Mood

marți, 27 ianuarie 2009

Mircea si eu

Inainte sa ma gandesc la Mircea (i-am zis Mircea, pentru ca nu-mi place numele lui), ma gandeam ca poate nu mai are sens sa ma prefac ca am sentimente fata de cineva.
Aseara, am visat ca Mircea nu m-a bagat in seama atunci cand i-am zambit si m-am simtit "broken into pieces".
Alaltaseara, am visat ca m-am maritat, intr-o rochie mov, intr-o livada, purtand o verigheta foarte draguta din aur alb pe deget. Dar...sotul meu nu era langa mine. Asta-mi demonstreaza inca o data ca mereu ii resping pe cei la care chiar tin cu adevarat. L-as respinge pe tata. Da, sunt sigura.
Si n-as vrea sa-mi expun sentimentele, dar nu pot...
Ma doare ca n-am curaj, ca ai mei nu ma sustin, fiindca sunt artista, ca n-am reusit sa-mi fac viata organizata, in asa fel incat, sa nu-mi fac griji ca poate n-o sa am cum sa ma intretin, cand o sa fiu mare, ca n-am reusit sa-mi placa materiile ce tin de medicina, asa cum i-ar fi placut fratelui meu, ma doare ca nu stiu sa ma bucur de ceea ce am.
Vreau ca el sa-mi zica: eu te sustin, eu cred ca o sa ajungi ceva in viata...
Azi, m-am visat in bratele lui Mircea, la picnic. Eram inconjurata de prieteni si ma simteam implinita.

Mircea, tu...
Tu stii ca as vrea sa te vad mereu langa mine?

3 comentarii:

eli. spunea...

mircea e un fat-frumos, nu? o sa vina si timpul cand o sa fie mereu langa tine.

partea cu rochia mov e preferata mea:">

Andla spunea...

>:D< love it sweetheart
and don't you forget : i'll always be there for you

Irru spunea...

Mircea e un Andrei simpatic:)

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)