Ce povesti intricate am descoperit aici, relatii interzise, fatade si ipocrizii, perspective diferite de viata. Pot spune ca tot aici am descoperit prietenia... Ca de obicei sunt singura care da si nu obtine nimic inapoi. Am descoperit admiratia, viata (atfel) lunga si obositoare din camin si inca nu m-am obisnuit cu ritmul tumultuos al evenimentelor. Ajung in camin si, daca am 2 ore libere, respir usurata ca pot dormi. Am o saltea oribila, pe care cred ca s-au dezvoltat toate genurile de acarieni.Am nevoie de el... Azi i-am facut o dedicatie, care mi-a ajuns la inima, pentru ca acopera toate sentimentele mele dezvoltate de-alungul zilei de azi. In fiecare zi dezvolt noi si noi sentimente, care, fiind cuprinse intr-un singur cuvant, ar fi iubirea. Dar mai presus de asta simt ca ne leaga ceva mai mult, ca totul e bine langa el, ca imi doresc sa fiu mai buna, sa fiu cu capul pe umeri.
Am iesit cu ai mei colegi, superfaini de altfel, amintindu-mi de liceu si de majorate. Doar ca de data aceasta, priveam din perspectiva unui student, adica mai matura zic eu. E aceeasi poveste, doar ca aici nu se mai pupa nimeni cu nimeni, nu se mai flirteaza, ci doar suntem amici, ceea ce mi se pare foarte frumos. Nu te mai priveste nimeni cu superioritate, toti avem cam aceeasi bani si nu ne laudam cu masini scumpe.
Aici am auzit povesti frumoase, cateodata horror si au inceput sa-mi placa filmele horror pe fundalul sunetelor de pe hol si a muzicii in surdina de la etajele superioare.
Totusi, imi lipseste atingerea lui, felul in care ma saruta si ma ia in brate... Nu mai gasesc pe nimeni la fel, de asta imi si place asa de mult. Il iubesc asa de mult... Mi-e dor de el asa de tare!
