Afraid of waking

Tentativa de omor variază între 6 şi 15 ani de închisoare. Omorul în sine e între 6 şi 100 de ani. Şi astea au fost făcute cu sânge rece.

Când încerci să omori pe cineva, nu e exact ca şi cum l-ai omorî? Mie mi se pare că-i mai rău chiar. Unu, nu ştii dacă persoană inculpată, n-o să mai încerce până o să reuşească să ia viaţa cuiva. Şi doi, persoana rămase în viaţa are traume irecuperabile. Există o închisoare a inimilor frânte? Wanna join in...

Bono, iar el şi seriale

Să-ţi dai seama că poţi avea pe oricine din lumea asta, dar să-l vrei doar pe el.

E neplăcut şi chiar groaznic ca ceilalţi să-ţi scoată în evidenţă defectele persoanei iubite, pe care tu le vezi doar când te cerţi şi, oricum, într-o măsură mult mai mică. Pentru mine e acasă, pentru alţii e un musafir, care se încăpăţânează să rămână. Pentru mine e viitor, pentru ei e aventură.

În ultima vreme, am revenit la marea mea plăcere: serialele. De data asta mă uit la Pretty little liars. E fascinant cum o piţipoancă machiavelică îşi ia pedeapsa foarte urât. După faptă şi răsplată. Şi la ăsta mă mai plictisesc şi sigur mă las de el când începe şcoala. Din lista alunecoasă de seriale pe care nu le-am terminat fac parte şi Vampire Diaries, True Blood, Desperate Housewives, d-astea de fete. Ce să fac dacă majoritatea mă plictisesc?

Certuri, acceptări şi altele

Ieri am mai avut o revelaţie (cred că blogul ăsta e impropriu numit "călătorie în necunoscut", ar trebui să se numească "revelaţii de genul nesupranatural"). În timp ce mă întorceam de prin lumea asta făcută numai pentru mine, normal, mi-am dat seama că nici măcar J., care mă apreciază mai mult decât orice iubit şi care mă înţelege mult mai mult decât mama, nu mă acceptă în fiecare zi. E totul bine, până ne certăm. O să spuneţi, cine nu se ceartă. Păi, eu nu prea mă cert. Nu simt gustul unei certe. E ceva din adâncul sufletului (studiat de psihologie) care opreşte bucuria machiavelică de a mă certa.
Am mai avut o revelaţie, dar nu se ştie cine citeşte blogul ăsta :D Nu e trist că am ajuns să-mi controlez ceea ce scriu? Adică până acum scriam ce si cum voiam. Acum... Ei bine, am crescut şi o dată cu mine, creşte şi blogul. Mulţumesc că mă ciţiţi, că mă comentaţi. Let's be young together! Ă?