Cea mai frumoasă sărbătoare

Hristos a înviat! Paşte fericit! Mâncaţi mult, beţi mult, că nu se ştie dacă mai prindem alt Paşte (2012-an imprevizil) !

Şi mai am o întrebare: unde vă petreceţi vara?

What would you wish for, if you had one chance?

Îmbulzeala mă făcea să cred că nu eram în locul potrivit pentru discuţia asta.
- Ştii... şi... am văzut... cred... , încerca să formeze o propoziţie sacadată din cauza autobuzului în care eram.
- Aşteaptă până coborâm, am râs.
- E prea interesant să aştepte! Dacă cineva ţi-ar îndeplini trei dorinţe, care ar fi acelea?
M-am gândit tot drumul. Şi încă aveam de gând să mai întârzii răspunsul, însă pentru prima dată în viaţa mea eram absolut sigură de ceea ce voiam.
- Prima mea dorinţă ar fi să-mi văd viaţa până la 30 de ani.
- De ce până la 30? Te-ai gândit că poate o să-ţi doreşti să vezi şi restul?
- N-o să vreau să văd şi restul.
- Sec. Aşa zici tu..., a râs.
- A doua... ar fi să am fericire completă (sănătate, dragoste, bani).
A dat afirmativ din cap.
- Şi a treia să nu-mi lipseasă niciodată prietenii.
- Asta e frumoasă rău, a zis zâmbind. Dorinţele tale sunt porunci pentru mine.
- Ia să te aud pe tine, am râs. Ce dorinţe ascunse ai?
- Prima ar fi să văd toată lumea.
- Da,da,da, am uitat de asta.
- A doua ar fi să mă realizez pe plan profesional.
- Toată lumea îşi doreşte asta, am zis.
- Tu nu ţi-ai dorit.
- Ba da, prin fericirea completă mă refer şi la asta.
- Aha, dar n-ai specificat. Şi a treia e... o dorinţă mai complicată... să nu mai am inima frântă... de tine.

Mame, viaţă şi cărţi

Am stat mai pe lângă uşă. Nu voiam oricum să captez atenţia de absolut niciun fel. În faţa mea, o doamnă se ruga. Şi în faţa ei, alta, şi la doi metri mai încolo alta, şi tot aşa. Şi vine un copil plângând, stricând frumuseţe de linişte. O singură femeie a întors capul, l-a luat în braţe şi l-a întrebat de ce plânge. Era mămica lui. Unica căreia îi pasă cu adevărat. O singură femeie rămâne constantă, mama, a cărei îmbrăţişare e mai concisă decât o mie de cuvinte. Şi fără de care, recunoaşte, ai fi mort.

Când prea devreme, când prea târziu, love comes again. Sau poate că n-ar mai trebui să îţi vorbesc eu despre lucruri pe care nu le ştiu deloc... mă surprind mereu, gen. Toată lumea are o idee clară despre cum ar trebui să-ţi trăieşti viaţa, însă nimeni nu ştie cum s-o trăiască pe a lui. Aşa că te invit să îţi trăieşti viaţa aşa cum ştii mai bine, mănâncă ce vrei, bei ce vrei, fii cu cine vrei, fiindcă viaţa e scurtă şi n-ar trebui să îţi pese de nimeni, mai puţin de tine şi de mai sus menţionata. Şi să mai ştii ceva, sănătatea e cea care trebuie cerută în rugăciuni. Dacă eşti sănătos şi recunoscător, Dumnezeu îţi ajută în orice.

Ca să fie cu noroc, scriu despre trei lucruri azi. Am început postarea cu cel puţin cinci zile în urmă şi nu reuşeam că o mai termin. O parte frumoasă din viaţa de adolescent e aceea că ai timp să faci unele lucruri cu care nu te mai întâlneşti. Mă irită de mor orele în care oricum nu fac nimic, dar nici n-am voie să citesc. De ce sar cu toţii cu curul în sus că nu mai citeşte nimeni, însă atunci când vine vorba de un "obiect (şcolar) preţios", brusc sunt infractoare? M-am lăsat captivată de Moara cu noroc (şi de alte cărţi) şi la momentul culminant, a trebuit să închid frumuseţe de carte. Detest timpul pe care nu pot să-l folosesc pentru ceva util.

Carte megabună de citit în ore: Cele mai frumoase iubiri, Alice Năstase (antologie Tango)

A better day

Sunt nedreaptă. Aşa cum a fost şi viaţa cu mine.

De ce simt c-o să-mi pară rău că am zis asta?

De fapt, mă gândeam că m-am înşelat în privinţa multor persoane. De cele mai multe ori, îmi dădeau cu firma-n cap, când mi-era lumea mai dragă. Şi puţinele excepţii, m-au surprins plăcut. Citeam undeva că un copil din America scria ceva de genul: "Doamne, de ce te chinui să faci mai mulţi oameni, când pot rămâne aceeaşi la infinit? Tu nu oboseşti?" Şi mai ales, îi faci atât de diferiţi. Le faci suflete... ciudate. Şi mor de ciudă că nu pot fi altfel.