Mood

joi, 27 ianuarie 2011

Ubituleh

Urăsc scuipatul. Urăsc să merg pe stradă şi să ocolesc scuipate. Sunt excesiv de multe. De ce simt ăia nevoia să scuipe? E fiziologic sau ce? O să-mi pun spirt pe covorul dinaintea uşii. Nu mai supoooooort!


În altă ordine de idei... Am scris despre Bono într-un caiet, pe care acum mi-e lene să-l aduc. Aşa că, freestyle :)
Să nu credeţi că Bono e ales aşa la nimereală (asta ca să-mi tratez opera despre el ca la română). Bono poate însemna şi că e bun, şi că, într-o zi, va fi la fel sau mai faimos decât Bono de la U2. Tema este desăvârşirea ca persoană. Compoziţia este diversă, de la texte scurte, la adevărate nuvele.
Subiectul... Hm... Nedescifrat.
Personaje principale: ambiţioase, perseverente, totdeauna încercând să se autodepăşească,încăpăţânate, orgolioase şi se iubesc.
Personaje secundare: n-avem.
Concluzie: Bono e iubitul meu, eu sunt iubita lui.

joi, 13 ianuarie 2011

Stare proastă

Puteţi să număraţi măcar la degetele de la o mână persoanele care nu v-au dezamăgit nici măcar o dată? Puteţi să spuneţi cu mâna pe inimă că aveţi cui vă destănui în vacanţe, când nu aveţi neapărat credit pe telefon, când nu sunteţi tocmai lapte şi miere? Nu? Da? Câteodată? Niciodată?
Sincer, nu mai am încredere în familie, în prieteni şi nici măcar n-am cui să zic asta. Cred cu tărie că nimeni nu mă poate înţelege pe deplin, nimeni nu ştie ce-mi lipseşte, însă o să mă asigur ca măcar copiii mei să simtă ceea ce eu nu prea pot.
Însă nu sunt singură. Niciodată nu eşti singur, nici fizic, nici moral. Însă e mai rău când te destăinui. Atunci se pune problema dacă eşti într-adevăr singur.
Descopăr trei feluri de a te plânge: te încurajezi singur, te încurajează alţii şi sfaturile (din ambele părţi?) .
Eu mă întreb cum le vine celor care sunt împreună de mult timp, când trebuie să se destăinuie cuiva... Dacă ai o relaţie frumoasă, ţi-e frică să n-o pierzi fiindcă celalalt are impresia că el e de vină pentru "starea ta proastă". Aşa că, spui bineînţeles ce te doare, însă nu cu toată inima.
În cele mai bune cazuri, dacă aveţi amândoi chef, te detaşezi de problemele tale de "stare proastă" şi eşti recunoscător că Dumnezeu ţi-a dat un motiv să nu înnebuneşti de tot. În cele mai rele cazuri, te cerţi (până divorţezi) pentru că deja eşti deranjant cu "starea ta proastă". Da, nu vă mai pasă. Nici ţie să-şi revii, nici partenerului să te scoată din "nostalgie". Atunci scapi de cea mai mare nebunie (haha, nu-i adevărat).
Singurătatea. Cea mai bună soluţie. Azi si ieri seară am evadat cu gândul de tot ceea mă înconjoară. Am mulţumit Domnului că sunt bine, că am ce mânca, unde mânca, că am pat şi cameră şi televizor color şi că am bibliotecă judeţeană şi că am şi mp3 şi că sunt întreagă şi că îl am pe Bono (not U2). Bono... iubitul meu (sigh)... I'll be back, să aflaţi mai multe despre Bono. Sunt sigură că o să vă placă.
Keep reading me ;)

duminică, 2 ianuarie 2011

Adieu? Non.

Scuze c-am întârziat cu postări noi. Nu cred că te interesează prea mult, dar în fine. E pentru prima oară în mai bine de 4 săptămâni când vreau să scriu. Nu te interesa nici asta, ştiu.
Să spunem că te-am învăţat cu postări din care ai ceva de învăţat. Hmm... (nu mai continui ideea, gen)
Iubesc blogul ăsta. Totuşi, mi se pare că tot prin ce-am trecut, nu mi-a ajutat cu nimic. Nu e zi în care să realizez că blogul ăsta are doar o mică parte din mine şi că încă descopăr iubirea. Ştii că folosim doar vreo 7 % din abilitatile creierului, nu? Cam aşa e şi cu inima. Niciodată nu iubeşti destul, nu o spui destul, niciodată nu e îndeajuns...
Practic, nimic din blogul ăsta nu te ajută cu nimic. 3 negaţii nu dau adevăr. Doar dacă eşti cerebral, nu iubeşti pe cineva, ci doar ţii la cineva sau, în orice caz, nu îţi dai interesul.
Acum mi se pare amuzant că eu, cea care nu avea relaţii de lungă durată, dădeam cu presupusul când venea vorba de iubire. Iubirea e tot ce zice lumea că este. Iubirea e sistem complex de sentimente. Iubirea e bla, bla, bla.
2011 a început frumos. Îţi doresc şi ţie un an nou bun, cu sănătate şi cu împliniri, dragă reader.

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)