Superchestie

Ma sperie persoanele care se cunosc prea bine.
Mai devreme am vazut o pagina intreaga de about me la o tipa pe blog. Ok, scary.
La 17 ani te cunosti incredibil de bine, stii cum esti in relatiile cu alte persoane? Nu, nu pot sa cred asta. Imediat vad fraze gen: "sunt fericita mai tot timpul, chiar daca viata e grea uneori". Hai nu zau? :)) Eu zambesc fiindca viata e simpla si misto, nu fiindca viata e grea si de aia trebuie sa zambesc. Ce afirmatie stupida. Gen ma incurajez singura si sunt cea mai puternica fiindca zambesc cand sunt deprimata. Frate! Scuteste-ma. Nu asta inseamna sa fii puternic. Dimpotriva. "Greutatile" vietii pe care le-a trecut tipa aia au fost prima iubire punct si atat. Dumnezeule si mai are si blog: "Viata mea in fiecare zi, cum l-am intalnit pe Georgel si am facut poza la stejarul lu' bunica" cam asta e ideea. Superchestie, ce sa mai zic :)) !

Titleslos

Ea: "Privesc cum sta langa mine... E in pat, nu doarme si stie ca-l privesc. Strange pleoapele, o lacrima ii curge si oftez. Ma-ntreb mereu ce s-a intamplat cu noi. Imi aransez perna si ma pun spate in spate cu el. E obosit? E suparat? Se preface sa m-a uitat?"

El: "Se uita la mine, stiu asta. Ma adora si asta ma ucide."

Sabotage

Deliberate action aimed at weakening another entity through subversion, obstruction, disruption, or destruction.
Iti suna cunoscut? De ce te vad de fiecare data oriunde m-as afla, la bal, la cantina, la fumat, la posta, la covrigi, la gogosi, cand merg in oras? Aceeasi ora, acelasi loc, luam in brate in acelasi timp, ne uitam unul la altul in timp ce-o facem, acelasi "nu te cunosc si imi esti invizibil". Te-am iubit, Goddammit! M-ai iubit...

Off topic: e atat de rau sa-ti placa de prietenul iubitului tau?

*No I don't believe you
When you say you don't need me anymore
So don't pretend to
Not love me at all*
M-am saturat sa ma lupt de una singura incercand sa fac ceva cu noi. Ma vrei, bine; nu ma vrei, tot bine. Pana atunci ma-nclin: off, fuck off, dragule.

De ce sa fim ipocriti?

Daca o zicem verde-n fata, stim, o simtim si nu ne-o dorim, aceasta ipocrizie dintre noi. Nu ne suferim si totusi ne vorbim frumos, ne lingusim fiindca asta e fatada comunitatii noastre, a unor elevi plictisiti de vietilor lor stupide marcate de materiile preferate care nu exista fiindca hai sa recunoastem... cine mai invata cand poate trisa si poate lua o nota superioara celei bazate pe invatatul si baiata de cap de acasa. Si de ce sa inveti? Oricum ai uitat esentialul despre Revolutia franceza si cea engleza si daca mai e vreo revolutie... ma decid sa rescriu istoria facand inca una.
Nu, nu-mi convine nimic si stilul in care am scris imi permite sa zic ca nu respir cand scriu cuvintele astea. De ce mereu trebuie sa zambim? Pentru ca ma doare si ma doare rau ca oameni mor pe capete si eu simt mirosul de lumanare aproape in fiecare an. De ce raman copii orfani cand cei care ar trebui sa moara fac bani cu nemiluita, le ajung destul cat sa salveze tara asta de cacatul in care suntem.
De ce presimt ca in fiecare zi imi schimb punctul de vedere in legatura cu ceea ce vreau sa fac in viitor si de ce imi suna al dracului de frumos "o sa plec din Romania". Nu vreau sa plec, nu vreau, dar ma fortati.
Cum sa fac sa uit? Cum sa fac sa plec capul si sa zic : eh pe oamenii buni ii vrea Dumnezeu? Cum sa fac asta, cum?
Ei bine, am lasat ipocrizia la o parte azi. Asta simt... la superlativ.