Scuzati-ma, nu va inteleg rostul...

Hm. Define the word art in blogspot.
E ciudat cum unii cred ca pot face arta din scris. Si nu orice fel de arta. O arta atat de abstracta, cumplita si de neinteles.
Exemplu:
"Punct. Linie. Punct. Linie. Inima.
Ce vrei? Ma cauti, nu te caut, dar te vreau. Hai sa visam sub apa. Te iubesc. Ce ninsoare. Am nevoie de vara. Mi-e dor de mare. Mi-e dor cel mai tare de tine.
Inima. Gluma. Patetic. "
Imi doresc sa nu comentez sarcastic la aceasta minunata postare intr-un blog cu numele vast: ninsoare acida, nisip miscator, suflet suferind, viata mea in 3 cuvinte: naspa, nasol, si mai nasol. Si mai nasol e ca la comentarii au cate 15 in care e scris: atat de profund. Scuzati-ma, nu va inteleg aceasta profunzime. Hey, macar au gramatica buna:> (Nu toate)

Question

Nu am trench si nici pulovere de casmir. Nu stiu sa merg pe tocuri si nu am nici UGGs. Nu port argint prin urmare n-am cercei rotunzi si nu stiu sa-mi asortez accesoriile. Nu folosesc eyeliner si nu stiu sa ma machiez. Nu am bascuta a la Gossip Girl si nu am nimic din Gossip Girl. Nu ies mereu in oras aratand ca Serena sau Blair. Nu zambesc mereu. Nu stiu cum sa folosesc un Blueberry sau oricare telefon "inteligent" inafara de iPhone. Nu am un iPod cu muzica "buna" si nu ma feresc de muzica populara. Nu am geanta mare pe care sa o port pe brat. Nu merg in vacante "culte". Nu am fost in Venetia, in Paris, in Praga, in Londra sau la mare. Nu am abonament nelimitat sa vorbesc cu "fetele" mele. Nu am avatarul perfect cu poza mea perfecta si nici statusul perfect. N-am un talent ascuns pe care ceilalti sa-l creada extraordinar, nemaipomenit si sa stie toata lumea de el. [s-ar putea sa ma contraziceti] Nu folosesc ulei sau masca de par. Nu m-am vopsit roscata, blonda, bruneta sau multicolora. Filmul meu preferat nu e The Notebook. Si cu toate astea trebuie sa ma iubiti pentru ceva, nu?

Regasiri... in Patul lui Procust

Descrierea lui Mircea (in carte, a doamnei T.) : "Avea orbitele putin neregulate, usor apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca platina, lucind, frematand de viata, care, cand se fixau asupra unui obiect, il creau parca."
Eu: "In viata mea am ramas cu pasiunea si nelinistea schimbarilor, a trecerilor."
Imi sunt cunoscut: "[...] de ce a suferit asa de mult din cauza lui. Nu numai datorita frumusetii lui barbatesti, sportive, cat mai ales pentru un soi de loialitate si delicatete, un mod de sinceritate a vietii, care nu seducea numai femeile, ci castiga si prietenia barbatilor lor[...] Cam prea echilibrat, vorbind rar, dar nu fara o privire stapana pe sine si ades ironica."

Cum sa scapi de temeri?

1. Constientizeaza
Da, am o problema. Mi-e frica de... Si nu fi sfios, fiecare are temerile lui. Nu esti singurul.
2. Search
Da search pe google despre frica ta(claustrofobie, arahnofobie, hidrofobie, homofobie s.a.m.d.) . O sa gasesti o gramada de chestii teoretice, dar banuiesc ca in 4212497356460 de site-uri o sa gasesti si solutiile. (poate la alea serioase nu chiar, dar nu-i bai)
3. Theory
Bazeaza-te pe teorie ca sa poti pune in practica. (parca as fi profa mea de... ceva)
4. Exemplu personal
Pasul asta nu exista, dar l-am fabricat pe parcurs. Pentru ca imi place de voi o sa va dau exemple din viata mea personala. Am avut doua temeri mari si late:
1. de intuneric (patetic!) : mi-am zis ca daca nu infrunt intunericul sunt patetica. Plus ca pe intuneric nu se intampla numai lucruri macabre ci si lucruri placute ;)
2. de injectii (sau de ace) : eram bolnava, dar bolnava, gripata, gripata, dar gripata rau. Doctorita imi da injectii de fiecare data fiindca are cine sa mi le faca. Cu pastile nu mi-ar fi trecut nici intr-o mie de ani. Asa ca am realizat ca sunt pentru si in folosul meu. M-am gandit ca ma simt asa bine cand nu sunt bolnava, incat injectiile nu ma mai sperie.

TIP: VA TREBUIE VOINTA MULTA!

Kiss me numberless! 2

"Nu cred ca putem fi impreuna." , imi spuse relaxat.
M-am uitat la el ca la un amarat de dobitoc, ranita in ego, si n-am zis nimic.
"Tu nu vrei sa iesi, n-ai chef de nimic, cand o sa ne vedem? O data pe saptamana? Sau nici atat?"
"Am crezut ca iti place de mine asa cum sunt." , i-am taiat-o scurt.
"Sarutul ala...a fost neprogramat. Si faptul ca-ti doreai asta... nu stiu... Eu trebuie sa o sarut pe prietena mea, sa ma plimb cu ea, sa fac lucruri normale... pe care un cuplu il face."
"Am fi putut face asta. M-as putea schimba. Pentru tine... am tot timpul din lume." , i-am zis pe un ton dulce, insa ma gandeam doar la faptul ca nu vreau sa-mi iau papucii. Mai ales de la el.
"Ai fi dispusa sa faci toate astea?"
"Normal."
"Atunci..."
"Dar stiu ca eu pentru tine nu mai insemn nimic, adica cel putin asa vorbesti cu mine." Acelasi ton melodramatic, sa-l faca sa se simta important. "Stii ca esti singurul baiat la care am tinut vreodata?" Minciuna, minciuna, minciuna.
"...as... vrea sa... dau timpul inapoi. Ai...uff... Ai putea sa-mi acorzi o noua sansa?"
"Nu sunt sigura... Nu stiu daca mai vreau acum..."
"Te rog... stii doar ca... vorbele astea au fost aruncate la intamplare. Tu stii ce simt eu."
"Tocmai, nu stiu."
"Uite, mai gandeste-te, bine?" propuse el luandu-ma de maini.
"Bine. Ar fi bine sa-mi lasi putin timp."
"Oricat. Si... uita-te la mine... eu chiar tin la tine..."
Au trecut doua zile. L-am facut sa creada ca eu chiar tin la el, ca poate chiar il iubesc. Si nimic nu e mai atragator pentru un baiat decat o fata care il iubeste. L-am facut sa creada ca imi doresc ceva de viitor, adica un alt fel de a spune: m-as culca cu tine, sigur ca da. L-am incitat, intrigat. Il sun, ii spun ca vreau sa-l vad si ii dau bomba, care il lasa cu gura cascata:
"M-am gandit mai bine si... chiar ai dreptate, in toate privintele... nu cred ca avem viitor impreuna, imi pare rau. N-am nimic cu tine, dar n-am timp de o relatie."