atat de tristi ochii astia. Uite, ochii tai exprima o multime de lucruri."
"Cum ar fi? ", intreba ea chicotind.
"Frumusete, suferinta, fericire, indoiala..., hmm...", ii raspunse uitandu-se in ochii ei.
Ea ii zambi.
"Ochii caprui sunt frumosi ca sunt latini." , adauga ea.
"Da."
"Iar ochii albastri sunt frumosi pentru ca... sunt ai tai."
Ramase asa blocat timp de cateva secunde.
"Sau poate pentru ca sunt nordici."
"Aham."
"Anyway, tu vrei copii?" , o intreba el, scarpinandu-se in cap, vrand sa-si scuze modul jalnic de a raspunde la un compliment.
"Eu doar sper sa ajung sa am copii."