Mood

luni, 29 septembrie 2008

Play it loud!



Poate ca toata greata asta are un sens. Mi-e rau. Nu mi-a mai fost niciodata asa de rau. As fi vrut sa raman in calvarul numit scoala, in care daca pierzi 5 minute, ai pierdut tot sensul capitolului.
De ce se uita taximetristul asa ciudat la mine? N-a mai vazut un elev care sa ia un taxi, la ora 10 dimineata, intr-o zi de luni?
Imi imaginez cum my sunshine m-ar tine de cap in timp ce as vomita probabil numai sucul gastric ca altceva n-am ce. E cel care m-ar ajuta indiferent de treaba, ar face misto de mine si m-ar asculta, ar rade cu mine si mi-ar spune: "treci tu si peste asta".
N-am mai avut asemenea senzatie de ceva vreme.
Cand credeam ca pe lume nu mai sunt baieti, apare el, un Fat-frumos pe un cal alb care mi-a zambit si mi-a intins mana.
El e cel pe care il ciupesc si pocnesc de fiecare data cand ma contrazice. E cel care imi zice ca parul meu sta perfect cand de fapt e ciufulit si nu se aseaza la loc. El e cel care imi da chipsuri si suc si cu el ma uit la filme pe care nu le pot urmari pt ca nu au subtritare.
El e cel pe care il gadil si care imi zice ca ma prefac, ca eu de fapt ma gadil cand nu e asa. El e cel care uraste toate lucrurile pe care le iubesc inafara de natura, fotografie si snow patrol.
El e cel care si-a schimbat parerea despre mine in mai putin de o saptamana.
I'm his MASTERPLAN, he's ALL I NEED, he thinks I'm so NAIVE, he sang to me SEASIDE and we spend time CHASING CARS.
Mi-am amintit ca mi-e rau. Am bagat degetul pe gat, groanica senzatie.

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)