Mood

joi, 26 ianuarie 2012

Ars amandi

Am început cu o melodie, care este ceea ce numesc eu reggae. A devenit obsesivă, deşi e veche.



Vreau să vă împărtăşesc, ce urât sună "împărtăşesc", faţă de "share", o minunată, formidabilă şi fără cuvinte experienţă:
- Mă mai gândesc uneori, dar te-ai speria. A zis Ştefan după câteva minute de când vorbeam despre noi.
- N-aş avea de ce. În inima mea spuneam că alături de el nu mi-ar fi frică de nimic.
- Ştii... mă gândesc uneori... dacă o să mai fim împreună după ce murim.
- Da. Nu ştiu să scriu sunetul pe care l-am scos, un fel de extaz, entuziasm şi euforie.
- Ce da?
- Asta e cea mai romantică declaraţie de dragoste pe care am primit-o vreodată. Şi-o să fim, o să ne căutăm pe-acolo, i-am zâmbit, sprijinindu-mi capul de al lui.
- Ne întâlnim cu Sfântul Petru şi zicem: "dă-te, moşule, eu tre să ajung la soţia mea sau, tu, la soţul meu!" . Râdeam, deşi se simţea speranţa în ochii noştri.
- Da, sau te caut prin cazane şi vedem care urlă mai tare.
- Şi-o să râd de tine.
- Eu o să fiu în cazanul care arde mai puţin.
- Lasă-mă, că mă ia cu tremurici! Ajungem în Rai punct!
- De ce?
- Pentru că aşa am zis eu şi pentru că suntem buni.
- Hmm, delicioşi!
Şi-am râs. Ne-am luat în braţe. Ne-am sărutat...cumva sperând că Dumnezeu observă ceea ce tocmai am vorbit şi o va lua ca o rugăciune.

Şi chestia pe care vreau s-o fac poză d-aia şmecheră:
"Sunt geloasă până şi pe vânt, pentru că el te atinge, iar eu nu pot." Owned!

marți, 3 ianuarie 2012

I need some friends


Am curajul să spun asta, deşi, o recunosc, e cea mai patetică declaraţie posibilă.
Am avut tot felul de prieteni. Sau mai bine spus parteneri. Dar am reuşit de fiecare dată să rămân fără. La unele ştiu de ce se termină, la unele, vag.
Fac inventarul, că doar e început de an, nu?

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)