Limitless

- Am invatat asta de la mama... asta cu oamenii rai, egocentristi, falsi, ipocriti, pupincuristi... mama era o femeie inteleapta, dar... niciodata nu punea in practica ce ma invata. Si nici macar nu m-a ascultat vreodata... In mintea ei eram doar un copil, care nu poate sa stie ce-i mai bine pentru ea, spuse ea zambind subtil, dar cumva trist.
- Oh mama, spuse el oftand.
Ea il privi nedumerita.
- Stii ce?
- ...
- Esti norocoasa.
- Cum asa?
- Mama mea nu m-a invatat decat cum sa mint la tribunal.
- Adica? intreba ea si mai nedumerita.
- Sunt unele lucruri care trebuie sa ramana uitate. Si asta vreau... Mama e capitol uitat.
- Inteleg, spuse ea desi nu intelegea nimic si o teroriza gandul ca nu stie cum se purta cu mama lui.
Se mai spunea pe vremea cand ea era tanara ca iti dai seama cum se va purta sotul tau cu tine dupa felul in care se poarta cu mama lui. "O prostie", gandea ea atunci, dar acum crescuse si traditiile, superstitiile si zicalele batranesti nu i se mai pareau niste prostii.
Oricum ar fi, il aprecia asa cum era. Inca nu simtea ca il iubeste, dar, privindu-l, gandea ca era norocoasa sa vorbeasca cu un om cult, cu simtul umorului si putin misterios. Cat despre mama ei... isi amintea cu drag de ea, o respecta, chiar daca o ura pentru greselile ei, dar nimeni nu e perfect si ca sa intelegi asta trebuie sa inveti sa ierti.