Stefan

Nu prin faptul ca facem dragoste marim iubirea, ci prin iubire marim dragostea. 

Stefan e iubirea existentei mele. Imi dau seama prin simpla prezenta sau absenta  lui. Am depasit orice obstacol intalnit pe drum. Nu e dragoste adevarata daca nu e pusa la incercare.
De ce am evitat sa scriu despre el mai des? Din simplul motiv ca-l tin doar pentru mine.
La facultate, suntem admirati desi lumea nu ne stie. Vorbim la telefon "intr-un fel". Ne spunem "te iubesc" de cel putin 10 ori la sfarsitul fiecarui apel.
Am devenit exemplu, desi ne despart 2 ore si 15 minute.
Iubitul meu e intelept la o varsta frageda, ma iubeste intr-un fel aparte, e mai bun decat toti, e destept si inteligent, vrea sa faca ceva cu viata lui, e ambitios, curajos, marinimos, iubitor, incredibil de romantic, ma provoaca la discutii inteligente. Ii plac masinile si calculatoarele. Are un plan in cap pe care il respecta. Nu mi-a spus niciodata ca ne despartim si nici eu lui. Ne respectam, ne iubim, ne adoram, ne vrem unul pe altul, ne intelegem de minune in tot. Ne certam pentru ca suntem incapatanati sau din prea mult dor. Avem expectante mari amandoi unul de la celalalt. Avem idei diferite si ajungem la consens. Comunicam la nivel verbal si spiritual. Ne "conectam" (daca mai tineti minte postarile mele anterioare despre "conectare").
Ne iubim!!! Si suntem doi oameni fericiti, indragostiti si nu m-as mai satura sa vorbesc despre el!