Mood

luni, 24 octombrie 2011

Inspirational


A trecut ceva vreme de când nu mi-am mai făcut timp să meditez. Într-o bancă, într-un centru, fix la ora când se iese de la şcoală, pot observa mai bine ce face un om fericit.
Am văzut de la cupluri morocănoase, în care el o strânge de mână de parcă primul i-ar fura-o, la cupluri drăgăstoase, de la piţipoance, la fete frumoase aş putea spune, de la "băieţaşi", la domni în toată regula (ah, ce-mi plac bărbaţii la costum).
Diferenţa dintre ei şi mine? Nici măcar una. Suntem la fel de insignificanţi, "la fel de" egali în faţa lui Dumnezeu, avem toţi probleme, mai multe, mai grele, mai puţine sau nimicuri, toţi am iubit sau iubim, în felul nostru. Şi cine ştie tot ce e în sufletul nostru? Poate noi, poate cei pe care-i iubim.
Ce mă face diferită? Nu am suferinţă lăuntrică. Sunt toată lumea pentru cineva. Cel mai mult contează, cu toată siropoşenia de rigoare, să ai pe cineva care te face fericit, care te iubeşte şi pentru care simţi la fel. Era de aşteptat să adaug asta, nu?
E important să te simţi bine sufleteşte, împăcat cu tine.

Inspirational:

miercuri, 5 octombrie 2011

Partea când am distrus tot (din mine)


- Nu, mă enervează, n-ai idee.
Vorbeam despre cum m-am certat cu iubitul meu, despre plata facturii la întreţinere. Cât de patetic poate fi asta? Nu la o dragoste dintr-asta am visat.
- Îmi facilitezi opinia în privinţa ta.
- De când vorbeşti aşa?
- De când mi-am utilizat vocabularul specific.
- Futu-ţi vocabularul specific!
- Un muritor de rând aşa ca tine, nu se poate raporta la nivelul meu.
- La ce nivel?
- La nivelul meu de... inteligenţă, râse el.
- Cine-ar fi crezut c-am crescut un tocilar ca tine şi-acum se însoară, am râs eu.
- Ce vorbeşti, om de rând, m-ai băgat tu în patul fetei absolut fenomenale care s-a îndrăgostit de mine, deşi n-aveam nici cea mai mică idee despre cum se trăieşte cu o femeie?
În momentul ăla, am simţit tot ce poate simţi o femeie când aşteaptă inelul de logodnă de când s-a născut şi care nu mai vine, deşi are o relaţie persistentă de 5 ani, în care a investit dragoste, timp, chiar şi capital bancar, dar mereu nu era suficient pentru un bărbat ocupat.
- Pe bune, retardatule, dacă nu încetezi, mă...
- Te superi grav pe mine, aww...
M-am ridicat cu condiţia să-l pocnesc, dar mi-era prea dragă conversaţia. Mi-era dor să ştiu că am prieteni, chiar dacă era de mişto. Scăpasem o vreme de monotonia zilnică, acum reveneam, uram asta...
- Hai, zi-mi puţin, termină prostiile, câţi invitaţi ai la nuntă?
- Domnişoară se zice, "termină cu prostiile", nu foarte mulţi, gen 50 de familii, de ce?
- Mă gândeam la luna de miere pe care ţi-o plănuiesc...
Am zâmbit, în momentul ăla plănuiam luna de miere pentru mine.

duminică, 2 octombrie 2011

Ne-am pricopsit cu un fel de ignoranţă pasivă.
Un fel de regres şi în muzică, şi în modul nefiresc de a gândi. Mai rău e că e molipsitor să trăieşti o viaţă, în care pur şi simplu să nu-ţi pese de nimic. În care totul constă în viaţă de noapte, muzică, ţigări şi sex la prima vedere. Deja nu mai e "dragoste la prima vedere", e "give me everything tonight". Avem acel "feeling" ca poate n-o să mai avem ziua de mâine sau n-o să mai avem viitor. Viitorul există, îl fabricăm noi pe măsură ce creştem în sentimente sau în planuri de viitor. E absolut miraculos să vezi că ceea ce ţi-ai dorit devine realitate şi, uneori, întrece orice aşteptare. Eu nu ştiu cum e mai bine, în schimb, mi-am decis o cale sau, mai exact, o traiectorie pe care o urmez, fiindcă aşa vreau. Deci, cum e mai bine să trăim?

Urmează un trance orgasmic. Nu-i asta denumirea, se cheamă uplifting.

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)