Mood

duminică, 25 octombrie 2009

Cum reactionati la refuzuri?

Pragmatic: "Fuck him/her. Merg inainte."
Melancolic: "De ce eu? Am eu ceva? Ce i-am facut? De ce nu ma vrea nimeni?"
"Prietenii stiu de ce" : "Am nevoie de prieteni ca sa ma vindec."
"Timisoreana" : " I need a drink."
Ciocolata: "Daca pun 3 kile pe mine intr-o zi, o sa fiu fericita. "
Workaholic: "Deci imi invat azi cursul asta, maine celalalt... / Azi stau 2 ore in plus la munca. "
Scriitori: "Azi scriu, maine nu mai scriu, poimaine plang, raspoimaine scriu intriga la o carte... Pana luna viitoare imi iese un best-seller. "
Negare: "Eu nu am cunoscut inca baiatul/fata care sa ma refuze."
James Bond: "off, fuck off."

Blonda: "Dar.. de ce eu?! de ce pe mine?! o fi din cauza culorii parului?!"
Emo kid: "unde am pus lamaaaaaaaaaaaaaaaa? oja neagra? albumul cu tokio hoteeel?"
Moldoveanu': "macar nu mai dau bani dijeaba pi prostii..."
Un ardelean: "da poi io ce-am facut hapt ase de rau ca ma refuzi? no bine ca ma refuzi...nu mai esti fanul meu!"
Vasluianu': "no' da shi da io? what the fuck da' si da' io? nu doom, nu doom!"
Ochiul din reclama: "ce stupid! si totusi sunt frumusel, sunt frumusel"
[ mor aici de ras:))))))) ]




Subiectul ramane deschis pentru ideile voastre :)

marți, 20 octombrie 2009

Horia

Nu intru pe el. E ca si cum ai vedea oamenii tinand umbrela in mana stanga si asta nu se intampla... niciodata, sau aproape niciodata. Am descoperit asta cand eram singura de pe strada care tinea umbrela in mana stanga (pt ca aveam mana dreapta ocupata).
E incredibil cum oamenii au puterea de autoconvingere. Daca ai vointa, tot iti iese si asa e. Imi iese ce vreau, cand vreau, cum vreau... mai putin in cazul lui. Cateodata am impresia ca e gay.

joi, 15 octombrie 2009

When it rains

Am vrut initial sa fac o postare despre asta, dar m-am gandit ca o poza va face sa interpretati mult mai bine ceea ce vreau eu sa exprim. Oricum ziua aia a fost una emotionanta si pandantivele astea erau un fel de evadare din lumea reala, una sfasietoare pentru un suflet indragostit.

miercuri, 14 octombrie 2009

Apropo de Apocalipsa


"Vrei... copii?", intreba ea putin jenata.
"Sigur ca da. O fetita blonda cu ochi verzi si un baietel saten cu ochi caprui. Bineinteles, sa fie sanatosi." , ii raspunse zambind.
Se plimbau pe malul lacului de cateva ore bune. Nici nu-si mai aminteau a cata oara il inconjurau. Era un frig de crapau pietrele si cand vorbeau, aburul se pierdea in ceata.
"Saten cu ochi albastri.", completa ea.
"De ce albastri? Par atat de tristi ochii astia. Uite, ochii tai exprima o multime de lucruri."
"Cum ar fi? ", intreba ea chicotind.
"Frumusete, suferinta, fericire, indoiala..., hmm...", ii raspunse uitandu-se in ochii ei.
Ea ii zambi.
"Ochii caprui sunt frumosi ca sunt latini." , adauga ea.
"Da."
"Iar ochii albastri sunt frumosi pentru ca... sunt ai tai."
Ramase asa blocat timp de cateva secunde.
"Sau poate pentru ca sunt nordici."
"Aham."
"Anyway, tu vrei copii?" , o intreba el, scarpinandu-se in cap, vrand sa-si scuze modul jalnic de a raspunde la un compliment.
"Eu doar sper sa ajung sa am copii."

marți, 6 octombrie 2009

Envy


Pe masura ce cresc, devin nefericita. Sau poate nu nefericita e termenul. Pe masura ce cresc, pierd din entuziasm, din optimism, din copilarie. Si daca o tin tot asa, o sa devin un mare superfluu in adunatura asta de oameni fericiti, care se iubesc si au de toate.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand imi amintesc de clasa a 8-a, imi amintesc de cea mai frumoasa perioada din viata mea. Ma intelegeam de minune cu mama, aveam prieteni multi care nu-mi faceau faze si cu care radeam o gramada sau cu care chiuleam la fizica, aveam un prieten care era totul pentru mine, care, credeam eu, ca ma iubeste, si viata mea era o chestie roz si pufoasa. Nu stiam de oameni falsi si/ sau ipocriti. Nu stiam ca o sa mai am de invatat o gramada de la viata. Este incredibil cum credeam ca sunt invincibila. Patetic, nu? Dar vine si vremea cand trebuie sa te maturizezi fortat, nu ca n-am mai fost si altadata maturizata fortat, dar parca de data asta a fost prea brusc, prea brutal, mai ales ca au fost toate deodata.

Pe masura ce avansez in postarea asta, imi vine sa sterg tot si sa las numai "superfluu". Dar n-am s-o fac. Si nu stiu de ce.

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)