Mood

vineri, 18 iunie 2010

Full lenght heart


Îmi zicea mereu când vorbeam la telefon : te pup pe umăr. Şi eu râdeam neştiutoare de cât rău îi făceam : pe care dintre ei? Îmi răspundea mai greu, parcă ar fi durat o veşnicie să aleagă între o perfecţiune şi altă perfecţiune: pe cel stâng. Aş fi vrut să-l întreb de ce, însă niciodată n-am avut curajul. După ce închideam telefonul, închideam ochii şi-l simţeam lângă mine. Îi simţeam buzele pline şi îi vedeam ochii căprui.
Şi-apoi când îmi trimitea melodii, aveau versuri profunde. Un pic diferite, mai sărate sau sublime.
Şi iar îmi zicea: te pup pe umăr. Şi eu din nou: pe care dintre ei? Pe cel drept. Au urmat ochii, nasul, degetele, gura... Până când în noaptea în care ne-am îmbrăţişat, mi-a zis că îmi sărută tot corpul. Abia atunci am simţit un fior pe şira spinării. Abia atunci am fost capabilă să înţeleg însemnătatea cuvintelor lui, a gesturilor lui şi a iubirii, de ce nu?

3 comentarii:

Zâna spunea...

frumos mod de a exprima ce simti!

Irra spunea...

mi-a expirat invitatia la blogul tau. mi-o mai dai o data please:D?

eli. spunea...

scrii amazing. ca intotdeauna :)

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)