Family portrait

- Dar, tati, eu mi-am făcut prieteni aici. Ce nu e bun la apartamentul ăsta? Eu nu vreau să merg cu voi, du-te tu cu mama, eu rămân aici. Mi-a fost foarte greu să-mi fac prieteni. Sunt cei mai importanţi pentru mine. Îi iubesc aproape la fel de mult cum vă iubesc pe voi!
El stă, reflectează şi face faţa aia de om supărat, dar care nu vrea să strice nimic prin nişte cuvinte zise la nervi. Evident, îl afectaseră cuvintele fetei de 13 ani, care deja se credea mare şi avea impresia că lumea se învârte în jurul ei şi al prietenelor ei. Pe de o parte, înţelegea, doar trecuse şi el prin asta. Până să o întâlnească pe ea, femeia care îi devenise soţie de atâţia ani şi, pe care, totuşi, încă o privea ca la adolescenţă. Înainte prietenii erau totul, apoi a devenit ea totul.
- Uite, gândeşte-te că avem o casă mai mare în care îţi poţi invita prietenii. Pe toţi!
- Serios?
În culmea fericirii şi mai mult de atât, mergând spre mama ei.
- Da. Şi zâmbind îi dă o palmă la funduleţ.
Mama, ştergându-se pe mâini cu un prosop, îi mulţumi din ochi şi din zâmbet tatălui şi o îmbrăţişă pe fetiţă.

Raku - Doi

Dacă cerul ar putea...

Avem două ceruri, unul plat şi unul rotund, unul de câmpie şi unul de munte.
Având timp să reflectez în ritmuri de istorie, pe la Histria, am realizat că cerul văzut de acolo avea nori de la bază la vârf, dând practic senzaţia că Pământul e plat, asemeni unei câmpii.
Ajunsă în Piatra- Neamţ, obişnuită cu cerul meu, lucrurile s-au schimbat. De la barajul Bâtca Doamnei (ce nume frumos!) cerul se vede exact ca o sferă, dând senzaţia că te afli într-o minge.
Aşa că s-au cam ars pe rug degeaba, fiecare percepe altfel cerul, în funcţie de locul unde e.
Măreţ e Universul, căci acum două seri, cerul era mai instelat ca niciodată şi puteam vedea atât de clar, încât mi-era frică. Nu ştiu de ce, poate din cauza imensităţii, poate pentru că era noapte şi se auzeau lupi (sau câini) şi mi-era frică de urşi.
Trebuie să vă arăt poza în care fiecare punct mai mare, se putea considera o galaxie, cu planete şi ,posibil, sori proprii.
Suntem unici totuşi. Apropo de cer, Raku spunea că românii au obişnuit să ducă războaie de apărare şi încă mai sunt soldaţi care gândesc aşa şi admiră asta, pentru că dacă ar gândi toţi aşa, am duce războaie numai cu extratereştrii, care oricum nu ne deranjează, aşa că pace. Ar trebui să nu ne mai omorâm semenii pe nişte criterii aiurea. N-ar trebui să existe criterii de diferenţiere a oamenilor!

Cumbersome

Uite că e 2 noaptea şi eu încă n-am adormit. S-au făcut trei ore de când mă foiesc şi gândurile foşnesc. Nu pot nici măcar să mă mişc prea tare, pentru că aş putea să o trezesc pe mama. M-aş duce până la bucătărie... Dacă mi se duce somnul de tot? Aşa că rămân aici.
Nu mai am răbdare. Ştiu că o să fiu completă, când J. va fi aici. O să am acea senzaţie că viaţa are un motiv. Anotimpul meu preferat, cu sora mea şi cu iubiţii noştri. Asta e ce ne-am dorit de mici. Să ne vedem soţii prieteni şi noi să fim încontinuare cele mai bune prietene. Să fim naşe la copii şi la cununie. Să avem odrasle de aceeaşi vârstă, eventual să-i căsătorim dacă sunt de sexe diferite. Să facem grătare şi excursii. Cel mai important, să facem totul împreună.

M-am gândit şi mi-am plănuit toată vacanţa. Sper doar ca toată viaţa mea să fie ca acum. Jur că nu aş schimba anii ăştia pentru nimic. E greu, da, mereu mi-e greu. Mereu se găseşte ceva, dar dacă iubesc şi sunt iubită, totul pare mai uşor. Şi când mă refer la iubire, mă refer la toate formele ei. Mi-e dor de J. şi de Ş. şi v-aştept acasă pe amândoi!

Un pic din gândurile mele de aseară, se regăsesc în melodia asta (şi în ce am scris mai sus):

J.

Am avut şi eu o surioară. Caldă, drăguţă şi frumoasă. O simţeam lângă mine, chiar şi când era departe. Mă făcea să râd şi mă făcea să plâng. Eram nedespărţite. Şi-mi plăcea tot la ea. O cunoşteam pe ea toată, ştiam exact ce să zic, ce să cred, ce sfaturi să-i dau. Ştiam de ce are nevoie şi ce melodii i-ar alina durerea.
Ştiam cum să "make her tick" şi îi ştiam preferinţele în materie de orice. Vorbeam până la 4 dimineaţa şi adormeam cu mâna ei în mâna mea.
Eram una şi aceeaşi. Unde o pot (re)găsi?