Nopţi cu ploi şi stele

În carte, Elsa e total altfel decât mi-am imaginat-o. Are şi altă poveste. Puţin cam prea simplă pentru nivelul meu de înţelegere. Elsa a fost îndrăgostită de Dieter, un bărbat care a ţinut relaţia ascunsă timp de doi ani (pentru că lucrau amândoi în televiziune) şi care avea o fetiţă, pe care nu şi-o dorea, dintr-o aventură de dinainte de Elsa. Totuşi, o tulbură subiectul, având în vedere că şi ea fost părăsită la rândul ei de tată. De fapt, ea îşi doreşte ca el s-o ceară de nevastă. Dieter chiar face acest lucru şi ar avea şi grijă de fetiţă, dacă i-ar cere asta. Dar Elsa descoperă că nu crede că iubirea mai are nevoie de schimbare. Ea spune că ori iubeşti pe cineva, ori îl laşi în pace, nu încerci să-l schimbi. Aşa că, rămâne cu Thomas în final, un străin devenit prieten bun, pe care l-a cunoscut în Grecia, şi pe care nu vrea să-l schimbe. E un final frumos, puţin ireal, doar e carte, nu? Însă e singurul final ireal, cartea are si un aproximativ final trist. Impresionantă carte.

De asemenea, cele mai notabile cuvinte au fost acelea ale lui Thomas: "Oamenii îndrăgostiţi tind să fie foarte plini de ei şi să plieze pe toată lumea conform planurilor lor." Aşa e, nu? Şi nu e prea corect.