Nu mai am răbdare. Ştiu că o să fiu completă, când J. va fi aici. O să am acea senzaţie că viaţa are un motiv. Anotimpul meu preferat, cu sora mea şi cu iubiţii noştri. Asta e ce ne-am dorit de mici. Să ne vedem soţii prieteni şi noi să fim încontinuare cele mai bune prietene. Să fim naşe la copii şi la cununie. Să avem odrasle de aceeaşi vârstă, eventual să-i căsătorim dacă sunt de sexe diferite. Să facem grătare şi excursii. Cel mai important, să facem totul împreună.
M-am gândit şi mi-am plănuit toată vacanţa. Sper doar ca toată viaţa mea să fie ca acum. Jur că nu aş schimba anii ăştia pentru nimic. E greu, da, mereu mi-e greu. Mereu se găseşte ceva, dar dacă iubesc şi sunt iubită, totul pare mai uşor. Şi când mă refer la iubire, mă refer la toate formele ei. Mi-e dor de J. şi de Ş. şi v-aştept acasă pe amândoi!
Un pic din gândurile mele de aseară, se regăsesc în melodia asta (şi în ce am scris mai sus):
2 comentarii:
Te iubesc frumoasa!
Ne vedem in 5 zile :X
Multumesc pt. post, you made my day <3
Si eu te iubesc! Hehe B-)
Trimiteți un comentariu