Mood

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Nightmare 2


O dată-n an, visez cele mai ciudate şi "reale" vise posibile.
Am visat sfârşitul lumii.
Eram în dormitor si în faţa balconului erau două elicoptere, cu elicele oprite, dar care erau susţinute în aer de o forţă magnetică, ce oprea telecomunicaţiile. M-am dus în cameră la fratele meu, i-am zis să se uite pe geam şi am descoperit că o prietenă de-a mamei era moartă sau dormea în patul lui. (nicio trimitere porcoasă)
Am coborât să-mi caut prietenul. După ce l-am găsit, mi-a zis că va fi bine, că acum s-a terminat. Nu se putea respira afară şi simţeai că inima îţi pulsează greu. Eram pe la un magazin de pe lângă blocul meu, el mergea în faţă, eu în spate, când am văzut un taximetrist într-o parcare plină de maşini buşite, care avea gâtul rupt şi totuşi îmi vorbea despre faptul că sunt în pericol.
- Iubi, uite iese luna! am zis bucuroasă că totul se terminase. Dar mi-a pierit zâmbetul instantaneu, când am văzut că luna se spulberă, transformându-se în mii şi mii de imagini confuze. M-am uitat în jos şi mi-am văzut burtica de însărcinată. Şi deşi îmi iubeam copilul, mi-era atât de milă de lumea în care trăia. El era speranţa mea...

marți, 9 noiembrie 2010

Bosquito


Un late revision. Mi-am dorit cu patos sa-i vad pe cei de la Bosquito si mi s-a indeplinit una din cele mai mari dorinte. E placut si chiar mai mult de atat sa auzi o voce atat de expresiva ca cea a lui Radu Almasan. Romania a uitat de valori.
Sala a fost plina desigur, multi tineri, dar si adulti. Piatra- Neamt a cantat chiar si piesele pe care Radu Almasan le credea uitate.
Ei bine, cineva din Piatra-Neamt va admira profund.
P.S. Felix a fost mortal!

5 noiembrie 2010 (am balonas) - ora 19 - Casa de Cultura

joi, 28 octombrie 2010

Pro şi contra - Paulo Coelho


Azi îmi exprim părerea strict şi pur personală despre Paulo Coelho, mai exact despre opera lui.
1. Orice om îl poate citi şi înţelege. Ei bine, asta nu poate decât să bucure, la ce nivel de cultură s-a ajuns. Dacă Maricica şi Jănel citesc, e un lucru bun până la urmă. Nu înţeleg de ce simplitatea pare lipsită de profunzime.
2. Are tendinţa să exagereze legea atracţiei universale. Dacă asta îi face pe oameni să creadă în ceva, de ce să nu foloseşti asta? Optimismul e partea cea mai frumoasă a vieţii. Omul ăsta a descoperit o reţetă a fericirii şi vrea să o împartă lumii.
3. Combină practici vrăjitoreşti cu puterea lui Dumnezeu. Ăsta e un fel de a fi mai convingător. El crede în Dumnezeu, totuşi ocultismul i se pare interesant. Şi le combină fără să supere pe nimeni, ca Dan Brown spre exemplu.
4. Optimism exagerat. Foarte bine. M-am săturat de rău, vreau ca atunci când citesc să mă relaxez, să ies din lumea asta infectă şi să cred în mai bine. Nu vreau ca protagonistul meu preferat să moară sau să piardă ce are mai drag. Vreau să fie fericit absolut, cum eu nu sunt să spunem.
Aştept şi alte motive.


Fragment din Brida (repovestit)
Brida când era mică, mergea cu tatăl ei la mare. Când au ajuns, el i-a zis să meargă să vadă cum e apa. Brida s-a dus, şi-a udat numai tălpile, s-a întors şi a zis că e bunicică. Atunci, el a luat-o în braţe şi a aruncat-o în apă.
- Când vrei să vezi într-adevăr cum e ceva, cufundă-te!
Apa era caldă.

miercuri, 20 octombrie 2010

Te iubesc în toate anotimpurile

"I wish you bluebirds in the spring
To give your heart a song to sing
And then a kiss
But more than this
I wish you love"
Am timp de tine. Am timp de noi. La mine în suflet e soare şi iubesc din nou ploaia. Dansez pe lângă ploaie şi ploaia dansează pe lângă noi. Ne încreţim frunţile ca frunzele galbene, roşcate de pe jos. Dar nu-i nimic, vine şi week-endul.
Îmi amintesc de când am făcut două luni, când am fost acolo, unde e iarbă şi sunt doar două bănci şi e de minune, şi era lună plină şi am dansat pe What a wonderful world. Când m-ai pupat pe obraz, oftând şi ai zâmbit şi cerul se făcea din ce în ce mai negru şi nu vedeam nimic, decât unul de pe celălalt. Aveam lumină în noi. Şi erai strălucitor, amazing and holly.
Şi acum soarele iese când ne sărutăm... şi îngerii ar plânge dacă ne-am despărţi.
Abia aştept să petrecem iarna împreună. Să facem foc, să mirosim a fum de foc.
Şi promit c-o să-ţi dau primul ghiocel ţie. O să-ţi amintesc că parcă te văd prima oară în fiecare zi, că înflorim pe zi ce trece.

joi, 14 octombrie 2010

Why so serious?

Îmi amintesc, frate, ce mai râdeam. Adică nu era un motiv, râdeam că n-aveam chef să fac altceva.
Nu demult, am descoperit că râsul emană endorfine, ceva asemănător morfinei. Ei bine, eu devin dependentă de... râs? Dimineaţa când mă văd, zâmbesc. Ştiţi ce efect are asta asupra mea? Nu, pe bune, peste tot vedeţi : faceţi sex, lucrurile care vă încântă, mâncaţi sănătos, faceţi sport şi zâmbiţi. Nici pe mine nu mă convinge. Dar dacă până acum, mă enervau cearcănele, acum râd de ele; dacă până acum să mă trezesc dimineaţa, era chin, acum e energie debordantă. Îmi imaginez mesaje drăguţe de dimineaţă şi dacă văd soare (sau încă noapte) e şi mai bine.
Altceva, ce vreau să zic, înainte uram faptul că nu aveam bani. Cum am combătut şi stresul ăsta? Păi, simplu, economia învaţă ceva interesant (să nu vă aud că nu aveţi ce învăţa de la şcoală), şi anume, că pentru a da banii pe ceva, trebuie, mai întâi, să descopăr dacă într-adevăr îmi aduce vreo satisfacţie. Bine, poţi găsi milioane de satisfacţii, dar puneţi întrebarea : chiar am nevoie de lucrul ăsta? Asta nu te scuteşte să dai banii pe prostii, of course.




Am doar patru luni de când n-am mai ascultat melodii lente,triste de dragoste (de despărţire gen). Şi-mi e tare biiine.

duminică, 10 octombrie 2010

Renunţ

Simplu, renunţ. Pentru că îmi dau seama că nu mai ai nevoie de mine. Are cine să aibă grijă de tine, să te trezească la realitate. Sunt ca Nanny McPhee : când nu mă vrei, dar ai nevoie de mine, sunt acolo, iar când mă vrei, dar nu mai ai nevoie de mine, plec. Nu-ţi port pică, vreau să ştii asta.

miercuri, 6 octombrie 2010

Buna variantă rea


Mă gândesc că te-am rănit... sau mai bine că am greşit. Şi n-a fost vreme în care să nu mă ierţi.
Mă întreb cât va mai dura asta... Mă întreb dacă e adevărat sau visez, dacă sunt în agonie sau în extaz. Acum înţeleg sintagma "acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine".
Te-ai cuibărit la mine în inimă, fără să vreau. "Şi poate n-o arăt, dar mi-ar fi mult mai greu, dac-aş rămâne fără tine, doar un simplu eu". M-am gândit că nu-ţi zic ce simt, dar nici tu n-o faci. E mai mult decât credem. E mai mult decât un simplu "te iubesc". Mereu e mult mai mult.
Cred că ceea ce vreau să spun e... iartă-mă, iubitule şi mulţumesc. Hai că nu a fost aşa de greu.


P.S. Se pare că nu e nimic de criticat la romanul meu... Foarte drăguţ. Mulţumesc, mă simt apreciată. Ironic.

vineri, 1 octombrie 2010

Third novel preview (Am nevoie de păreri critice)

M-am scăldat în lapte. Se spune că laptele îţi menţine pielea elastică şi strălucitoare.
Nu am ştiut niciodată ce să fac ca să am aspectul nepoatei mele de 17 ani. Cum să spun, e... adorabil de frumoasă. În jurul ei e o lumină, o radiaţie sau o vibraţie. Zâmbeşte cu tot corpul şi fericirea îi emană prin pori. E strălucitoare şi gingaşă şi, într-un fel, îţi spune că nu-i poţi face nimic, pentru că e protejată de un scut de încredere. Parcă nu o doare nimic. Pe nepoata mea o cheamă Alexandra şi a trăit în România mai toată viaţa ei. Când am ajutat-o pe soră-mea să vină şi să se stabilească în Italia, a adus cu ea pe fiinţa aceea perfectă. I-am pus întrebări de genul "ce cremă de faţă foloseşti? " sau " ce marcă de blush ai? ". Irelevant pentru ea, frământare pentru mine. Mi-a zis că nu foloseşte decât gel de curăţare pentru coşuri şi o cremă cu extract de gălbenele. Şi că moşteneşte totul de la mama ei. Prostii! Mama ei are un ten pistruiat, tânăr, dar pistruiat. Fata soţului meu, Vana, e cu un an mai mare decât Alexandra, însă nu e aşa. E ştearsă. Mă gândeam... în timp ce-mi scoteam o ţigară.
- Poate dacă nu ai mai fuma, ai avea şi tu tenul ca al meu, a zis sprijinindu-se de uşa de sticlă de la terasă.
Acelaşi stil tipic, acelaşi tupeu. Alexandra era enervant de sinceră. La fel ca toată familia mea din România, la fel ca... mine.
- Uite, acolo în zare e România.
- Nu are cum să fie România.
Acelaşi mod de a contrazice, de a nu tăcea o secundă. Ah, îmi doresc să fi rămas în România, să fi respirat încă aerul libertăţii.
- Ai o casă foarte frumoasă.
Am zâmbit. Era ultimul fum şi eu încă îmi doream să mă mai ţină ocupată ca ea să nu observe faptul că eram emoţionată.
- Şi tu... şi tu eşti foarte frumoasă.
- Mulţumesc.
"Îmi aminteşti de cineva." Când, în sfârşit, a plecat, mi-am pus picioarele pe măsuţa de pe terasă şi am privit piscina. Am închis ochii şi-am început să visez. Eram acasă, tânără, în putere, atletică, eram tot ceea ce voiam să fiu. Urcam munţi, sărutam băieţi, jucam volei pe plajă... eram Alexandra. Mă rodea invidia că-mi amintea de mine, mă rodea invidia că-şi găsise jumătate în "ţara mea". Pierdusem demult orice şansă la iubire. Am pierdut atât de mult pentru că am plecat. M-am căsătorit cu un bărbat cu 13 ani mai în vârstă decât mine, divorţat de două ori, cu doi copii, cu mame diferite. El spune că dintre toate femeile lui, eu sunt cea care dă sens vieţii lui, poate pentru că nu am intenţia să îi consum toţi banii, m-am gândit. El nu mă iubeşte şi ar fi o aberaţie să spun că eu l-aş iubi.
Mi-a mângâiat genunchiul şi-apoi m-a sărutat pe frunte. Deschid ochii uşor şi-mi imaginez un tânăr cu ochi albaştri, care zâmbeşte şi pe care îl iubesc. Massimo nu era aşa. Era cărunt, cu ochi căprui calzi, blânzi şi cu expresie a feţei mereu supărată.
- Amore, am şoptit.
M-a ridicat în braţe şi mi-a spus că sunt frumoasă. Ştiam că minte. Nu ma dormisem de două nopţi, de când Alexandra ajunsese în Italia. Mergea totul bine înainte să vină ea. Eram mulţumită de mine şi de Massimo. Acum nu-mi mai ajunge nimic, acum... nu mai vreau decât să fiu ca ea.
Am dormit unul lângă altul şi mă ţinea protector în braţe. "Ştiu că nu asta mi-am dorit", am gândit. M-am îmbrăcat şi am coborât să beau nişte lapte.


P.S. scuze pentru eventualele greseli. si va rog va rog, pareri critice.

duminică, 19 septembrie 2010

marți, 31 august 2010

Hard times

"I remember years ago
someone told me I should take
caution when it comes to love
I did, I did "
De fiecare dată trăiesc un fel diferit de iubire. O dată, îmi pierd capul şi mi-e foarte greu să spun că-l mai recapăt. Poate de asta îmi e lene să învăţ. :))
Şi altă dată, sunt perfect normală, puţin mai uitucă, cu sistemul de apărare pus pe stand by, oricând gata de contraatac.
În ambele din cazuri îmi dau seama prea târziu că m-am îndrăgostit. Prea târziu, adică... după ce totul s-a terminat de ceva vreme. Bine, normal, am "simptome". Însă mi-e greu să diferenţiez o îndrăgosteală de o dragoste. Aici e problema mea. Aici nu ştiu ce să fac. Cum îţi dai seama că cineva te iubeşte? O simţi, o vezi, o crezi ?
Nu-mi spune că o simţi pentru că am simţit de multe ori ceva ce... nu era iubire. Spre exemplu, Mircea... puteai să juri că mă iubeşte..., nu mă iubea.
Să văd... Cred că dacă cineva mă priveşte în ochi majoritatea timpului în care vorbim, nu înseamnă neapărat că mă iubeşte. Aş avea un exemplu şi pentru asta, dar domnul nu e menţionat pe blog. Ştiu o grămadă de băieţi care ştiu că treaba cu privitul în ochi e o chestie de sinceritate şi o folosesc ca mijloc de derutare.
Şi dacă eu cred orbeşte, s-ar putea să rămân fără ochi. Să spunem că pot să cred, 100 %, fără regrete şi... în ce-aş crede? În el?... În faptul că îmi spune că mă iubeşte?... De fapt, în ce cred? În iubire? În iubire cred, în toate formele ei. Dar cum cred într-un om?

joi, 19 august 2010

Friends 2


"Eu când mă-mbăt devin băiat."

"Ăla din Take a bow era tare.
Daaa, era cel mai fain... Uh... cum era părul? "

"Eu mă beşesc când mănânc cartofi.
(pauză) Ai mâncat cartofi?
Nu, da' nuş ce am."

"Am două melodii de la Sting.
Da mi-ai zis.
(pauză) Bă... mănânc de sting."

"Unde am pus scotch-ul ăla?
Păi cred că e în cameră la fratele tău. De ce?
Nu te-ai prins, nu?
Vrei să ţi-l aduc?
Nici acum nu te-ai prins, nu?
(pauză) A, vorbesc prea mult."

"De obicei, mă uit fără să vreau, numa' de data asta am făcut excepţionat."

marți, 17 august 2010

O vară

De-ar fi să vă redau puţin din viaţa mea, n-aş ajunge la detalii, deşi ele sunt cele mai importante. Am o viaţă ocupată şi totuşi organizată şi îmi permit şi să lenevesc. Ideea principală e că am fost atât de fericită timp de vreo cinci săptămâni că abia îmi făceam timp să gândesc şi câteodată am uitat şi să respir. Cu toate astea nu m-am bucurat îndeajuns, nu am vrut într-un fel. Ştii cum e, te bucuri intens şi ceva rău se întâmplă, ca şi cum ţi-ar aminti că datorezi cuiva faptul că te bucuri şi fericirea nu-i pe gratis. Bănuiesc că e legea compensaţiei sau poate Dumnezeu îţi permite să fii fericit atâta timp cât nu te fuduleşti.
Despre fericire nu ştiu prea multe, deşi despre asta îţi vorbesc. Dacă ar fi să explic ce înseamnă, ar fi să îţi spun că fericirea nu-i niciodată completă, dar acolo unde e, face ravagii. Adică cum să spun, te aduce la rang de zeu. Te simţi divin, eşti "di vină" şi tu pentru asta pentru totul e "a matter of mood". Şi de cum gândeşti. Românii sunt mai rar fericiţi, ca să îţi faci o idee.


La mine fericirea constă cel mai des "in a departure". Am mai zis, faptul că am unde să plec, ma mulţumeşte pe deplin. Nu contează când plec, cu cine plec, niciodată nu refuz o plecare, o ieşire din cotidian, din culorile multipastelate sau gri ale blocurilor. Am zis cel mai des? Am zis.
Dacă te bucuri pentru mine mulţumesc anticipat, dacă nu, asta e.

joi, 29 iulie 2010

Proud to present:

"ai luat B
14,25 din 25 la horen
19,92 din 25 la lesen
19,92 din 25 la schreiben
20,75 in 25 la sprechen
76 din 100"
Pentru mine e bun!

miercuri, 14 iulie 2010

Sunt puţin îndrăgostită...

Şi de aceea înţeleg prin Biblie de ce poate m-am mai schimbat. Nu există fost prieten pe care să nu-l fi iubit măcar într-un mod. De aceea mă simt uneori secătuită. Ei bine, asta-s eu, dau tot altora şi mie nu-mi mai rămâne decât strictul necesar.
Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:
[..]
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată.
[...]

joi, 1 iulie 2010

Lucruri drăguţe spuse de băieţi

1. - Şi ce ar trebui să fac acum? (se uita la buzele mele şi la ochii mei)
- Nu ştiu, am râs.
- Ba ştii, dar nu-mi spui. (cu aceeşi gravitate în glas)
- Poate nu vreau. (m-am uitat şi eu la buzele lui)
- Ba vrei. Muuuah

2. Era (odată) un magazin de instrumente muzicale.
- Parcă ne uităm la articole pentru nou-născuţi. Aşa de încântaţi suntem.

3. - Mă iubeşti?
- Nu, de ce te-aş iubi?
- Pentru că mă tot uit la tine de o vreme şi or sunt foarte stresant or mă iubeşti.

4. - Te-aş mânca toată.
- De unde începând?

5. Tu nu esti o fata morgana, tu esti a mea, a mea, a mea si numai a mea.

6. Eşti tot ce-mi trebuie ca să-mi lumineze ziua.

7. Ai grijă de tine... Că dacă n-ai tu grijă de tine, am eu.

8. Mâncam vată de zahăr.
- Nu ştiu care-i mai dulce, tu sau vata de zahăr.
Lame, am gândit.

9. - Ai zis că vei fi drăguţ cu mine.
- Da...
- Şi că nu ne vom mai certa.
- Da...
- Cât de drăguţ vei fi? (ochi-buze-ochi-buze)
- Aşa de drăguţ. Muuuuah

10. - Mi-e foarte dor de tine.
- Mi-ai mai zis asta odată.
- Păi da, ca să nu uiţi.

joi, 24 iunie 2010

Anul trecut pe vremea asta...

caracterizam piţipoance şi cocalari,
scriam despre Michael Jackson în febra morţii lui (parc-a fost ieri)
şi
stăteam singură pe o bancă.

Mă, din punctul de vedere al postărilor mare lucru nu s-a schimbat, sunt şi pozitive, şi negative. Şi da, acum poate nu mai stau singură pe bancă. Mă şi plouă. Dar e frumoasă ploaia.

vineri, 18 iunie 2010

Full lenght heart


Îmi zicea mereu când vorbeam la telefon : te pup pe umăr. Şi eu râdeam neştiutoare de cât rău îi făceam : pe care dintre ei? Îmi răspundea mai greu, parcă ar fi durat o veşnicie să aleagă între o perfecţiune şi altă perfecţiune: pe cel stâng. Aş fi vrut să-l întreb de ce, însă niciodată n-am avut curajul. După ce închideam telefonul, închideam ochii şi-l simţeam lângă mine. Îi simţeam buzele pline şi îi vedeam ochii căprui.
Şi-apoi când îmi trimitea melodii, aveau versuri profunde. Un pic diferite, mai sărate sau sublime.
Şi iar îmi zicea: te pup pe umăr. Şi eu din nou: pe care dintre ei? Pe cel drept. Au urmat ochii, nasul, degetele, gura... Până când în noaptea în care ne-am îmbrăţişat, mi-a zis că îmi sărută tot corpul. Abia atunci am simţit un fior pe şira spinării. Abia atunci am fost capabilă să înţeleg însemnătatea cuvintelor lui, a gesturilor lui şi a iubirii, de ce nu?

joi, 10 iunie 2010

Mintea e un mit

- Nu ţi se pare că s-a schimbat?
Şi-am zis că da pentru că mi se părea normal.
- Mi se pare că e mai deştept, nu mai e "copchil". Parcă are o altă gândire.
M-am gândit câteva secunde şi m-am raportat la ce simt eu.
- Păi da. Parcă gândeşte când vrea să zică ceva. Te forţezi să spui ceva care să nu-i supere pe cei din jur şi, da, e dificil. E greu să gândeşti tot timpul, e greu să-ţi faci ordine în gânduri.
Si-apoi sunt schimbările fizice. Te trezeşti că, din senin, nu poţi dormi şi atunci poate că nu vrei să trezeşti pe toată lumea: stai în pat şi te gândeşti. Orice chestie îţi poate schimba starea şi ai pe rând fiecare sentiment, întrebându-te: bă, ce-am? Realizezi chestii, mai mărunte, mai importante şi te tot gândeşti. Îţi vine să râzi din senin sau să plângi la un amărât de film. Şi iar te gândeşti.
Sau pentru cei care nu mai vor să gândească, găsesc "remedii naturiste" sau alcool.
Mai ales când întâlneşti pe cineva, parcă tot gânditul se tranformă în... meditaţie. Te întrebi ce vezi la persoana respectivă, ce o face diferită, ce o face unică, ca tu, într-adevăr, să-ţi fi pierdut minţile după ea.

miercuri, 2 iunie 2010

Not quite bliss


Nu mai am pentru ce să lupt.
Mi-am dorit multe şi Universul a avut grijă să-mi dea puţine. Pentru că lumea asta îmi pare neîncăpătoare. Îmi pare caldă, dar mult prea rece, de plumb şi de echilibru.
Bănuiesc că nimic nu are să repare răul din viaţa mea. E stagnat ca apa de baltă şi se împute. Nimic nu mă mulţumeşte şi nu găsesc motiv. Am iarăşi starea aia. Şi am luptat atât să uit vreodată că am fost aşa. Poate pentru că mi-am dorit prea mult, de-aia am primit exact pe dos.
De-aia la întrebarea " de ce crezi că Dumnezeu nu îţi răspunde întotdeauna la rugăciuni?" nu găsesc răspuns.

duminică, 30 mai 2010

You fools!


Pentru o relaţie e nevoie de muncă în fiecare zi. Şi se pare că vă e comod să vă prefaceţi că nu vă mai pasă. Păi şi dacă nu mai simţiţi nimic, de ce când totul se termină vă e dor?
De ce spuneţi că iubiţi ca niciodată, mult şi profund şi apoi puneţi mândria mai presus de el sau ea?
Oamenii care au nevoie într-adevăr de dragoste, aceia nasc cele mai frumoase poveşti de iubire. Şi-acum nu mai e aşa. Iubirea vine la "fools" şi de aceea credem că ea nu mai există.
You fools! Start telling what you feel and start making what you want, placing pride in the bottom corner of your inner self, 'cause you might never have the chance.

joi, 27 mai 2010

Murder mistery


- Ţi-am mai spus, nu sunt sigur.
M-am pus pe descusut.
- De ce nu eşti sigur? Adică e clar că a fost ceva şi-acum parcă ai reţineri.
- Da, pentru că... Da, nu stiu ce vreau.
- Spune-mi de ce. M-am săturat să tot fiu lăsată în suspans.
- Nu înţeleg de ce vrei să ştii, dar mă rog.
- Ai să afli de ce vreau să ştiu, i-am spus puţin nervoasă.
- Bine. Faza e că... tu ai un prieten.
- Poftim?!
- Da, cel puţin aşa mi-a spus el.
- Care el? l-am întrebat contrariată.
- Un tip, mă rog. Mi-a zis că încearcă să fie cu tine şi eu îi stau în cale. Mi-a spus că şi tu vrei să te las în pace, dar că ţi-e ruşine să-mi spui.
- Şi tu... şi tu l-ai crezut?
- La început nu. M-am luat de el, îţi dai seama. Adică nu ştiu dacă ţi-ai dat seama, dar eu chiar te plăceam.
"Mă plăceai? Şi-acum gata?", am gândit.
- Şi i-am spus că nu cred fazele astea, că tu pari sinceră şi că eşti în stare să vorbeşti cu mine pe faţă. A început să mă ameninţe, că să am grijă etc
- Incredibil. Cât tupeu!
- Dar nu asta m-a făcut să fiu aşa.
- Dar ce?
- Tu.
- Adică?
- Mi-a mai zis aşa: la început a fost drăguţă, nu? Şi-am zis da. S-a dat la tine, nu? Da, cred. Şi-apoi a făcut în aşa fel încât să te facă să crezi că nu o interesezi? Da, cam aşa ceva. Ai intrat numai tu pe ea? Da. A bătut un apropo să vă vedeţi, nu? Da, şi am invitat-o la un suc. Şi a stat vreo 5 minute? Da. Şi-apoi ţi-a zis: mi-ar plăcea? Da. Aşa face cu toţi, însă nu ajunge niciodată mai departe, pentru că sunt eu la mijloc şi-i e frică. M-am gândit că relaţia ta e cam nasoală pe moment.
- Da şi? Cred că sunt un milion de fete care fac la fel. Aşa vă trezim interesul.
- A da? Şi atunci de ce mi-ai zis că nu poţi ieşi?
- Pentru că n-am putut şi în plus nu mai vorbisem demult. Nu m-am mai gândit că poate mai vrei să ne vedem.
- Ceva scârţâie. Poate că şi el minte, dar şi tu ascunzi ceva.
- Ce să ascund? Chiar n-am ce.
- Nu te cred.
- Nu mă crede, extraordinar.
- Dacă nu-mi zici ce e, n-ai să mă mai vezi niciodată.
- Şi-aşa nu te-am văzut până acum, deci.
- Bine.
- Bine.
Nu l-am mai văzut niciodată aşa de supărat.

vineri, 21 mai 2010

Ce mai citesc




"Am cerut să-l văd pe Roof înainte să plec acasă.
Era adormit, cu mânuţele la gură, şi scotea sforăiturile lui mititele. L-am privit toţi trei o vreme. Stop aici, m-am gândit. Să rămână toţi aşa. Am trece fără probleme de cei cinşpe ani dacă am rămâne aici, fără să spunem nimic, privind copilul cum creşte."

miercuri, 19 mai 2010

Reguli simpatice pt. fete

1. Când un tip îţi vorbeşte, numără până la 3 înainte să-i răspunzi.
2. Când un tip te întreabă ceva, răspunde-i la general.
3. Când un tip te sună, prefă-te că făceai orice altceva înafară să aştepţi telefonul lui.
4. Nu intra niciodată pe messenger pe el, lasă-l să te remarce.
5. Fii enigmatică şi complexă. ;)
6. Însă fii drăgăstoasă.
7. Pasională.
8. Priveşte-l în ochi ca şi cum l-ai crea.
9. Vorbeşte cu el foarte mult, apoi lasă-l 48 de ore ca să vezi dacă într-adevăr te place.

Open to suggestions.

luni, 17 mai 2010

To do list

Fiecare vrea să facă ceva, indiferent că îşi organizează lucrurile după o listă sau nu.
Ce voi face:
- voi lucra la radio
- voi merge într-o tabără la mare
- şcoala de şoferi
- am să cânt în public
- am să fac stand-up comedy
- voi avea o relaţie de lungă durată
- am să merg pe Ceahlău
- voi dormi într-un cort
- voi mânca alune de pădure
- voi avea o pisică
- voi avea iPod
- voi ieşi din ţară
- voi merge la un concert Michael Buble

Ce am făcut:
- am dansat cu un amerindian
- am găsit un schelet de căprioară
- am învăţat să mă orientez după muşchii copacilor
- am fost la aproape toate mânăstirile din Neamţ (mai am Horaiţa)
- m-am sărutat în ploaie
- am învăţat să cânt la chitară
- am fost în Sighişoara şi în Sibiu
- am scris două cărţi
- am colecţionat cheiţe de la doze
- am deschis un blog şi m-am ţinut de el (surprinzător)


vineri, 14 mai 2010

O să am un lacăt la gât. O să mă prefac că am inima disponibilă prin asta. Pentru că dacă există un lacăt, automat există o cheiţă, nu? Şi chiar dacă nu se găseşte nimeni să-mi deschidă inima, la un moment dat o să se deschidă singură. Şi-o să mă mărit, fiindcă nu vreau să rămân "fată bătrână". Şi-o să am copii. O să vorbesc toată ziua cât de importanţi sunt ei şi cum au ajuns cu greu la cea mai bună grădiniţă. O să le spun prietenelor mele cât de căpoşi sunt, cât sunt de obraznici şi asta o să-mi ocupe tot timpul. O să-mi meargă relaţia cu soţul "average" şi o să ne certăm din cauza banilor. O să vrem să ne despărţim, dar n-o s-o facem din cauza copiilor. O să aibă o aventură, o s-o trec cu vederea. O să începem să nu mai facem sex, o să încep să nu mă mai machiez, să trec cu vederea ridurile, o să-mi cadă plombele şi n-o să mă duc la dentist, n-o să-mi mai iau lenjerie sexy şi o să dorm puţin. La final ajung la... Frumuseţe pe muchie de cuţit.

Update: Postarea este un pamflet si trebuie tratata ca atare.

miercuri, 12 mai 2010

All up to you


- Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi doreşti ceva atât de mult, încât să te gândeşti în fiecare zi la el şi noaptea să-l visezi?
- Nu.
Ei bine, dac-ai fi răspuns da... lucrurile ar fi stat altfel. Draga mea, ori eşti proastă ori te prefaci. Şi n-o să scriu despre tine ca şi cum am fi trăit ceva minunat, când, de fapt, numai eu am trăit ceva minunat. Tu ai fost cum eşti mereu. Că e ploaie, că e soare, la propriu sau la figurat, tu o ţii pe aceeaşi traiectorie. Unu' la mână, cine-s eu să cred că tu te-ai schimbat în vreun sens, doar pentru că am ţinut la tine ca un prost? Doi la mână, roata se întoarce, azi, mâine, poimâine, şi dacă eu azi, mâine şi poimâine, încă te port în suflet, de sâmbătă te uit.
Totuşi, te aştept în bar.

sâmbătă, 8 mai 2010

Din categoria: mi-am adus aminte că te iubesc

1. Jason Derulo, Whatcha say
"I don't want you to leave though you caught me cheating." Eu i-aş fi dat cu uşa-n cap, fără supărare.


2. Blue feat. Elton John, Sorry seems to be the hardest word
"What do I say when it's all over?" Din cauza cui e "over"?


3. Jay Sean, Stay
"You said it once,Said it twice,That it hurts but I do it again" Hai că a treia-i cu noroc:))



Open to suggestions.

joi, 22 aprilie 2010

Joan of Arcadia 2


*Love is a big light in the Universe... and big lights cast huge shadows.*

duminică, 18 aprilie 2010

I feel so small

So, alergam de nebună după o lumânare, pentru că bătrâna din salon cu Em murise, în timp ce noi ne distram. La magazinul de la spital nu se găseau, aşa că m-am dus spre biserică. M-am oprit brusc, când în spatele meu cineva zicea ceva de un copil sănătos, de 4 kile 800 chiar, recent născut. Indiferent că era lume în jur, mă aplec, ţinându-mă de genunchi şi răsuflând greu. Parcă simţeam că îmi iese sufletul din mine. "Aşa merg lucrurile deci. Unul moare, se naşte altul în locul lui." (Ce paradox, atunci când cauţi poze despre moarte apare un dementor cu o coasă în mână. Percep moartea ca pe o eliberare. ) Abia acum înţeleg ce simţea Britney când a făcut videoclipul la "Everytime". Poate nici măcar n-a trăit ea senzaţia aia. N-ai cum să ştii cum e, decât atunci când trăieşti pe pielea ta asta.

*You say it best, when you say nothing at all.*

joi, 15 aprilie 2010


Morar vrea să ştie dacă balenele au buric şi dacă avioanele au claxon. Eu vreau să ştiu de ce au bărbaţii sfârcuri.
Ce drăguţ îi stă mirat:)


P.S. Wish me luck and don't ask why xD !

duminică, 11 aprilie 2010

Despre uitarea voită şi altele

Cred că m-am născut cu posibilitatea de a-mi "şterge" sentimentele. M-am perfecţionat în asta, aşa cum înveţi că atunci când eşti mare, nu te mai poţi plimba pe stradă fără să ai o direcţie (look around you, if you think otherwise). Dacă faci asta, cel mai probabil, vei fi considerat nebun. Nebuni sunt cei care se uită absent la tine, cei care meditează şi vorbesc în dodii, cei care au curajul să-şi exprime sentimentele, starea de anxietatea, contul din bancă sau dezgustul faţă de ţară. Fireşte, pot fi consideraţi beţivi. E cel mai comun lucru întâlnit la noi în ţară.
Dar vorbeam de sentimente, nu de javre. Uit forţat de mică, din motive mai mult sau mai puţin personale. Şi cum ziceam, sunt perfectibilă. Aşa am început să uit şi momentele importante din viaţa mea, pe care se presupune că ar trebui să le transmit mai departe. Nu ştiu dacă asta e de bine sau nu. Tot ceea ce ştiu e că mă chinui de câţiva ani să ţin minte ce să fac când vine preotul cu Ajunul sau cu Boboteaza, când şi cum faci colivă, ce să faci când moare cineva, ce să faci când vrei să te căsătoreşti, când vrei să-ţi botezi copilul (la asta chiar că nu ştiu nimic) şi o grămadă de rânduieli de care te loveşti, vrei, nu vrei. Şi-apoi mi-am dat seama, în timp ce scriam, că mereu vor exista oameni care te ajută, mai ales la greu, mai ales cei de la care nu aştepţi nimic.
Pun întrebări aproape în fiecare oră şi am devenit insuportabilă pentru mama, dar în acelaşi timp e bucuroasă, pentru că observă schimbări. Uit ce-mi spune oricum, uit detalii, dar am voinţă! Şi pun pariu că nu ştiaţi de ce curcanul are în cioc chestia aia lunguiaţă. Eu ştiu( e un motiv stupid, n-o să-l scriu). Sunt mai rea decât un copil de 2 ani, ce mă interesa pe mine de ce are curcanul chestia aia lunguiaţă? Aşa că uitarea mea voită devine o uitare inevitabilă.
Îmi dau seama că mă pregătesc să devin "om mare", că doar de asta e adolescenţa, nu?

luni, 5 aprilie 2010

The right guy

Conceptul de "right guy" a apărut în literatură sau în filme abia în secolul al XXI-lea. Tema a fost mult exploatată, dându-se greşita impresie că orice femeie are o jumătate şi orice bărbat se însoară la un moment dat. Eu cred în suflete pereche, dar nu în "the right guy", pentru că m-aş plictisi ştiind că n-am să mă pot certa niciodată.

Începând cu actorii, aş putea spune că am trecut de faza Johnny Depp, după ce am văzut Sherlock Holmes, ăla nou. Robert Downey Jr. are nu numai de un talent deosebit, ci şi are un anumit "je ne sais quoi". ( încă nu am văzut decât două filme, I might change the view.)











Continuând cu sportivii, surpriză!, nu-l suport pe Mutu. În schimb, îmi place Rafael Nadal. În mod normal, tipul ar părea doar un alt spaniol urât. Pentru mine, e un tip special.
















Îmi mai plac Thierry Henry şi Lukas Podolski.

Cei din urmă, artiştii... Nu, nu-mi place Justin Timberlake. Solistul de la Outlandish, Isam Bachiri, e unul din preferaţii mei. Îmi pare că pune suflet în ceea ce face.















Cel mai important dintre toţi este Michael Buble, care mi se pare perfect. Îmi place tot ceea ce ţine de el( în special vocea şi zâmbetul). Şi chiar nu înţeleg de ce în poze nu prea zâmbeşte. He's charming anyways.

joi, 1 aprilie 2010

De ce nu suport asiaticii?

De fapt, nu e vorba ca nu-i suport, unii dintre ei sunt chiar frumosi, atata timp cat vorbesc alta limba decat propria lor limba.
Pana de curand, schimbam canalul cand nimeream vreo chestie cu asiatici. Acum, m-am uitat la patinaj artistic, unde curgeau asa, unul dupa altul, japonezi, coreeni, chinezi, toti crescuti in Canada/America. Pe langa faptul ca sunt exceptionali in ceea ce fac, sunt simpatici.
Ce mi-a ramas din campionatul de la Torino:

duminică, 21 martie 2010

Cred ca e timpul ala in care tocmai ies din ninsoare si descopar ca geaca de primavara mi-a ramas mica( apropo e de piele si e roz si e italieneasca, nu cum are toata pitzipoanca neagra si supermulata) , ca am gainat pe adidasii din anii trecuti si ca imi doresc o mie de haine pe care n-o sa mi le cumpar niciodata.

A da, ati observat vreodata ce romantic e orasul Piatra-Neamt?

vineri, 12 martie 2010


Ne ascundem dupa deget.
Ca intr-un desen animat cu Tom si Jerry, incerci sa ma prinzi si sigur ca eu incerc sa fug. Imi doresc sa nu se termine aceasta fuga pentru ca daca ma opresc, ma opresc de tot si sunt prea mica pentru asta,stiu prea putine despre asta.

joi, 11 martie 2010

Mi-ai luat inima


O primavara cam friguroasa ne aducea impreuna. E impropriu spus ne aducea impreuna... O cunosteam de ani de zile, de cand ne-am jucat prima oara. Si acum imi amintesc prima imagine pe care o am cu ea: o papusica, blonda, cu parul prins in codite, cu o rochita roz, micuta si cu niste ochi care fac toti banii.
Un autocar de doi lei, prin care simteam nu numai frigul cat si ploaia, face pana. Ne oprim in camp deschis, bucuria noastra, in timp ce soferul, saracutul, a mers vreo trei kilometri pe jos ca sa ia o alta roata. M-am asezat pe iarba destul de verde si stateam tolanita pe un soare cum nu mai fusese demult. Eram "in the middle of nowhere", cum ar zice englezul. Gospodinele ieseau din case sa vada ce s-a intamplat.
"Nu vreau sa stau pe jos.", am auzit o voce cunoscuta.
Ma uit in sus si vad printre raze un chip angelic.
"Stai la mine in brate."
J. se asaza pe mine fara nicio greata. Nu mai vorbiseram de ani de zile, cand o rochita a papusii mele a ajuns la ea si m-am suparat. Inca sustine ca e a ei, dar eu stiu ca nu e. Diferenta dintre noi e una destul de mare, feminitatea ei si finetea ei si spontaneitatea mea si baietoiul din mine. Sa fi fost in clasa a 4-a ma gandesc, sau nu ma gandesc, sigur.
Copii vorbesc, asa ca am inceput sa vorbim despre ce frumos e acolo, despre cum am auzit pe prietenele ei vorbind in camera alaturata si mi-a zis ca nu stie ce baiat sa aleaga. C., un tip frumusel asa pt varsta de 10 ani, ii daruise un colier si inca ceva, iar Milka, un tip albinos cu niste ochi albastri de-ti taiau respiratia, ii daruise un inel. Ma uit la daruri si ii zic sa-l aleaga pe C., pe considerente materiale (nu m-am schimbat nici acum) si imi placea cum arata. Din cele doua rele am ales, raul mai putin rau [:))].
"Dar parca imi place mai mult de Milka, ma iubeste mai mult."
"Atunci alege-l pe el (nici acum nu m-am schimbat)."
"Asa o sa fac."
Ii ziceam Pricess J., pentru ca mereu spun ce gandesc si chiar imi dadea impresia de printesa, si ea imi zicea Queen Irina.
Mai apoi am legat o prietenie care dureaza si acum, ea fiind colega mea de banca in primul an de gimnaziu (adica intr-a 5a), colegii ne confundau, profesorii ne intrebau daca nu cumva suntem gemene. Tristul an in care a plecat m-a facut sa-mi doresc sa ies din carapace, pentru ca ea a plecat si eu trebuia sa-mi fac prieteni. Nu mi-am dat seama ca a plecat, asa cum nu mi-am dat seama cum fiecare din cei pe care-i iubesc fie mor, fie pleaca.

duminică, 28 februarie 2010

vineri, 26 februarie 2010

Amalgam de sentimente


-Ba, ca sa-ti traiesti viata ai nevoie de chef.
Vreau sa-mi traiesc viata, dar am ajuns la concluzia dureroasa ca n-am chef destul ca s-o traiesc.
Am mai ajuns la o concluzie: va folosesc sublim ca sa am ce scrie pe blog. Fiindca oamenii imi dau idei. Voi, baietii, imi dati idei. De cele mai multe ori ma prefac ca sa va observ reactiile. V-ar veni si voua sa scrieti daca ati trai ca mine... obsedant de nefericita. Traiesc alte vieti, nu pe a mea, caci e atat de jalnica si de neinteresanta. Si sunt franca 100%, n-am noroc, nici bani, nici iubire. N-am nimic si sunt altii care au totul. E ca si cum as fi intr-un roman de Rebreanu, in care viata e atat de necenzurata incat iti vine sa plangi.
As vrea sa plec, ca in filmele americane. Numai ca regizorul stie cum de each and every one of the characters au unde sa se duca. Pleaca, fug de probleme ca de dracu', ca sa-si astepte dragostea sa vina pe nepusa masa. Si vine si traiesc fericiti, de parca iubirea inseamna numai lapte si miere. Ei bine, daca eu am intoleranta la lactoza? Iar mierea e buna numai in ceai.
In Ghost Whisperer, tipul e prea perfect. E sotul ideal... Ce se intampla cu el? Moare, lua-r-ar naiba! In P.S. I love you, Gerard Butler irlandez, mai sexy decat insusi maretul Johnny Depp, moare... Sec.

luni, 22 februarie 2010

Cand esti gelos?

Stau adesea si ma intreb de ce suntem atat de egoisti. Nu-mi explic cum si in ce moment devii proprietatea cuiva. Si nu-mi explic cum el crede ca daca nu sunt cu nimeni automat niciun baiat nu se uita la mine. Se uita, dragule, insa nu ma uit eu la ei. Asta ca sa fiu ironica, cu acel umor specific englezesc. Cred ca ridicatul din spranceana tot ei l-au inventat.
Din moment ce Dumnezeu m-a lasat libera, de ce sa se creada cineva mai puternic de-atat? Si mai ales de ce sa creada ca omul de langa tine e numai pentru tine?
Sigur ca oricine e gelos. Important e cum esti gelos. Daca duci totul la extrem... Daca esti gelos in sinea ta... Daca eviti gelozia... Daca nu esti deloc gelos... (atunci e grav) Uneori, daca nu iti manifesti gelozia, persoana de langa tine crede ca nu o iubesti. Nu e adevarat. Poate asta e cea mai suprema manifestare a iubirii. Incerci sa faci orice numai ca acea persoana sa se simta bine. Printre care intra si libertatea, si sinceritatea, si starea de spirit. Atunci cand iubesti cu adevarat, nu-ti doresti sa-i schimbi viata, ci sa i-o completezi, sa o imbunatatesti.
Nu stiu ce incerc sa-mi demonstrez.

sâmbătă, 20 februarie 2010

Pour mademoiselle Giogio

Hey baby, happy birthday! Sa fii sanatoasa si fericita!

joi, 18 februarie 2010

Mrs. Cold by Kings of Convenience


El e ca... umbra mea.
Cand stau cu capul pe banca lacuita si scriu numele lui pe ea, il simt langa mine. Ma ia in brate cand nu am pe nimeni langa mine. Ma indeamna sa fiu tare, ca el stie ce pot eu. Nu trebuie sa-i spun ca il iubesc ca sa stie asta. Nu trebuie sa ies in fiecare zi cu el ca sa comunicam bine. Imi citeste singur blogul si imi comenteaza, cand suntem amandoi, cele mai frumoase articole. Se mai si inspira din ele.
Mi-a inghetat mana in mana lui, mi-a transpirat mana in mana lui. Mi-a cuprins capul intre palme si m-a sarutat cand m-am asteptat mai putin. M-a intrerupt cand vorbeam ca sa-mi zica ca sunt frumoasa. M-a invatat sa joc baschet, sa gasesc constelatiile. Mi-a spus povesti si m-a invatat ca esenta vietii sta in lucrurile simple.
Oricum... nimic nu se compara cu sentimentul ala, cand il vad sarutandu-se cu prietena lui, care din intamplare nu sunt eu.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Top 10 melodii romanesti

1. Dragostea ca o pereche de pantofi, Taxi
N-am cuvinte, clip si versuri extraordinare.

2. Ai sa-ntelegi, Papa Junior
N-am scris-o si pe tipa care canta din cauza ca imi place o singura parte la melodia asta:
Barbatii iti vor spune multe
Ca te iubesc si cum si cat
O vor spune-o mai frumos ca mine
Insa... nu te vor iubi atat.

3. 1000 de ganduri, Praf in ochi
Ce nume frumos pt vremea aia: praf in ochi... M-am obisnuit sa ador o iubire care m-a ucis.

4. Tigano, Bosquito
E frumoasa, dar daca as avea cum as trece toate melodiile de la ei in topul asta.

5. Sa nu crezi, Iris
Ma reprezinta in momentele in care sunt nervoasa.

6. 2 in 1, Racla
Impaca-te cu el, cat inca nu e prea tarziu.

7. Sa zburam spre cer, Simplu
Ai ceva ce nimeni nu poate sa-mi dea!

8. Floare de mai, Emanuel
Si te-am gasit si esti a mea
Nimeni nu mi te va lua.

9. M-am dus sa tai un copac, Patricia si Anotimpul 5
Un mic pui de drac!

10. Cerul, Proconsul
Lumea s-a schimbat de cand ne-am despartit
Si mi-e greu, mi-e tare greu sa uit de tine.


Printre preferatii mei ar mai fi si VH1,Vama Veche, Emil, Vita de vie si Holograf. Un comment cu topul vostru:)

joi, 4 februarie 2010

Question

Nu am trench si nici pulovere de casmir. Nu stiu sa merg pe tocuri si nu am nici UGGs. Nu port argint prin urmare n-am cercei rotunzi si nu stiu sa-mi asortez accesoriile. Nu folosesc eyeliner si nu stiu sa ma machiez. Nu am bascuta a la Gossip Girl si nu am nimic din Gossip Girl. Nu ies mereu in oras aratand ca Serena sau Blair. Nu zambesc mereu. Nu stiu cum sa folosesc un Blueberry sau oricare telefon "inteligent" inafara de iPhone. Nu am un iPod cu muzica "buna" si nu ma feresc de muzica populara. Nu am geanta mare pe care sa o port pe brat. Nu merg in vacante "culte". Nu am fost in Venetia, in Paris, in Praga, in Londra sau la mare. Nu am abonament nelimitat sa vorbesc cu "fetele" mele. Nu am avatarul perfect cu poza mea perfecta si nici statusul perfect. N-am un talent ascuns pe care ceilalti sa-l creada extraordinar, nemaipomenit si sa stie toata lumea de el. [s-ar putea sa ma contraziceti] Nu folosesc ulei sau masca de par. Nu m-am vopsit roscata, blonda, bruneta sau multicolora. Filmul meu preferat nu e The Notebook. Si cu toate astea trebuie sa ma iubiti pentru ceva, nu?

luni, 1 februarie 2010

Regasiri... in Patul lui Procust

Descrierea lui Mircea (in carte, a doamnei T.) : "Avea orbitele putin neregulate, usor apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca platina, lucind, frematand de viata, care, cand se fixau asupra unui obiect, il creau parca."
Eu: "In viata mea am ramas cu pasiunea si nelinistea schimbarilor, a trecerilor."
"E foarte ciudat cat ma ajuta scrisul sa gandesc. Spun lamurit: sa gandesc. Pana astern o fraza pe hartie, alta se formeaza de la sine, in minte, adancind-o pe cea dintai."
Imi sunt cunoscut: "[...] de ce a suferit asa de mult din cauza lui. Nu numai datorita frumusetii lui barbatesti, sportive, cat mai ales pentru un soi de loialitate si delicatete, un mod de sinceritate a vietii, care nu seducea numai femeile, ci castiga si prietenia barbatilor lor[...] Cam prea echilibrat, vorbind rar, dar nu fara o privire stapana pe sine si ades ironica."

Cum sa scapi de temeri?


1. Constientizeaza
Da, am o problema. Mi-e frica de... Si nu fi sfios, fiecare are temerile lui. Nu esti singurul.
2. Search
Da search pe google despre frica ta(claustrofobie, arahnofobie, hidrofobie, homofobie s.a.m.d.) . O sa gasesti o gramada de chestii teoretice, dar banuiesc ca in 4212497356460 de site-uri o sa gasesti si solutiile. (poate la alea serioase nu chiar, dar nu-i bai)
3. Theory
Bazeaza-te pe teorie ca sa poti pune in practica. (parca as fi profa mea de... ceva)
4. Exemplu personal
Pasul asta nu exista, dar l-am fabricat pe parcurs. Pentru ca imi place de voi o sa va dau exemple din viata mea personala. Am avut doua temeri mari si late:
1. de intuneric (patetic!) : mi-am zis ca daca nu infrunt intunericul sunt patetica. Plus ca pe intuneric nu se intampla numai lucruri macabre ci si lucruri placute ;)
2. de injectii (sau de ace) : eram bolnava, dar bolnava, gripata, gripata, dar gripata rau. Doctorita imi da injectii de fiecare data fiindca are cine sa mi le faca. Cu pastile nu mi-ar fi trecut nici intr-o mie de ani. Asa ca am realizat ca sunt pentru si in folosul meu. M-am gandit ca ma simt asa bine cand nu sunt bolnava, incat injectiile nu ma mai sperie.

TIP: VA TREBUIE VOINTA MULTA!

joi, 28 ianuarie 2010

Kiss me numberless! 2



"Nu cred ca putem fi impreuna." , imi spuse relaxat.
M-am uitat la el ca la un amarat de dobitoc, ranita in ego, si n-am zis nimic.
"Tu nu vrei sa iesi, n-ai chef de nimic, cand o sa ne vedem? O data pe saptamana? Sau nici atat?"
"Am crezut ca iti place de mine asa cum sunt." , i-am taiat-o scurt.
"Sarutul ala...a fost neprogramat. Si faptul ca-ti doreai asta... nu stiu... Eu trebuie sa o sarut pe prietena mea, sa ma plimb cu ea, sa fac lucruri normale... pe care un cuplu il face."
"Am fi putut face asta. M-as putea schimba. Pentru tine... am tot timpul din lume." , i-am zis pe un ton dulce, insa ma gandeam doar la faptul ca nu vreau sa-mi iau papucii. Mai ales de la el.
"Ai fi dispusa sa faci toate astea?"
"Normal."
"Atunci..."
"Dar stiu ca eu pentru tine nu mai insemn nimic, adica cel putin asa vorbesti cu mine." Acelasi ton melodramatic, sa-l faca sa se simta important. "Stii ca esti singurul baiat la care am tinut vreodata?" Minciuna, minciuna, minciuna.
"...as... vrea sa... dau timpul inapoi. Ai...uff... Ai putea sa-mi acorzi o noua sansa?"
"Nu sunt sigura... Nu stiu daca mai vreau acum..."
"Te rog... stii doar ca... vorbele astea au fost aruncate la intamplare. Tu stii ce simt eu."
"Tocmai, nu stiu."
"Uite, mai gandeste-te, bine?" propuse el luandu-ma de maini.
"Bine. Ar fi bine sa-mi lasi putin timp."
"Oricat. Si... uita-te la mine... eu chiar tin la tine..."
Au trecut doua zile. L-am facut sa creada ca eu chiar tin la el, ca poate chiar il iubesc. Si nimic nu e mai atragator pentru un baiat decat o fata care il iubeste. L-am facut sa creada ca imi doresc ceva de viitor, adica un alt fel de a spune: m-as culca cu tine, sigur ca da. L-am incitat, intrigat. Il sun, ii spun ca vreau sa-l vad si ii dau bomba, care il lasa cu gura cascata:
"M-am gandit mai bine si... chiar ai dreptate, in toate privintele... nu cred ca avem viitor impreuna, imi pare rau. N-am nimic cu tine, dar n-am timp de o relatie."

luni, 25 ianuarie 2010

Kiss me numberless!


"Uite, nu stiu... ma apuca depresia in week-end.", i-am zis balbaindu-ma.
"De ce?"
"Daca-s sti, ti-as spune." Sec si cuprinzator.
"Scuze, dar nu te inteleg."
"Eh, eu fac progrese. Se numesc crize de personalitate.", i-am zis la aceeasi tonalitate constanta a vocii.
"Cheful tau de iesit nu are nicio legatura cu personalitatea.", mi-a raspuns pe un ton iritat.
"Eu zic ca are."
"Fumezi?", intreba calmandu-se.
"Nu, de ce?"
"Ai ceva galben in ochi.", spuse asezandu-se langa mine pe banca.
L-am privit insistent si i-am zambit, insa imi venea sa rad. Desi pare cel mai relaxat baiat din lume, e de fapt timid. Isi intoarce privirea spre mine.
"Ce linie frumoasa a maxilarului ai."
What the fuck? am gandit. "Aaa, mersi?"
Imi lua mana in mana lui si, prin aburul ce il scotea pe gura, ii priveam caciula simpatica neagra cu verde.
N-ai de gand sa ma iei in brate azi? am gandit.
"Ar cam trebui sa...", am inceput sa zic.
"Da, si eu. Uhm..." Se apropie de mine si ma pupa pe obraz, apoi din greseala cand intorceam capul am nimerit buze-n buze. "Scuze, scuze."
Si am inceput sa radem.
"Stii de cat timp ar fi trebuit sa faci asta?" , am spus.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Sometimes, the first thing you want never comes


*I'll put a spell on you,
You'll fall asleep and I'll put a spell on you.
And when I wake you,
I'll be the first thing you see,
And you'll realise that you love me.*

Au trecut demult timpurile in care un baiat lupta pentru o fata. A trecut deja timpul in care el se interesa de ea la prietenele ei, in care ii trimitea trandafiri pe care ele le puneau in banca, biletele in care erau cuvinte simple. Nu sunt romantica. Nu asta vreau sa zic. Vreau sa zic ca am devenit atat de accesibile, fetelor... Lasati-i sa munceasca. Mama imi zicea: nu fugi dupa baieti. Si mai zicea: daca te iubeste, te cauta el. Si asa e. Daca vor ceva cu adevarat se va implini, asa cum zic legea atractiei universale, Coelho si multi altii. Numai ca au omis un lucru: trebuie sa dai tot ce poti pentru a face acel lucru posibil.

vineri, 8 ianuarie 2010

10 ani de la terminarea liceului

"Ma vad peste zece ani... singura."
"Cum adica singura?"
"Adica imi imaginez fetele casatorite si baietii logoditi (din clasa noastra), fiecare cu partener sau partenera... si eu... eu sa fiu singura care vine singura."
"Zici tu asa... acum."
"Serios. Ce sanse am sa fiu cu cineva? Mai ales sa ma marit? Eu nu sunt disponibila sentimental..."
"Zici asa doar pentru ce ti-a zis psihologul?"
"Psihologul zice adevarul: sunt schilodita sentimental."
"N-a zis chiar asa..."
"A zis doar ca sunt indisponibila. Mereu! MEREU! Auzi la el."
"Tie iti trebuie un barbat destept, care sa te astepte si sa te iubeasca neconditionat."
"Nu exista."
"Ba da."
"Ba nu."
"Ba da."
"Ba nu."
"Eu sunt ala."
"...(o_O)"

luni, 4 ianuarie 2010

Joan of Arcadia

"Te-ai culcat cu ea doar pentru eu n-am vrut sa ma culc cu tine?", intreba ea uimita.
"Nu... nu stiu. Nu stiu unde mi-a fost mintea.", ii raspunse fara sa mai poata sa o priveasca in ochi.
"I-ai dat ei... o parte din tine."
"Crede-ma, n-a insemnat nimic!" Deja plangea.
"Nu-mi vine sa cred!" Ii arunca o privire de dezgust, desi avea lacrimi in ochi.
"Vreau doar ca lucrurile sa fie la fel ca inainte... Daca as putea da timpul inapoi...", ii spuse inca cu capul in pamant.
"Nu intelegi. Lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel. Eu ti-am dat un lucru mai important decat sexul, Adam, ti-am dat... inima mea. Si ai luat-o cu tine cand te-ai...futut cu ea. S-a terminat!"
O privi plecand. Trist sentiment.

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)