Mergea pe tocurile ei imense si ningea. Avea mainile in buzunar, asculta "behind blue eyes" si plangea in sinea ei. Zicea ca n-o sa-i mai pese, ca nu mai vrea...era el in fata.
Se apropie usor de el, se ridica pana la buzele lui si il saruta. El o indeparta usor.
- Irina...nu, nu se mai poate.
- OK, spuse ea indepartandu-se de el. Bine... pa.
Isi acoperea lacrimile cu mana si o lua inainte.
- Irina!
Ea se intorsese si ii privea ochii albastri prin ninsoare si parul lui blond sticlea de la lumina felinarului.
- Imi pare rau.
Irina porni spre casa, simtind cum o privea.
Mood
marți, 17 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
About me
- Irra
- "Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)
3 comentarii:
- OK, spuse ea indepartandu-se de el. Bine... pa.
si nu a cerut nicio explicatie...asa?
adica da, si ieu as fi facut la fel. nu pentru ca as fi prea ranita, din rusine sau orgoliu poate. (:
cand se intampla asta,sunt prea multe sentimente in sufletul nostru.si sunt incurcate,si nu mai stii pe care sa le scoti la suprafata..stii cum se zice..si tacerea e un raspuns..poate unul mai amplu:)
Trimiteți un comentariu