Nightmare 2

O dată-n an, visez cele mai ciudate şi "reale" vise posibile.
Am visat sfârşitul lumii.
Eram în dormitor si în faţa balconului erau două elicoptere, cu elicele oprite, dar care erau susţinute în aer de o forţă magnetică, ce oprea telecomunicaţiile. M-am dus în cameră la fratele meu, i-am zis să se uite pe geam şi am descoperit că o prietenă de-a mamei era moartă sau dormea în patul lui. (nicio trimitere porcoasă)
Am coborât să-mi caut prietenul. După ce l-am găsit, mi-a zis că va fi bine, că acum s-a terminat. Nu se putea respira afară şi simţeai că inima îţi pulsează greu. Eram pe la un magazin de pe lângă blocul meu, el mergea în faţă, eu în spate, când am văzut un taximetrist într-o parcare plină de maşini buşite, care avea gâtul rupt şi totuşi îmi vorbea despre faptul că sunt în pericol.
- Iubi, uite iese luna! am zis bucuroasă că totul se terminase. Dar mi-a pierit zâmbetul instantaneu, când am văzut că luna se spulberă, transformându-se în mii şi mii de imagini confuze. M-am uitat în jos şi mi-am văzut burtica de însărcinată. Şi deşi îmi iubeam copilul, mi-era atât de milă de lumea în care trăia. El era speranţa mea...

Bosquito

Un late revision. Mi-am dorit cu patos sa-i vad pe cei de la Bosquito si mi s-a indeplinit una din cele mai mari dorinte. E placut si chiar mai mult de atat sa auzi o voce atat de expresiva ca cea a lui Radu Almasan. Romania a uitat de valori.
Sala a fost plina desigur, multi tineri, dar si adulti. Piatra- Neamt a cantat chiar si piesele pe care Radu Almasan le credea uitate.
Ei bine, cineva din Piatra-Neamt va admira profund.
P.S. Felix a fost mortal!

5 noiembrie 2010 (am balonas) - ora 19 - Casa de Cultura

Pro şi contra - Paulo Coelho

Azi îmi exprim părerea strict şi pur personală despre Paulo Coelho, mai exact despre opera lui.

1. Orice om îl poate citi şi înţelege. Ei bine, asta nu poate decât să bucure, la ce nivel de cultură s-a ajuns. Dacă Maricica şi Jănel citesc, e un lucru bun până la urmă. Nu înţeleg de ce simplitatea pare lipsită de profunzime.

2. Are tendinţa să exagereze legea atracţiei universale. Dacă asta îi face pe oameni să creadă în ceva, de ce să nu foloseşti asta? Optimismul e partea cea mai frumoasă a vieţii. Omul ăsta a descoperit o reţetă a fericirii şi vrea să o împartă lumii.

3. Combină practici vrăjitoreşti cu puterea lui Dumnezeu. Ăsta e un fel de a fi mai convingător. El crede în Dumnezeu, totuşi ocultismul i se pare interesant. Şi le combină fără să supere pe nimeni, ca Dan Brown spre exemplu.

4. Optimism exagerat. Foarte bine. M-am săturat de rău, vreau ca atunci când citesc să mă relaxez, să ies din lumea asta infectă şi să cred în mai bine. Nu vreau ca protagonistul meu preferat să moară sau să piardă ce are mai drag. Vreau să fie fericit absolut, cum eu nu sunt să spunem.

Aştept şi alte motive.

Fragment din Brida (repovestit)

Brida când era mică, mergea cu tatăl ei la mare. Când au ajuns, el i-a zis să meargă să vadă cum e apa. Brida s-a dus, şi-a udat numai tălpile, s-a întors şi a zis că e bunicică. Atunci, el a luat-o în braţe şi a aruncat-o în apă.

- Când vrei să vezi într-adevăr cum e ceva, cufundă-te!

Apa era caldă.

Te iubesc în toate anotimpurile

"I wish you bluebirds in the spring
To give your heart a song to sing
And then a kiss
But more than this
I wish you love"
Am timp de tine. Am timp de noi. La mine în suflet e soare şi iubesc din nou ploaia. Dansez pe lângă ploaie şi ploaia dansează pe lângă noi. Ne încreţim frunţile ca frunzele galbene, roşcate de pe jos. Dar nu-i nimic, vine şi week-endul.
Îmi amintesc de când am făcut două luni, când am fost acolo, unde e iarbă şi sunt doar două bănci şi e de minune, şi era lună plină şi am dansat pe What a wonderful world. Când m-ai pupat pe obraz, oftând şi ai zâmbit şi cerul se făcea din ce în ce mai negru şi nu vedeam nimic, decât unul de pe celălalt. Aveam lumină în noi. Şi erai strălucitor, amazing and holly.
Şi acum soarele iese când ne sărutăm... şi îngerii ar plânge dacă ne-am despărţi.
Abia aştept să petrecem iarna împreună. Să facem foc, să mirosim a fum de foc.
Şi promit c-o să-ţi dau primul ghiocel ţie. O să-ţi amintesc că parcă te văd prima oară în fiecare zi, că înflorim pe zi ce trece.

Why so serious?

Îmi amintesc, frate, ce mai râdeam. Adică nu era un motiv, râdeam că n-aveam chef să fac altceva.

Nu demult, am descoperit că râsul emană endorfine, ceva asemănător morfinei. Ei bine, eu devin dependentă de... râs? Dimineaţa când mă văd, zâmbesc. Ştiţi ce efect are asta asupra mea? Nu, pe bune, peste tot vedeţi : faceţi sex, lucrurile care vă încântă, mâncaţi sănătos, faceţi sport şi zâmbiţi. Nici pe mine nu mă convinge. Dar dacă până acum, mă enervau cearcănele, acum râd de ele; dacă până acum să mă trezesc dimineaţa, era chin, acum e energie debordantă. Îmi imaginez mesaje drăguţe de dimineaţă şi dacă văd soare (sau încă noapte) e şi mai bine.

Altceva, ce vreau să zic, înainte uram faptul că nu aveam bani. Cum am combătut şi stresul ăsta? Păi, simplu, economia învaţă ceva interesant (să nu vă aud că nu aveţi ce învăţa de la şcoală), şi anume, că pentru a da banii pe ceva, trebuie, mai întâi, să descopăr dacă într-adevăr îmi aduce vreo satisfacţie. Bine, poţi găsi milioane de satisfacţii, dar puneţi întrebarea : chiar am nevoie de lucrul ăsta? Asta nu te scuteşte să dai banii pe prostii, of course.

Am doar patru luni de când n-am mai ascultat melodii lente,triste de dragoste (de despărţire gen). Şi-mi e tare biiine.