Mood

joi, 31 decembrie 2009

Aho, aho

Am iubit un gagicar,
Se purta ca un zar,
Multe fete avea copilul,
Isi facea mereu plinul.

Am iubit un baietas,
De cartier si cam poznas,
Cand in vene isi baga,
Eu eram la cinema.

Am iubit un chitarist,
Si dragut si cam trist,
Cand imi doream sa il iubesc,
El zicea ca il ranesc.

Si acum iubesc-un baiat,
Vesel, chipes si curat,
Important e ca e-al meu,
Si asa va fi mereu.

Ultima strofa se introduce la gagicar.

luni, 28 decembrie 2009

Scriitori

"Am citit la viata mea mult."
Oh, nu, alt arogant, m-am gandit si am luat o gura de Cuba Libre.
"Si de aceea zic eu ca stiu de ce nu citim romani de placere."
"De ce?", i-am spus-o pe tonul ochiului din reclama ceea ce il facu sa rada putin.
"Am citit rusi, nemti ca Bernard Schlink, americani ca Nick Hornby, francezi ca Emile Zola, mexicani ca Fuentes Carlos, brazilieni, si cred ca la asta stii despre cine vorbesc. Toti au un stil simplu de a scrie. Pe cand romanii complica si cea mai simpla propozitie. In loc sa zica este un om sanatos, ei zic este o fiinta care respira si adulmeca o bunastare in exterior si in interior. Ei bine, tu ce intelegi din asta? Ca e un om sanatos?"
"Vrei sa zici ca Rebreanu a scris Ion folosind ce zici tu acolo?", l-am intrebat privindu-l neincrezator.
"Urasc cand imi raspunzi cu o intrebare."
"Obisnuieste-te.", am mormait eu.
"Uite...la Rebreanu e altceva."
"Zau?"
"Lasa-ma sa termin."
N-am mai fost atenta la restul conversatiei.
Si il parafrazez pe Serafim Rose: Nu-mi doresc sa fiu destept, ci intelept.

duminică, 27 decembrie 2009

Trebuie sa-mi amintesc ca n-am facut blogul asta sa ma plang de niste sentimente trecatoare si nici macar o leapsa nu-mi mai merita atentia. Respectati-mi decizia si nu vreau sa "comentati" ca ce am patit.
Am facut blogul asta pentru flash-uri (Wrong bed, honey), pentru imaginatia mea (Superpowers), pentru povestile pe care le-am auzit la altii (Versiune a romanticului) si pentru povestile mele (Asi se baila el tango).
Imi doresc un blog nepersonal. Si o sa-l am.

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Povestea mea esti tu

"Uhm cred ca ar trebui sa scot pastele."
Vorbeam de mai mult de doua ore.
"Bun deci tu faci paste si eu iti cant, da?"
"Da." Si ma da pe speaker in timp ce eu cantam o melodie de pe VH1. (Numai in fata ei pot canta deci nu ma puneti sa va arat minunata mea voce)
"Stii la ce ma gandeam?" , ma intreaba cand am facut o pauza.
I-am raspuns cu un sunet care ar corespunde verbului imperativ "spune-mi".
"Ar trebui sa facem uhm (uita-te aici, da:))? ) un film... despre noi. Uite eu fac mancare si tu imi canti, e ca si cum ai fi aici. Nu mi-as fi imaginat ca o sa devenim prietene asa bune. Imi esti... imi este indispensabila."
"Sa te uiti pe blogspot." (nu va imaginati ce bine ma simteam vorbind cu ea, nici n-am simtit alea 4 ore, asa usor au trecut, o iubesc)
"De ce?"
"Tocmai te-ai facut cu o postare"

Mie postarea asta imi exprima multe. Poate voua nu va exprima cat imi exprima mie. Insa sper ca v-am adus un zambet de fatza, acum de Craciunul care a trecut. Sarbatori fericite, scumpilor!

marți, 15 decembrie 2009

Sora mea telepatica

Simt apa curgand pe mine si o aud pe mama vorbind la telefon. Incerc sa ascult ce zice si nu-mi dau seama... aud doar "prego", "niente" sau alte italienisme.
Imi iau prosopul si imi infasor parul, ma dau cu crema si ies din baie.
"Mama, tu ai vorbit in italiana?"
"Nu, nu, ai auzit rau... Da, a zis ca am vorbit in italiana (rase)"
Ma imbrac in pijama si, cand cautam o clama, mi-am gasit telefonul. Nu l-am verificat niciodata dupa dus sau in timpul zilei. Primisem un mesaj: PLEC IN ITALIAAA! Era de la J. Incerc sa i-l arat mamei, sa stie ca am simtit eu ceva in legatura cu Italia, insa n-am cu cine vorbi, nu se prinde.

vineri, 11 decembrie 2009

Cum v-ati cunoscut iubita/iubitul?

"Cum ne-am cunoscut, cum ne-am cunoscut... Of, of, numai de asta n-am timp eu acum."
"Dar, hai mama, spune-ne cum v-ati cunoscut! "
"In fiecare an va povestesc."
"Zi-ne si anul asta." , o rugara copiii in timp ce mama lor framanta aluatul.
"Era vara, eram cu niste prieteni mergeam prin oras, eu nu ma duceam in cluburi ca voi. Si ne-am oprit undeva si vorbeam. Erau un cuplu minunat... sunt si acum prietena cu ei. Si el era pe role, tatal vostru la fel..."
"Fii atent ce parte frumoasa." , spuse fata cea mare prietenului ei.
"...si l-am vazut venind cu viteza pe rolele alea ca era un deal acolo, mai e si acum loc de intalniri. N-am avut timp sa ma dau la o parte, eram prea socata. Asa ca a cazut peste mine. Asa cum vedeti in filmele de dragoste. Da, da, si sa va spun drept nici nu-mi placea atunci."

duminică, 6 decembrie 2009

Superpowers


"Vino la mine", ii zic si il asez pe genunchii mei. "Nu ti se pare ca floarea asta de pe covor seamana cu un OZN? "
Fiind prea mic sau prea alintat ca sa vorbeasca, dadu din cap ca "da".
"Stii ce e ala un OZN?"
Acelasi raspuns.
Ma privea cu niste ochi mari, ca si cum "tu de pe ce planeta vii?". I-am zambit si i-am dat cheile mele. Privea intens, cu o curiozitate iesita din comun, brelocul cu Turnul Eiffel. Si chiar daca mai mult de un an nu avea, nu facea zgomot cu ele ci, pur si simplu, le privea.
Tatal lui, uimit, ii placea ce vedea. Eram singura care il stapanise de cand intrase in biserica. Nu tipa, nu plangea, nu gangurea. Apoi se aseza si el in genunchi langa mine si-mi spuse:
"Am fost recent la Paris."

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)