Mood

miercuri, 14 octombrie 2009

Apropo de Apocalipsa


"Vrei... copii?", intreba ea putin jenata.
"Sigur ca da. O fetita blonda cu ochi verzi si un baietel saten cu ochi caprui. Bineinteles, sa fie sanatosi." , ii raspunse zambind.
Se plimbau pe malul lacului de cateva ore bune. Nici nu-si mai aminteau a cata oara il inconjurau. Era un frig de crapau pietrele si cand vorbeau, aburul se pierdea in ceata.
"Saten cu ochi albastri.", completa ea.
"De ce albastri? Par atat de tristi ochii astia. Uite, ochii tai exprima o multime de lucruri."
"Cum ar fi? ", intreba ea chicotind.
"Frumusete, suferinta, fericire, indoiala..., hmm...", ii raspunse uitandu-se in ochii ei.
Ea ii zambi.
"Ochii caprui sunt frumosi ca sunt latini." , adauga ea.
"Da."
"Iar ochii albastri sunt frumosi pentru ca... sunt ai tai."
Ramase asa blocat timp de cateva secunde.
"Sau poate pentru ca sunt nordici."
"Aham."
"Anyway, tu vrei copii?" , o intreba el, scarpinandu-se in cap, vrand sa-si scuze modul jalnic de a raspunde la un compliment.
"Eu doar sper sa ajung sa am copii."

3 comentarii:

JokeBox spunea...

:))...ea are dreptate sa nu-si faca prea multe planuri de viitor...traieste in prezent si vei fii mult mai fericit decat orice om care traieste in trecut sau viitor!

Cafea cu lapte spunea...

Cel mai bine e sa traiesti in prezent. Mai ales acum cu toate dezastrele naturale si morale provocate de...oameni, bineinteles.
E groaznic sa stii ca altii sufera, ca nu vor mai avea un viitor, doar din cauza semenilor...Hmm... Ajutorul reciproc nu se prea mai practica.
Si nu e vorba numai de o viitoare "apocalipsa". E vorba si de accidente, crime. Traim intr-o lume in care o viata se termina intr-o secunda si in cele mai neasteptate moduri. Toate visele, dorintele, gandurile, legaturile i se intrerupt bietei persoane cu cruzime si fara averstismente.
asa ca...sa traim clipa! Dar si sa gandim...ca daca o fi sa traim mult, sa nu regretam anumite lucruri.:D

day-dreamer spunea...

Sunt frumoase discuţiile astea... atunci când se întâmplă... a doua zi, însă, par întotdeauna, prea mult.

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)