Kiss me numberless!

"Uite, nu stiu... ma apuca depresia in week-end.", i-am zis balbaindu-ma.
"De ce?"
"Daca-s sti, ti-as spune." Sec si cuprinzator.
"Scuze, dar nu te inteleg."
"Eh, eu fac progrese. Se numesc crize de personalitate.", i-am zis la aceeasi tonalitate constanta a vocii.
"Cheful tau de iesit nu are nicio legatura cu personalitatea.", mi-a raspuns pe un ton iritat.
"Eu zic ca are."
"Fumezi?", intreba calmandu-se.
"Nu, de ce?"
"Ai ceva galben in ochi.", spuse asezandu-se langa mine pe banca.
L-am privit insistent si i-am zambit, insa imi venea sa rad. Desi pare cel mai relaxat baiat din lume, e de fapt timid. Isi intoarce privirea spre mine.
"Ce linie frumoasa a maxilarului ai."
What the fuck? am gandit. "Aaa, mersi?"
Imi lua mana in mana lui si, prin aburul ce il scotea pe gura, ii priveam caciula simpatica neagra cu verde.
N-ai de gand sa ma iei in brate azi? am gandit.
"Ar cam trebui sa...", am inceput sa zic.
"Da, si eu. Uhm..." Se apropie de mine si ma pupa pe obraz, apoi din greseala cand intorceam capul am nimerit buze-n buze. "Scuze, scuze."
Si am inceput sa radem.
"Stii de cat timp ar fi trebuit sa faci asta?" , am spus.