De-ar sti mama ei ca ii place proful de chitara...

Isi plimba chitara dintr-un fotoliul intr-altul si ii zambea.
- Lasa-ma sa cant! i-a zis.
- Nu, spuse ea zambind.
- Stai jos, spuse el dand chitara la o parte si punand-o pe ea pe picior.
Ea zambi intruna.
- Poate ca ar trebui sa-ti gasesti pe cineva de varsta ta..., ii spuse privind-o fix in ochi.
- Ce spui? il intreba ea incruntandu-se.
- Uita-te la mine... N-am chef sa ma joc, nu te gadil... te plictisesc.
Ea tacu, uitandu-se in alta parte.
- Poate tu te plictisesti de mine...
- Ah, niciodata.
- Atunci cauta-ti pe altcineva sa-i spui lucrurile astea, spuse ea dand sa se ridice.
- Stii ca n-am vorbit serios, spuse el prinzand-o de sold puternic.
- Lasa-ma ca ma doare!
Se ridica si pleca.
El fugi dupa ea.
- Am ceva pentru tine.
Se intoarse incruntata spre el.
O lua de mana si incepu sa-i cante la chitara.
Il privea admirandu-i mainile si degetele frumoase, ridate si, totusi, fine.
Se arunca in bratele lui si el ii mangaie parul.