Ne-am pricopsit cu un fel de ignoranţă pasivă.

Un fel de regres şi în muzică, şi în modul nefiresc de a gândi. Mai rău e că e molipsitor să trăieşti o viaţă, în care pur şi simplu să nu-ţi pese de nimic. În care totul constă în viaţă de noapte, muzică, ţigări şi sex la prima vedere. Deja nu mai e "dragoste la prima vedere", e "give me everything tonight". Avem acel "feeling" ca poate n-o să mai avem ziua de mâine sau n-o să mai avem viitor. Viitorul există, îl fabricăm noi pe măsură ce creştem în sentimente sau în planuri de viitor. E absolut miraculos să vezi că ceea ce ţi-ai dorit devine realitate şi, uneori, întrece orice aşteptare. Eu nu ştiu cum e mai bine, în schimb, mi-am decis o cale sau, mai exact, o traiectorie pe care o urmez, fiindcă aşa vreau. Deci, cum e mai bine să trăim?

Urmează un trance orgasmic. Nu-i asta denumirea, se cheamă uplifting.