O dată-n an, visez cele mai ciudate şi "reale" vise posibile.
Am visat sfârşitul lumii.
Eram în dormitor si în faţa balconului erau două elicoptere, cu elicele oprite, dar care erau susţinute în aer de o forţă magnetică, ce oprea telecomunicaţiile. M-am dus în cameră la fratele meu, i-am zis să se uite pe geam şi am descoperit că o prietenă de-a mamei era moartă sau dormea în patul lui. (nicio trimitere porcoasă)
Am coborât să-mi caut prietenul. După ce l-am găsit, mi-a zis că va fi bine, că acum s-a terminat. Nu se putea respira afară şi simţeai că inima îţi pulsează greu. Eram pe la un magazin de pe lângă blocul meu, el mergea în faţă, eu în spate, când am văzut un taximetrist într-o parcare plină de maşini buşite, care avea gâtul rupt şi totuşi îmi vorbea despre faptul că sunt în pericol.
- Iubi, uite iese luna! am zis bucuroasă că totul se terminase. Dar mi-a pierit zâmbetul instantaneu, când am văzut că luna se spulberă, transformându-se în mii şi mii de imagini confuze. M-am uitat în jos şi mi-am văzut burtica de însărcinată. Şi deşi îmi iubeam copilul, mi-era atât de milă de lumea în care trăia. El era speranţa mea...
