Breathtaking

Am ajuns la "coltul magic".
"Ok, si-acum plec sau...?", am gandit.
Se plimba de colo, colo agitat. Si imi puse tic-tac-ul inapoi in buzunar. Astazi, simteam ca are mai mult tupeu decat de obicei.
- Nu-mi place aici, prea multi oameni, spuse el.
- Stai sa vad cat e ceasul, am spus scotand telefonul.
- Ei, cat poate sa fi...
- Hai! am spus intrerupandu-l.
- Unde?
- Nu stiu, hai!
Zambea. Era cam a doua oara cand voiam sa stau cu el mai mult. Era prima oara cand ziceam "da", in loc de "nu". [pt asta va recomand Yes man, mi-a schimbat viata]
Vorbeam despre multe lucruri neimportante, cand am vazut o banca si fara sa-mi dau seama am zis amandoi deodata: e o banca.
Ne-am asezat.
Pentru inceput eram destul de vorbareti si descopeream chestii noi. Asta pana mi-am pus eu capul pe umarul lui. A inceput sa-mi magaie parul si-apoi m-a mangaiat pe obraz cu degetul mare.
- Imi place, i-am zis.
- Stiu.
Alte bla bla-uri neimportante. Pana am aflat ca detesta pisicile. Oricum eu le iubesc si nimeni nu poate schimba asta. Dar a fost o discutie constructiva. Ajunsesem la un subiect "fantomatic".
- Eram eu ala care te mangaia atunci, mi-a spus.
- Nici macar nu stiam ca existi atunci. Am facut o pauza. Nici tu nu stiai ca exist... Sau stiam?
El chicoti.
- Stai sa ma gandesc. Nu, nu stiam. Am facut iar o pauza. Mircea? Tu de cand stii de mine? l-am intrebat.
- De cand m-am nascut.
Am inceput sa rad.
- Eu nu eram nascuta cand te-ai nascut.
- Atunci te cunosc de cand te-ai nascut tu, mi-a zis zambind.
Am ramas impresionata, gandindu-ma ca totul (atmosfera, anotimpul, copacii, banca, praful, masinile, blocurile, cerul, noi) e luat dintr-un roman despre suflete pereche.
Si-a pus capul pe umarul meu (dupa ce mi-am luat capul de pe umarul lui) si isi ridica privirea. Isi ridica capul si imi mirosi parul. Pur si simplu, simteam cum imi miroase parul si parfumul. M-au trecut fiori.
Apoi ma gadilea cu nasul pe obraz, pe la ureche, ajungand pe gat, unde ma saruta delicat.
- Ce ti-ar zice maica-ta daca te-ar vedea cu un semn pe gat? ma intreba el.
- Pai nu l-ar vedea. L-as acoperi.
- Ah.
- Dar mama ta ce ti-ar zice?
- Ca e post.
- A si n-ai voie in post?
- Nu.
- Dar dupa post ai voie?
- Nu, ca ma ia tata la intrebari... Ma intreaba daca n-am facut si altceva.
- Numai la prostii se gandesc, am spus razand.
- Ma tenteaza sa-ti fac un semn pe gat, ah, imi spuse privindu-mi gatul cu o voce de genul "rwar".
Am chicotit.
Se uitau oamenii la noi si nu-mi pasa deloc. Eram intr-o stare de euforie profunda. Eram amandoi la fel de ametiti. Eu stalceam cuvintele, el nu zicea nimic tocmai ca sa nu faca prostia pe care o faceam eu vorbind.
Mi-a facut cunostinta cu doi prieteni de-ai lui si in tot timpul ma tinea de mana ca sa-mi faca curaj.
Am zambit.
M-a sarutat, intr-un final, desi era racit (si nu ma sarutase vreo patru zile tocmai ca sa nu iau raceala) .