Dragobete

Flăcăii se întâlneau la biserică şi mergeau la cules de ghiocei în pădure, pe care îi dădeau fetelor de măritat.
Fetele erau alergate de către flăcăi şi , dacă erau prinse, se anunţa nunta, iar dacă nu, Dumnezeu cu mila;))



Azi, vreau să ştiţi că m-am indragostit fără scăpare...

Practic plastic

1. ceea ce voi scrie nu are de-a face cu titlul
2. titlul suna fain

J., dupa cum am mai spus, o sa scriu azi despre tine. Daca stau sa ma gandesc mai bine, titlul are de-a face cu Mean girls, un film pe care l-am vazut impreuna.
J. este sora mea. E o definitie incompleta, dar cuprinzatoare.
J. seamana cu mine, se mai spune ca suntem gemene, e blonda cu ochi albastri( <3 )
Avem aceeasi mentalitate, aceesi fire exagerata, acelasi talent in ghinion. Cateodata suntem indragostite de baieti cu acelasi nume. Am grija de ea, o trezesc la realitate si o fac sa rada.
Ma inspira.
Cand vine in tara, ori doarme ea la mine, ori dorm eu la ea. Ea cunoaste starea mamei mele numai daca o aude vorbind sau daca o priveste si invers. Ma joc cu Bambi, cainele ei, daca se poate, 24 din 24. Si mi-e frica sa-i ating pisica cateodata, dar s-a obisnuit cu mine deja;)) I-am gasit tarantula, intr-o zi, cand asistam la intinderea rufelor. O pierduse dupa dulap, cand a iesit din acvariu.
Imi plac momentele ei de sinceritate absoluta, in care pune tot sufletul ei si scoate uneori perle demne de citat. Pacat ca mai intotdeauna le uit.
Imi place cand ii plac glumele mele, desi nu sunt extraordinare. Imi place cand o gadil si ne batem, din dragoste, bre! Si imi place cum rade mama cand ne vede.
Suntem orgolioase, poate ea mai tare ca mine. Am avut amandoua pana acum o iubire, restul au fost indragosteli (desi o sa ma contrazica, eu stiu ca-i asa).
I only ask of God sa nu se piarda relatia asta. Si mai cer s-o ajute si sa-i dea putere. Nu-i usor sa fii printre straini. Dar, J., am invatat sa fim puternice, nu-i asa? :)

Hai la mare, baby!

Sunt intr-o perioada pe care nimeni n-ar vrea s-o aiba.
Vad atata iubire in jurul meu incat mi se face rau. Prin natura, oamenii sunt conceputi sa se autodistruga. Imi trec atatea ganduri prin cap, foarte multe dintre ele absolut contradictorii.
Nu fac altceva decat sa ma gandesc la el, la felul stupid in care am facut "cunostinta" (numai cunostinta nu se poate numi). Nu ma pot concentra, nu ma saluta, nu il salut. Ma fac ca nu-l vad si sufar si...
E acolo, dar nu vrea sa ma vada. E acolo, dar nu stie. E acolo, dar nu-i pasa. Ar fi o gramada de "e acolo", dar n-are sens sa le expun pe toate. Ar fi ca si cum i-as permite lui sa-mi vada slabiciunile.
Si mi-e dor de mare, mi-e dor de vara si ,cel mai mult, de J.(nu uit ca ti-am promis o poveste despre tine).
Mi-e dor de ceea ce numim "barfa la cafea", dar nu mai am timp sa fac asta. Nu mai am timp sa fiu artista, nu mai am timp sa gandesc, sa respir, sa-mi fac iluzii, sa cred in Mircea, nu mai am timp sa am rabdare. N-am timp de chitara...
Hai la mare, baby! Hai la mare, Mircea!

Behind blue eyes

Mergea pe tocurile ei imense si ningea. Avea mainile in buzunar, asculta "behind blue eyes" si plangea in sinea ei. Zicea ca n-o sa-i mai pese, ca nu mai vrea...era el in fata.
Se apropie usor de el, se ridica pana la buzele lui si il saruta. El o indeparta usor.
- Irina...nu, nu se mai poate.
- OK, spuse ea indepartandu-se de el. Bine... pa.
Isi acoperea lacrimile cu mana si o lua inainte.
- Irina!
Ea se intorsese si ii privea ochii albastri prin ninsoare si parul lui blond sticlea de la lumina felinarului.
- Imi pare rau.
Irina porni spre casa, simtind cum o privea.

Postare despre prietenie

Nu stiu cum e la voi, dar eu nu pot descrie sentimentele fericite de niciun fel.
Nu stiu ce sa scriu despre prieteni, pentru ca ma dezamagesc si ii schimb mereu. Si nu stiu de cate ori am plans din cauza ca n-aveam prieteni.
Dar majoritatea timpului imi place sa-mi pierd timpul cu niste oameni pe care majoritatea ii considera prieteni. Imi place sa spun ce am pe suflet, imi place ca atunci cand sunt fericita sa ma duc la cineva sa-i zic: baaaaaa, sunt fericita!!! sau baaaaaa, i-am dat add!!!
Nu stiu cum se explica; pentru mine prietenia se manifesta prin energie, incredere si prin antonimul lui nepasare.
My perfect friend, o sa-i spunem J. e printre putinii...multii oameni care-mi tin de urat.

"abea astept sa vin si sa te sun sau sa ma vezi pe balcon si sa vii repede la mine
sa suni la interfon, sa raspund, sa tip
si sa ies
si sa alerg
si sa te intampin
si sa te iau in brate
5 min asa
si sa ne hlizim ca 2... ma rog
si intrun final sati spun: intra"

Si e doar un exemplu, mai sunt multi.
Ma simt singura si totusi am atatia oameni langa mine.