Ieri am mai avut o revelaţie (cred că blogul ăsta e impropriu numit "călătorie în necunoscut", ar trebui să se numească "revelaţii de genul nesupranatural"). În timp ce mă întorceam de prin lumea asta făcută numai pentru mine, normal, mi-am dat seama că nici măcar J., care mă apreciază mai mult decât orice iubit şi care mă înţelege mult mai mult decât mama, nu mă acceptă în fiecare zi. E totul bine, până ne certăm. O să spuneţi, cine nu se ceartă. Păi, eu nu prea mă cert. Nu simt gustul unei certe. E ceva din adâncul sufletului (studiat de psihologie) care opreşte bucuria machiavelică de a mă certa.
Am mai avut o revelaţie, dar nu se ştie cine citeşte blogul ăsta :D Nu e trist că am ajuns să-mi controlez ceea ce scriu? Adică până acum scriam ce si cum voiam. Acum... Ei bine, am crescut şi o dată cu mine, creşte şi blogul. Mulţumesc că mă ciţiţi, că mă comentaţi. Let's be young together! Ă?
5 comentarii:
daca vrei sa traiesti din blog e aprape imposibil sa scrii numai ce vrei tu... viata e cruda :(
Te accept asa cum esti si cand ne certam, queen Iru :)
multumesc, sweetheart :) don't I drive you mad?
Cineva mi-a spus ca daca nu te certi, nu iubesti...:) Cel putin asa a fost in cazul acelei persoane...Poate acum iubesti pentru prima data.. Te pup si mai scrieeee!! Ador sa te citesc :x
multumesc, Dia >:D<
Trimiteți un comentariu