Mood

marți, 6 decembrie 2011

Usque ad ocassum solis


Aş scrie ceva, dar voi fi sinceră, m-am gândit la o mie de posibilităţi de a face asta.

Acum ceva timp, am fost în Botoşani, prin judeţele caracteristic moldoveneşti: Neamţ, Iaşi şi Botoşani. Aş face o clasificare după modul de sărăcie. Dar nu; mă gândeam că am citit cărţi cu acţiunea înaintea războaielor mondiale şi, guess what, lucrurile au rămas la fel. Biserica e cea mai împunătoare, casa parohială are termopane, pe când casele sunt încă de chirpici. Sătenii n-au bani de lemne de foc, dar biserica are centrală proprie. Apa se găseşte la fel ca acum 100 de ani. Singurul care e înstărit în satul moldovenesc e cel care deţine renumitul "magazin mixt", cu renumiţii biscuiţi reci, tari ca piatra, de la care te îmbolnăveşti de indigestie.
Bun, recunosc, sunt rea. Italia e cea care face legea. Botoşani, case impunătoare, dar cu WC în curte, termopan, var scump, dar copii cu papuci de gumă în picioare. Un adolescent, în ultimul an de liceu, aduna, în sictir, cu grebla frunzele din faţa porţii. Aparent nesemnificativ, acest puşti, purta un hanorac pe care scria cu majuscule ITALIA. Mi-a spus senin: "cum am terminat cu BAC-ul, mă duc în Italia, la taică-miu". Super, mă bucur pentru tine! Not! Judecând realist, altă soluţie nu are.

În altă ordine de idei, dorinţa mea e să fiu scriitoare. Ştiu asta de ceva vreme. Unica problemă e că nu scriu. Adică mi-am impus să nu mai scriu, dau în clişee, nimic nou, nimic care să mă pasioneze. Toată lumea mă întreabă la ce facultate mă duc. Bă, mi-e groază! Nu ştiu sau nu ştiam până ieri noapte. Vreau să fiu la curent cu tot ce e nou. De aici rezultă minunata facultate de jurnalism. Minunata şcoală a muritorilor de foame sau a bogaţilor nefericiţi. Mă minunez de ce e la TV, prin ziare, prin reviste. Nu mi-e locul printre porno şi printre nedreptăţi. Deci, îmi doresc ceva gen Academia Caţavencu sau , cum era pe vremuri, Albina, Curierul, Dacia literară, unele site-uri: descoperă.ro, ceva util şi neplictisitor. Măcar acum am o mică idee despre ce vreau. Mnieh, I dream too much. Să nu vă surprindă dacă am să ajung asistentă medicală.

Ultimul lucru pe care vi-l împărtăşesc este acela că, în această dimineaţă, am văzut doi oameni în vârstă, care mi-au dat inspiraţia de a scrie astăzi, dar nu ştiu să exprim exact ceea ce simt. O să mai gândesc. Ideea e că m-am gândit la vieţile lor, la cum o să ajung şi eu bătrânică... la mai multe...


joi, 10 noiembrie 2011

Morgana

I wonder,where my trouble should have gone? For I have met you wandering the world facing nothingness lonesome. So was I.
And now to wander becomes to walk, the world becomes our world, to face becomes to admire, nothingness becomes everything and lonesome, well, lonesome becomes together. Somehow we mean forever for the both of us.
My trouble went away, for I have discovered the power of love.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Baby, my baby

I thought my life was in vain, until I met you.

luni, 24 octombrie 2011

Inspirational


A trecut ceva vreme de când nu mi-am mai făcut timp să meditez. Într-o bancă, într-un centru, fix la ora când se iese de la şcoală, pot observa mai bine ce face un om fericit.
Am văzut de la cupluri morocănoase, în care el o strânge de mână de parcă primul i-ar fura-o, la cupluri drăgăstoase, de la piţipoance, la fete frumoase aş putea spune, de la "băieţaşi", la domni în toată regula (ah, ce-mi plac bărbaţii la costum).
Diferenţa dintre ei şi mine? Nici măcar una. Suntem la fel de insignificanţi, "la fel de" egali în faţa lui Dumnezeu, avem toţi probleme, mai multe, mai grele, mai puţine sau nimicuri, toţi am iubit sau iubim, în felul nostru. Şi cine ştie tot ce e în sufletul nostru? Poate noi, poate cei pe care-i iubim.
Ce mă face diferită? Nu am suferinţă lăuntrică. Sunt toată lumea pentru cineva. Cel mai mult contează, cu toată siropoşenia de rigoare, să ai pe cineva care te face fericit, care te iubeşte şi pentru care simţi la fel. Era de aşteptat să adaug asta, nu?
E important să te simţi bine sufleteşte, împăcat cu tine.

Inspirational:

miercuri, 5 octombrie 2011

Partea când am distrus tot (din mine)


- Nu, mă enervează, n-ai idee.
Vorbeam despre cum m-am certat cu iubitul meu, despre plata facturii la întreţinere. Cât de patetic poate fi asta? Nu la o dragoste dintr-asta am visat.
- Îmi facilitezi opinia în privinţa ta.
- De când vorbeşti aşa?
- De când mi-am utilizat vocabularul specific.
- Futu-ţi vocabularul specific!
- Un muritor de rând aşa ca tine, nu se poate raporta la nivelul meu.
- La ce nivel?
- La nivelul meu de... inteligenţă, râse el.
- Cine-ar fi crezut c-am crescut un tocilar ca tine şi-acum se însoară, am râs eu.
- Ce vorbeşti, om de rând, m-ai băgat tu în patul fetei absolut fenomenale care s-a îndrăgostit de mine, deşi n-aveam nici cea mai mică idee despre cum se trăieşte cu o femeie?
În momentul ăla, am simţit tot ce poate simţi o femeie când aşteaptă inelul de logodnă de când s-a născut şi care nu mai vine, deşi are o relaţie persistentă de 5 ani, în care a investit dragoste, timp, chiar şi capital bancar, dar mereu nu era suficient pentru un bărbat ocupat.
- Pe bune, retardatule, dacă nu încetezi, mă...
- Te superi grav pe mine, aww...
M-am ridicat cu condiţia să-l pocnesc, dar mi-era prea dragă conversaţia. Mi-era dor să ştiu că am prieteni, chiar dacă era de mişto. Scăpasem o vreme de monotonia zilnică, acum reveneam, uram asta...
- Hai, zi-mi puţin, termină prostiile, câţi invitaţi ai la nuntă?
- Domnişoară se zice, "termină cu prostiile", nu foarte mulţi, gen 50 de familii, de ce?
- Mă gândeam la luna de miere pe care ţi-o plănuiesc...
Am zâmbit, în momentul ăla plănuiam luna de miere pentru mine.

duminică, 2 octombrie 2011

Ne-am pricopsit cu un fel de ignoranţă pasivă.
Un fel de regres şi în muzică, şi în modul nefiresc de a gândi. Mai rău e că e molipsitor să trăieşti o viaţă, în care pur şi simplu să nu-ţi pese de nimic. În care totul constă în viaţă de noapte, muzică, ţigări şi sex la prima vedere. Deja nu mai e "dragoste la prima vedere", e "give me everything tonight". Avem acel "feeling" ca poate n-o să mai avem ziua de mâine sau n-o să mai avem viitor. Viitorul există, îl fabricăm noi pe măsură ce creştem în sentimente sau în planuri de viitor. E absolut miraculos să vezi că ceea ce ţi-ai dorit devine realitate şi, uneori, întrece orice aşteptare. Eu nu ştiu cum e mai bine, în schimb, mi-am decis o cale sau, mai exact, o traiectorie pe care o urmez, fiindcă aşa vreau. Deci, cum e mai bine să trăim?

Urmează un trance orgasmic. Nu-i asta denumirea, se cheamă uplifting.

joi, 25 august 2011

Family portrait

- Dar, tati, eu mi-am făcut prieteni aici. Ce nu e bun la apartamentul ăsta? Eu nu vreau să merg cu voi, du-te tu cu mama, eu rămân aici. Mi-a fost foarte greu să-mi fac prieteni. Sunt cei mai importanţi pentru mine. Îi iubesc aproape la fel de mult cum vă iubesc pe voi!
El stă, reflectează şi face faţa aia de om supărat, dar care nu vrea să strice nimic prin nişte cuvinte zise la nervi. Evident, îl afectaseră cuvintele fetei de 13 ani, care deja se credea mare şi avea impresia că lumea se învârte în jurul ei şi al prietenelor ei. Pe de o parte, înţelegea, doar trecuse şi el prin asta. Până să o întâlnească pe ea, femeia care îi devenise soţie de atâţia ani şi, pe care, totuşi, încă o privea ca la adolescenţă. Înainte prietenii erau totul, apoi a devenit ea totul.
- Uite, gândeşte-te că avem o casă mai mare în care îţi poţi invita prietenii. Pe toţi!
- Serios?
În culmea fericirii şi mai mult de atât, mergând spre mama ei.
- Da. Şi zâmbind îi dă o palmă la funduleţ.
Mama, ştergându-se pe mâini cu un prosop, îi mulţumi din ochi şi din zâmbet tatălui şi o îmbrăţişă pe fetiţă.

miercuri, 3 august 2011

sâmbătă, 30 iulie 2011

Dacă cerul ar putea...

Avem două ceruri, unul plat şi unul rotund, unul de câmpie şi unul de munte.
Având timp să reflectez în ritmuri de istorie, pe la Histria, am realizat că cerul văzut de acolo avea nori de la bază la vârf, dând practic senzaţia că Pământul e plat, asemeni unei câmpii.
Ajunsă în Piatra- Neamţ, obişnuită cu cerul meu, lucrurile s-au schimbat. De la barajul Bâtca Doamnei (ce nume frumos!) cerul se vede exact ca o sferă, dând senzaţia că te afli într-o minge.
Aşa că s-au cam ars pe rug degeaba, fiecare percepe altfel cerul, în funcţie de locul unde e.
Măreţ e Universul, căci acum două seri, cerul era mai instelat ca niciodată şi puteam vedea atât de clar, încât mi-era frică. Nu ştiu de ce, poate din cauza imensităţii, poate pentru că era noapte şi se auzeau lupi (sau câini) şi mi-era frică de urşi.
Trebuie să vă arăt poza în care fiecare punct mai mare, se putea considera o galaxie, cu planete şi ,posibil, sori proprii.
Suntem unici totuşi. Apropo de cer, Raku spunea că românii au obişnuit să ducă războaie de apărare şi încă mai sunt soldaţi care gândesc aşa şi admiră asta, pentru că dacă ar gândi toţi aşa, am duce războaie numai cu extratereştrii, care oricum nu ne deranjează, aşa că pace. Ar trebui să nu ne mai omorâm semenii pe nişte criterii aiurea. N-ar trebui să existe criterii de diferenţiere a oamenilor!

marți, 5 iulie 2011

Cumbersome

Uite că e 2 noaptea şi eu încă n-am adormit. S-au făcut trei ore de când mă foiesc şi gândurile foşnesc. Nu pot nici măcar să mă mişc prea tare, pentru că aş putea să o trezesc pe mama. M-aş duce până la bucătărie... Dacă mi se duce somnul de tot? Aşa că rămân aici.
Nu mai am răbdare. Ştiu că o să fiu completă, când J. va fi aici. O să am acea senzaţie că viaţa are un motiv. Anotimpul meu preferat, cu sora mea şi cu iubiţii noştri. Asta e ce ne-am dorit de mici. Să ne vedem soţii prieteni şi noi să fim încontinuare cele mai bune prietene. Să fim naşe la copii şi la cununie. Să avem odrasle de aceeaşi vârstă, eventual să-i căsătorim dacă sunt de sexe diferite. Să facem grătare şi excursii. Cel mai important, să facem totul împreună.
M-am gândit şi mi-am plănuit toată vacanţa. Sper doar ca toată viaţa mea să fie ca acum. Jur că nu aş schimba anii ăştia pentru nimic. E greu, da, mereu mi-e greu. Mereu se găseşte ceva, dar dacă iubesc şi sunt iubită, totul pare mai uşor. Şi când mă refer la iubire, mă refer la toate formele ei. Mi-e dor de J. şi de Ş. şi v-aştept acasă pe amândoi!
Un pic din gândurile mele de aseară, se regăsesc în melodia asta (şi în ce am scris mai sus):

luni, 27 iunie 2011

J.

Am avut şi eu o surioară. Caldă, drăguţă şi frumoasă. O simţeam lângă mine, chiar şi când era departe. Mă făcea să râd şi mă făcea să plâng. Eram nedespărţite. Şi-mi plăcea tot la ea. O cunoşteam pe ea toată, ştiam exact ce să zic, ce să cred, ce sfaturi să-i dau. Ştiam de ce are nevoie şi ce melodii i-ar alina durerea.
Ştiam cum să "make her tick" şi îi ştiam preferinţele în materie de orice. Vorbeam până la 4 dimineaţa şi adormeam cu mâna ei în mâna mea.
Eram una şi aceeaşi. Unde o pot (re)găsi?

miercuri, 15 iunie 2011

Eyes/ What a wonderful world


Cu ochii larg închişi.
Aşa trăim viaţa.
Aşa mergem pe stradă şi aşa conducem când greşim. Aşa iubim, aşa dormim, aşa sărutăm, aşa luăm în braţe, aşa ţipăm şi aşa ne naştem şi murim.
Aşa ne plimbăm, aşa ascultăm muzică şi aşa facem poze. Aşa dăm examene, aşa luăm examene şi aşa plângem. Aşa râdem, aşa ne rugăm, aşa aşteptăm, aşa oftăm.
Imaginează-ţe pe tine în tot ce am scris.
Aşa e, nu?
Open your eyes! Priveşte în jur. O stradă ai. O viaţă ai. O iubire ai.
Nu te concentrezi mai bine dacă închizi ochii.
Uită-te la un copilaş, uită-te la cum se uită el, numai n-are vorbe încă să zică cât e de frumoasă lumea din jurul lui. Mai ales acum, când e soare, când e verde şi e cald.

Leapşă de la Kali

Are you a male or female? Kids - Mgmt
Describe Yourself? Grenade - Bruno Mars
How do you feel? I feel pretty - Sophie Milman
Describe where you currently live. Mountains - Biffy Clyro
If you could go anywhere, where would you go? Here in your arms - Hellogoodbye
Your favorite form of transportation? Airplanes - B.O.B.
Your best friend? If tomorrow never comes - Ronan Keating ( J.)
You and your best friend are. Viva la vida - Coldplay
What's the weather like? Walking on sunshine - Katrina or Aly and Aj
Favorite time of day. Dimineaţă - Holograf
If your life was a TV show what would it be called? Oficial îmi merge bine - Simplu
What is life to you? Fericirea are chipul tău - Mihaela Rumceanu
Your relationship. 2 în 1 - Racla
Your fear. Breakeven - The Script
What is the best advice you have to give? Live your life - Rihanna
Thought for the day. For the first time - The Script
My motto. Nevermind what's done is done (Still - Foo Fighters)

joi, 26 mai 2011

Chasing (wet) pavements

Am fost mult timp în întuneric. Asta până a plouat a mia oară fără să-mi dau seama. N-am avut umbrelă şi, deşi mă obsedează detaliile de genul, am decis că dacă pierd timpul într-o scară de bloc, din lipsa mea de preocupare pentru vremea de afară, măcar să-l pierd făcând ceva. Şi am făcut.
Felul în care ploaia cădea pe asfalt, pe bancă şi, apoi, se izbea zăpăcită în toate direcţiile, ca să ajungă unde trebuie, la plante, îmi amintea oarecum de un om. De felul în care el se loveşte mereu de ceva. Dar mereu trage cineva ponoasele de pe urma suferinţei lui. "Să nu-ţi clădeşti fericirea pe nefericirea altuia". Nu mai ai cum acum. Calci pe cineva orice ai face. Pentru că stimularea de astăzi e "go for it!", e "dacă-ţi doreşti ceva cu adevărat, luptă pentru el"... E fix treaba împotriva aproapelui. Şi ce dacă? Roata se întoarce numai la unii.
Se auzeau picăturile, pentru că oameni nu erau, maşini puţine, care împroşcau în mişcarea nebună a direcţiei lor. Şi mie mi-era cald şi bine, într-o pereche de braţe numai ale mele. Priveam ploaia, simţind că mă trezeşte la viaţă.

luni, 16 mai 2011

Melodiile de azi


"Dacă pleci, uşa nu o mai închide
Sper să treci poate mâine pe aici
Te petrec şi mă uit la tine
Parcă pierd ceva din mine
Zău, îmi e greu."

"Drumurile noastre poate,
Se vor intâlni vreodatǎ
Drumurile şi iubirea,
Gândurile, fericirea?"

Şi una internaţională:
"I remember the time
The time that we had
I remember the things that used to make you mad
And I wish I could turn back the time
Oh, I wish I wouldn't cry every night"

Au mai fost multe. Cu amintiri din liceu pe viaţă. Absoluţii mei...

joi, 12 mai 2011

Nopţi cu ploi şi stele

În carte, Elsa e total altfel decât mi-am imaginat-o. Are şi altă poveste. Puţin cam prea simplă pentru nivelul meu de înţelegere. Elsa a fost îndrăgostită de Dieter, un bărbat care a ţinut relaţia ascunsă timp de doi ani (pentru că lucrau amândoi în televiziune) şi care avea o fetiţă, pe care nu şi-o dorea, dintr-o aventură de dinainte de Elsa. Totuşi, o tulbură subiectul, având în vedere că şi ea fost părăsită la rândul ei de tată. De fapt, ea îşi doreşte ca el s-o ceară de nevastă. Dieter chiar face acest lucru şi ar avea şi grijă de fetiţă, dacă i-ar cere asta. Dar Elsa descoperă că nu crede că iubirea mai are nevoie de schimbare. Ea spune că ori iubeşti pe cineva, ori îl laşi în pace, nu încerci să-l schimbi. Aşa că, rămâne cu Thomas în final, un străin devenit prieten bun, pe care l-a cunoscut în Grecia, şi pe care nu vrea să-l schimbe. E un final frumos, puţin ireal, doar e carte, nu? Însă e singurul final ireal, cartea are si un aproximativ final trist. Impresionantă carte.
De asemenea, cele mai notabile cuvinte au fost acelea ale lui Thomas: "Oamenii îndrăgostiţi tind să fie foarte plini de ei şi să plieze pe toată lumea conform planurilor lor." Aşa e, nu? Şi nu e prea corect.

joi, 5 mai 2011

Elsa


- Hi, sweetheart.
- Hi.
Smoking my cigarre, when everything fell apart. The only way he tells me sweetheart is when he cheated again. It's like the first "I did" he says. Wondering why I still forgive him and why I can't forget him? Of course not. I wouldn't bother anyway. I cheat on him too. I feel desperate sometimes. I feel happy othertimes. But most of all, I feel insomniac. I know that he exhausts me and I know that leaving him for the other would be exactly what would get me out of this, but... again and again, and over again, I love watching him comeback to me.

I believe that's Elsa's story.

luni, 2 mai 2011

Fur Elise

Şi într-o zi, când am să-l văd, am să-i zic mai multe. Am să mă abţin să nu-l bat. Să-i văd figura bucăţele, tremurând şi suspinând, implorând mila. Asta merită, din partea mea, milă e tot ce pot să simt pentru un animal ca el. Dar dacă te mai aud vorbind vreodată de el, jur că nu mă mai abţin. Dacă o singură dată îi mai permiţi să-ţi facă rău, jur că fac orice. L-aş şterge cu buretele, să fii doar a mea.

Şi vă rog nu vă simţiţi la niciuna din postări.

luni, 25 aprilie 2011

Cea mai frumoasă sărbătoare

Hristos a înviat! Paşte fericit! Mâncaţi mult, beţi mult, că nu se ştie dacă mai prindem alt Paşte (2012-an imprevizil) !

Şi mai am o întrebare: unde vă petreceţi vara?

marți, 19 aprilie 2011

What would you wish for, if you had one chance?

Îmbulzeala mă făcea să cred că nu eram în locul potrivit pentru discuţia asta.
- Ştii... şi... am văzut... cred... , încerca să formeze o propoziţie sacadată din cauza autobuzului în care eram.
- Aşteaptă până coborâm, am râs.
- E prea interesant să aştepte! Dacă cineva ţi-ar îndeplini trei dorinţe, care ar fi acelea?
M-am gândit tot drumul. Şi încă aveam de gând să mai întârzii răspunsul, însă pentru prima dată în viaţa mea eram absolut sigură de ceea ce voiam.
- Prima mea dorinţă ar fi să-mi văd viaţa până la 30 de ani.
- De ce până la 30? Te-ai gândit că poate o să-ţi doreşti să vezi şi restul?
- N-o să vreau să văd şi restul.
- Sec. Aşa zici tu..., a râs.
- A doua... ar fi să am fericire completă (sănătate, dragoste, bani).
A dat afirmativ din cap.
- Şi a treia să nu-mi lipseasă niciodată prietenii.
- Asta e frumoasă rău, a zis zâmbind. Dorinţele tale sunt porunci pentru mine.
- Ia să te aud pe tine, am râs. Ce dorinţe ascunse ai?
- Prima ar fi să văd toată lumea.
- Da,da,da, am uitat de asta.
- A doua ar fi să mă realizez pe plan profesional.
- Toată lumea îşi doreşte asta, am zis.
- Tu nu ţi-ai dorit.
- Ba da, prin fericirea completă mă refer şi la asta.
- Aha, dar n-ai specificat. Şi a treia e... o dorinţă mai complicată... să nu mai am inima frântă... de tine.

miercuri, 13 aprilie 2011

Mame, viaţă şi cărţi

Am stat mai pe lângă uşă. Nu voiam oricum să captez atenţia de absolut niciun fel. În faţa mea, o doamnă se ruga. Şi în faţa ei, alta, şi la doi metri mai încolo alta, şi tot aşa. Şi vine un copil plângând, stricând frumuseţe de linişte. O singură femeie a întors capul, l-a luat în braţe şi l-a întrebat de ce plânge. Era mămica lui. Unica căreia îi pasă cu adevărat. O singură femeie rămâne constantă, mama, a cărei îmbrăţişare e mai concisă decât o mie de cuvinte. Şi fără de care, recunoaşte, ai fi mort.

Când prea devreme, când prea târziu, love comes again. Sau poate că n-ar mai trebui să îţi vorbesc eu despre lucruri pe care nu le ştiu deloc... mă surprind mereu, gen. Toată lumea are o idee clară despre cum ar trebui să-ţi trăieşti viaţa, însă nimeni nu ştie cum s-o trăiască pe a lui. Aşa că te invit să îţi trăieşti viaţa aşa cum ştii mai bine, mănâncă ce vrei, bei ce vrei, fii cu cine vrei, fiindcă viaţa e scurtă şi n-ar trebui să îţi pese de nimeni, mai puţin de tine şi de mai sus menţionata. Şi să mai ştii ceva, sănătatea e cea care trebuie cerută în rugăciuni. Dacă eşti sănătos şi recunoscător, Dumnezeu îţi ajută în orice.
Ca să fie cu noroc, scriu despre trei lucruri azi. Am început postarea cu cel puţin cinci zile în urmă şi nu reuşeam că o mai termin. O parte frumoasă din viaţa de adolescent e aceea că ai timp să faci unele lucruri cu care nu te mai întâlneşti. Mă irită de mor orele în care oricum nu fac nimic, dar nici n-am voie să citesc. De ce sar cu toţii cu curul în sus că nu mai citeşte nimeni, însă atunci când vine vorba de un "obiect (şcolar) preţios", brusc sunt infractoare? M-am lăsat captivată de Moara cu noroc (şi de alte cărţi) şi la momentul culminant, a trebuit să închid frumuseţe de carte. Detest timpul pe care nu pot să-l folosesc pentru ceva util.

Carte megabună de citit în ore: Cele mai frumoase iubiri, Alice Năstase (antologie Tango)

luni, 4 aprilie 2011

A better day

Sunt nedreaptă. Aşa cum a fost şi viaţa cu mine.
De ce simt c-o să-mi pară rău că am zis asta?
De fapt, mă gândeam că m-am înşelat în privinţa multor persoane. De cele mai multe ori, îmi dădeau cu firma-n cap, când mi-era lumea mai dragă. Şi puţinele excepţii, m-au surprins plăcut. Citeam undeva că un copil din America scria ceva de genul: "Doamne, de ce te chinui să faci mai mulţi oameni, când pot rămâne aceeaşi la infinit? Tu nu oboseşti?" Şi mai ales, îi faci atât de diferiţi. Le faci suflete... ciudate. Şi mor de ciudă că nu pot fi altfel.

miercuri, 30 martie 2011

Sonet 66 - Shakespeare

Ma uit scarbit la tot, si-as vrea sa mor,
Decat sa-l vad slavit pe ticalos,
Iar pe sarman de rasul tuturor,
Sa-l vad tagaduit pe credincios,
Pe vrednicul de cinste oropsit,
Si pe femei badjocorite crunt,
Pe cel far’ de prihana pedepsit,
Si pe viteaz rapus de cel marunt,
Si artele sun pintenul despot.
Si adevarul, “vorba de netot”,
Si strambul poruncindu-le la drepti.
Ma uit scarbit la tot, si bun ramas !
Dar daca mor, iubirea-mi cui o las ?

vineri, 25 martie 2011

Bloggeri



M-am uitat puţin prin lista de bloguri pe care le citesc şi au rămas constante doar vreo 5 din 20. Hai, vă rog, mai scrieţi... Simt nevoia să ştiu că mai sunt ca mine. Ştiu că e greu, inspiraţia se găseşte greu. Prin voi m-am cunoscut pe mine, mi-am dorit să fiu şi mai mult. Prin voi am reuşit să înţeleg că nu sunt singură. Vă rog, mai scrieţi.
Mai sunt oameni care visează să fie scriitori?

joi, 24 martie 2011

Top 10 false declaraţii de dragoste

1. "N-am mai cunoscut pe nimeni aşa ca tine."
Nu crede că eşti specială. Eşti o altă fată, logic că n-a cunoscut pe cineva care să-ţi semene. Altfel, n-ar mai fi lângă tine. Eşti doar mai bună decât cea dinaintea ta sau poate mai rea.

2. "Mi-e dor de tine în fiecare secundă."
Nu îi e dor de tine. În cel mai bun caz, se gândeşte la tine tot timpul.

3. "Nu mai există nimeni în inima mea."
Ochii văd, inima cere, peste tot numai plăcere. Nu există în inimă, atunci e în minte. Şi cred că ştii unde e situată mintea la băieţi. Ups.

4. "Mine fără tine nu există."
Există la prima venită, prima servită.

5. "Nu pot să stau o zi fără tine."
Poate. Adoră să iasă cu băieţii, să vadă fete noi şi eventual să te uite pentru o perioadă cât mai lungă.

6. "N-o să te mint niciodată sau N-o să te înşel niciodată."
Dar minte atunci când e necesar sau spune adevăruri pe jumătate. Înşală când îl conduce "inima" spre cealaltă.

7. "Aş sta cu tine tot timpul."
Ei, ce drăguţ. Şi să devină stabil? Ptiu, ducă-se pe pustia neagră! Nu se leagă băiatul la cap, când nu-l doare.

8. "Îmi plac prietenele tale."
Ha, ha, ha.

9. " Eşti dulce slash frumoasă slash extraordinară slash deosebită (ai prins ideea)"
Fiecare femeie e toate lucrurile de mai sus. Dacă nu găseşte ceva care să fie specific ţie, e mai bine să nu începi să numeri la câte fete a mai zis asta.

10. "Te iubesc si te voi iubi întotdeauna (forever)."
Depinde la cât timp îţi zice că te iubeşte. Însă, faza cu întotdeauna... That means a lot of time.
Aveam o cunoştinţă care îmi spunea că dacă băiatul zice: îţi dau luna de pe cer, eu să îmi pun întrebarea: chiar aşa e? De cele mai multe ori nu-i aşa.
Şi încă ceva, I'm back. Yes, I'm single, you're gonna have to be amazing to change that.

duminică, 20 martie 2011

Vreme ca în inima mea


Cel mai amuzant e să urmăreşti un om care încearcă să treacă peste o dezamăgire în dragoste.
Se străduieşte să pară fericit, râde fals, zâmbeşte fals, are tot timpul prieteni pe lângă el. Iese din casă mai des decât înainte, cumpără mai multe cafele, caută bancuri mai multe şi doarme mult.
Când e la şcoală, nu ştii dacă are probleme, decât dacă cumva cineva şi-a făcut datoria să te informeze despre ce-a păţit, sărăcuţul/a. Se bagă în toate voluntariatele, proiectele şi stă peste ore ori de câte ori este nevoie.
Numai când mănâncă, atunci, parcă, îl vezi pierdut în toate gândurile, nu ştie nici el cum să le adune. La teste, molfăie gumă, se uită pe pereţi, caută telefonul, când e în faţa lui.
Şi noaptea, când nu ştie nimeni, plânge, sughite, rupe foi, izbeşte lucruri, şterge toate urmele, ca a doua zi să fie iar zâmbăreţ.

joi, 10 februarie 2011

Afraid of waking


Tentativa de omor variază între 6 şi 15 ani de închisoare. Omorul în sine e între 6 şi 100 de ani. Şi astea au fost făcute cu sânge rece.
Când încerci să omori pe cineva, nu e exact ca şi cum l-ai omorî? Mie mi se pare că-i mai rău chiar. Unu, nu ştii dacă persoană inculpată, n-o să mai încerce până o să reuşească să ia viaţa cuiva. Şi doi, persoana rămase în viaţa are traume irecuperabile. Există o închisoare a inimilor frânte? Wanna join in...

vineri, 4 februarie 2011

Bono, iar el şi seriale

Să-ţi dai seama că poţi avea pe oricine din lumea asta, dar să-l vrei doar pe el.

E neplăcut şi chiar groaznic ca ceilalţi să-ţi scoată în evidenţă defectele persoanei iubite, pe care tu le vezi doar când te cerţi şi, oricum, într-o măsură mult mai mică. Pentru mine e acasă, pentru alţii e un musafir, care se încăpăţânează să rămână. Pentru mine e viitor, pentru ei e aventură.

În ultima vreme, am revenit la marea mea plăcere: serialele. De data asta mă uit la Pretty little liars. E fascinant cum o piţipoancă machiavelică îşi ia pedeapsa foarte urât. După faptă şi răsplată. Şi la ăsta mă mai plictisesc şi sigur mă las de el când începe şcoala. Din lista alunecoasă de seriale pe care nu le-am terminat fac parte şi Vampire Diaries, True Blood, Desperate Housewives, d-astea de fete. Ce să fac dacă majoritatea mă plictisesc?

marți, 1 februarie 2011

Certuri, acceptări şi altele


Ieri am mai avut o revelaţie (cred că blogul ăsta e impropriu numit "călătorie în necunoscut", ar trebui să se numească "revelaţii de genul nesupranatural"). În timp ce mă întorceam de prin lumea asta făcută numai pentru mine, normal, mi-am dat seama că nici măcar J., care mă apreciază mai mult decât orice iubit şi care mă înţelege mult mai mult decât mama, nu mă acceptă în fiecare zi. E totul bine, până ne certăm. O să spuneţi, cine nu se ceartă. Păi, eu nu prea mă cert. Nu simt gustul unei certe. E ceva din adâncul sufletului (studiat de psihologie) care opreşte bucuria machiavelică de a mă certa.
Am mai avut o revelaţie, dar nu se ştie cine citeşte blogul ăsta :D Nu e trist că am ajuns să-mi controlez ceea ce scriu? Adică până acum scriam ce si cum voiam. Acum... Ei bine, am crescut şi o dată cu mine, creşte şi blogul. Mulţumesc că mă ciţiţi, că mă comentaţi. Let's be young together! Ă?

joi, 27 ianuarie 2011

Ubituleh

Urăsc scuipatul. Urăsc să merg pe stradă şi să ocolesc scuipate. Sunt excesiv de multe. De ce simt ăia nevoia să scuipe? E fiziologic sau ce? O să-mi pun spirt pe covorul dinaintea uşii. Nu mai supoooooort!


În altă ordine de idei... Am scris despre Bono într-un caiet, pe care acum mi-e lene să-l aduc. Aşa că, freestyle :)
Să nu credeţi că Bono e ales aşa la nimereală (asta ca să-mi tratez opera despre el ca la română). Bono poate însemna şi că e bun, şi că, într-o zi, va fi la fel sau mai faimos decât Bono de la U2. Tema este desăvârşirea ca persoană. Compoziţia este diversă, de la texte scurte, la adevărate nuvele.
Subiectul... Hm... Nedescifrat.
Personaje principale: ambiţioase, perseverente, totdeauna încercând să se autodepăşească,încăpăţânate, orgolioase şi se iubesc.
Personaje secundare: n-avem.
Concluzie: Bono e iubitul meu, eu sunt iubita lui.

joi, 13 ianuarie 2011

Stare proastă

Puteţi să număraţi măcar la degetele de la o mână persoanele care nu v-au dezamăgit nici măcar o dată? Puteţi să spuneţi cu mâna pe inimă că aveţi cui vă destănui în vacanţe, când nu aveţi neapărat credit pe telefon, când nu sunteţi tocmai lapte şi miere? Nu? Da? Câteodată? Niciodată?
Sincer, nu mai am încredere în familie, în prieteni şi nici măcar n-am cui să zic asta. Cred cu tărie că nimeni nu mă poate înţelege pe deplin, nimeni nu ştie ce-mi lipseşte, însă o să mă asigur ca măcar copiii mei să simtă ceea ce eu nu prea pot.
Însă nu sunt singură. Niciodată nu eşti singur, nici fizic, nici moral. Însă e mai rău când te destăinui. Atunci se pune problema dacă eşti într-adevăr singur.
Descopăr trei feluri de a te plânge: te încurajezi singur, te încurajează alţii şi sfaturile (din ambele părţi?) .
Eu mă întreb cum le vine celor care sunt împreună de mult timp, când trebuie să se destăinuie cuiva... Dacă ai o relaţie frumoasă, ţi-e frică să n-o pierzi fiindcă celalalt are impresia că el e de vină pentru "starea ta proastă". Aşa că, spui bineînţeles ce te doare, însă nu cu toată inima.
În cele mai bune cazuri, dacă aveţi amândoi chef, te detaşezi de problemele tale de "stare proastă" şi eşti recunoscător că Dumnezeu ţi-a dat un motiv să nu înnebuneşti de tot. În cele mai rele cazuri, te cerţi (până divorţezi) pentru că deja eşti deranjant cu "starea ta proastă". Da, nu vă mai pasă. Nici ţie să-şi revii, nici partenerului să te scoată din "nostalgie". Atunci scapi de cea mai mare nebunie (haha, nu-i adevărat).
Singurătatea. Cea mai bună soluţie. Azi si ieri seară am evadat cu gândul de tot ceea mă înconjoară. Am mulţumit Domnului că sunt bine, că am ce mânca, unde mânca, că am pat şi cameră şi televizor color şi că am bibliotecă judeţeană şi că am şi mp3 şi că sunt întreagă şi că îl am pe Bono (not U2). Bono... iubitul meu (sigh)... I'll be back, să aflaţi mai multe despre Bono. Sunt sigură că o să vă placă.
Keep reading me ;)

duminică, 2 ianuarie 2011

Adieu? Non.

Scuze c-am întârziat cu postări noi. Nu cred că te interesează prea mult, dar în fine. E pentru prima oară în mai bine de 4 săptămâni când vreau să scriu. Nu te interesa nici asta, ştiu.
Să spunem că te-am învăţat cu postări din care ai ceva de învăţat. Hmm... (nu mai continui ideea, gen)
Iubesc blogul ăsta. Totuşi, mi se pare că tot prin ce-am trecut, nu mi-a ajutat cu nimic. Nu e zi în care să realizez că blogul ăsta are doar o mică parte din mine şi că încă descopăr iubirea. Ştii că folosim doar vreo 7 % din abilitatile creierului, nu? Cam aşa e şi cu inima. Niciodată nu iubeşti destul, nu o spui destul, niciodată nu e îndeajuns...
Practic, nimic din blogul ăsta nu te ajută cu nimic. 3 negaţii nu dau adevăr. Doar dacă eşti cerebral, nu iubeşti pe cineva, ci doar ţii la cineva sau, în orice caz, nu îţi dai interesul.
Acum mi se pare amuzant că eu, cea care nu avea relaţii de lungă durată, dădeam cu presupusul când venea vorba de iubire. Iubirea e tot ce zice lumea că este. Iubirea e sistem complex de sentimente. Iubirea e bla, bla, bla.
2011 a început frumos. Îţi doresc şi ţie un an nou bun, cu sănătate şi cu împliniri, dragă reader.

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)