Rând după rând și vis după vis, mi-am întors privirea către geam. Mi-am văzut facultatea și am început să cânt: if I knew then, what I know now. Nu m-aș fi adâncit în lucrul ăsta și aș fi făcut ce mi-a plăcut dintotdeauna. Nu m-aș mai fi speriat de partea practică și nici de anii de studiu. M-aș fi gândit doar că îmi face plăcere.
În timp ce scriam, am relizat că mă plictisesc foarte ușor, poate dacă făceam asta, nu mai scriam asta acum. Așa e și cu prietenii... nu e bine să stai cu cel mai bun prieten al tău în aceeași cameră, nici nu știi cum descoperă niște defecte pe care nimeni nu le știa, nici măcar tu.