Ce mai citesc 2

"A-i incredinta altui om somnul tau e poate singura impudoare.
Sa te lasi privit in timp ce dormi, in timp ce ti-e foame, in timp ce visezi, te intinzi, te relaxezi- iata un dar ciudat.
Un dar misterios.
Ann ii vedea ochii cum tresareau sub pleoape, cum se miscau sub pielea delicata si pala. Ann vedea totul. Vedea ca Leo visa. La cine visa? In mod bizar, Ann visa ca el visa vise din care ea lipsea.
Se intampla ca, in somn, sa suspine- la fel ca fetita lui.
Suspine lungi, la amandoi, ca niste renuntari. "

Breathtaking

Am ajuns la "coltul magic".
"Ok, si-acum plec sau...?", am gandit.
Se plimba de colo, colo agitat. Si imi puse tic-tac-ul inapoi in buzunar. Astazi, simteam ca are mai mult tupeu decat de obicei.
- Nu-mi place aici, prea multi oameni, spuse el.
- Stai sa vad cat e ceasul, am spus scotand telefonul.
- Ei, cat poate sa fi...
- Hai! am spus intrerupandu-l.
- Unde?
- Nu stiu, hai!
Zambea. Era cam a doua oara cand voiam sa stau cu el mai mult. Era prima oara cand ziceam "da", in loc de "nu". [pt asta va recomand Yes man, mi-a schimbat viata]
Vorbeam despre multe lucruri neimportante, cand am vazut o banca si fara sa-mi dau seama am zis amandoi deodata: e o banca.
Ne-am asezat.
Pentru inceput eram destul de vorbareti si descopeream chestii noi. Asta pana mi-am pus eu capul pe umarul lui. A inceput sa-mi magaie parul si-apoi m-a mangaiat pe obraz cu degetul mare.
- Imi place, i-am zis.
- Stiu.
Alte bla bla-uri neimportante. Pana am aflat ca detesta pisicile. Oricum eu le iubesc si nimeni nu poate schimba asta. Dar a fost o discutie constructiva. Ajunsesem la un subiect "fantomatic".
- Eram eu ala care te mangaia atunci, mi-a spus.
- Nici macar nu stiam ca existi atunci. Am facut o pauza. Nici tu nu stiai ca exist... Sau stiam?
El chicoti.
- Stai sa ma gandesc. Nu, nu stiam. Am facut iar o pauza. Mircea? Tu de cand stii de mine? l-am intrebat.
- De cand m-am nascut.
Am inceput sa rad.
- Eu nu eram nascuta cand te-ai nascut.
- Atunci te cunosc de cand te-ai nascut tu, mi-a zis zambind.
Am ramas impresionata, gandindu-ma ca totul (atmosfera, anotimpul, copacii, banca, praful, masinile, blocurile, cerul, noi) e luat dintr-un roman despre suflete pereche.
Si-a pus capul pe umarul meu (dupa ce mi-am luat capul de pe umarul lui) si isi ridica privirea. Isi ridica capul si imi mirosi parul. Pur si simplu, simteam cum imi miroase parul si parfumul. M-au trecut fiori.
Apoi ma gadilea cu nasul pe obraz, pe la ureche, ajungand pe gat, unde ma saruta delicat.
- Ce ti-ar zice maica-ta daca te-ar vedea cu un semn pe gat? ma intreba el.
- Pai nu l-ar vedea. L-as acoperi.
- Ah.
- Dar mama ta ce ti-ar zice?
- Ca e post.
- A si n-ai voie in post?
- Nu.
- Dar dupa post ai voie?
- Nu, ca ma ia tata la intrebari... Ma intreaba daca n-am facut si altceva.
- Numai la prostii se gandesc, am spus razand.
- Ma tenteaza sa-ti fac un semn pe gat, ah, imi spuse privindu-mi gatul cu o voce de genul "rwar".
Am chicotit.
Se uitau oamenii la noi si nu-mi pasa deloc. Eram intr-o stare de euforie profunda. Eram amandoi la fel de ametiti. Eu stalceam cuvintele, el nu zicea nimic tocmai ca sa nu faca prostia pe care o faceam eu vorbind.
Mi-a facut cunostinta cu doi prieteni de-ai lui si in tot timpul ma tinea de mana ca sa-mi faca curaj.
Am zambit.
M-a sarutat, intr-un final, desi era racit (si nu ma sarutase vreo patru zile tocmai ca sa nu iau raceala) .

Joking, right?

I miss you.
Da si nu-mi pare rau.
A fost ziua ta. Si zambesc cand imi amintesc ca erai totul pentru mine anul trecut. Erai, desigur, nu mai esti, sau... esti? Anul asta...anul asta probabil ai dat de baut, nimic special, probabil ea...da ea... era acolo langa tine. E ea in locul meu. Ce urat suna: e ea e in locul meu.

Tu ce fel de femeie esti?

"Sunt mai multe feluri de femei. Le-am cunoscut pe toate, le-am avut pe toate...", imi zise el.
"Da?", am intrebat eu convinsa ca voi rade pentru inca vreo jumatate de ora.
"Pai, da. Uite, stii cum e o femeie numai dupa cum a reactionat cand i-a venit ciclul..."
M-a pufnit rasul. Mi-a dat un servetel sa sterg vinul de pe masa pe care-l scuipasem.
"Adica?", am intrebat eu.
"Sunt femei care au fost foarte calme, acelea sunt pregatite de orice in viata, ma rog, aproape orice. Mai sunt femei care au plans... Acelea vor plange si vor fi destul de depresive in viata...", spuse el zambind.
"Inteleg...", am spus desi nu intelegeam nimic.
"Tu ce fel de femeie esti?" ma intreba el neterminand teoria pe care avea sa mi-o tina.
"Am fost nervoasa toata ziua aceea si m-am gandit ca de-acuma sunt pierduta, gata cu copilaria!", i-am explicat gesticuland.
"Cunosc stilul asta... Sunt femei independente, care nu sunt niciodata multumite de ele."
"Mare lingau esti...", i-am spus razand.
"Serios. Hai sa-ti mai zic un tip de femeie: mai este tipa care se bucura de venirea micului intrus."
"Sunt astfel de femei?", am intrebat mirata.
"Da, normal. Sunt femeile care sunt tarfe de mici.", a spus chicotind.
"Nu mai spune."
"Si mai este o modalitate de afla cum e o femeie: dupa modul cum a reactionat la aflarea vestii ca e insarcinata."
Am tacut brusc.
"Dar povestea asta am sa ti-o zic altadata...", adauga el.