Subiectiv

Am trecut pe langa trei banci azi: una, cea in care m-am indragostit de Mircea, cealalta in care am stat la prima intalnire (un dezastru de altfel) si ultima era banca pe care finalizasem despartirea.
Ce-am simtit? Nimic. Poate putin dor. Poate putina indignare.
Am realizat ca n-avem nevoie de multe ca o indragosteala sa se infiripeze. Sunt banci, vitrine, terase, locuri de dat intalnire peste tot, de fapt, sunt locuri de care imi amintesc mereu cate ceva.
Si cumva reusesc sa-mi amintesc cu placere si incerc sa nu mai uit caci am regretat ca am uitat unele chestii dragute, dar care mai tarziu au durut.
Mi-e frica sa n-ajung imuna la indragosteala si cand o sa fie timpul,o sa pierd persoana (sufletul pereche, in care nu mai cred) doar pentru ca eu am trecut prin prea multe ca sa realizez care-i adevarul si care-i falsul, care-i cel mincinos si care-i cel sincer.
De ce folosesc termenul indragosteala? Sunt de opinie ca de iubire inca nu se poate vorbi la varsta mea, ,adica ma rog, exista prima iubire pe care am experimentat-o, dar in rest sunt doar indragosteli si chestii hormonale.
Am mai realizat azi ca am ajuns sa iubesc ideea de a fi cu cineva, nu persoana in sine. Si cand s-a ajuns la chestia asta e grav si asa se termina tot.
Cam tristut.

Lemon juice table

- Ma uit la acelasi film de cate ori am ocazia numai pentru ca asa ma simt aproape de el, de ceea ce gandeste, am spus zambind incercand sa-mi gasesc cuvintele.
A. imi zambi.
- Probabil ce-l face asa special e ca nu l-ai vazut inca.
- Da, poate, am spus. Oricum, cum ar zice Coelho: "In fiecare iubire exista ceva care fascineaza".
- Nici nu sunteti departe unul de celalalt.
- Mi-e frica sa-l intalnesc.
- De ce?
- Il mai stii pe Mircea?
- Da.
- M-a dezamagit. Si cred ca e de ajuns cu atractia asta...
- La Mircea te-a atras fizicul. Poate mai tarziu mentalitatea, nu stiu.
- Mda, oricum sunt toti la fel.
- Mai mult sau mai putin, imi zise zambind. Presimt ca cel de care-mi vorbesti nu e asa.
- Cine stie? am intrebat ridicand din umeri. O fac pe indiferenta mai nou. Si cat ma straduiesc, am exclamat razand.
- Ai incercat regula aia cu 48 de ore? intreba ea.
- Da, sigur ca da. Si a mers. Pentru prima oara in viata mea, am zis razand.

Teenage

Am primit foaia de teza si tot ce vedeam era un alb imaculat.
N-am crezut ca o sa mi se intample. Am simtit ca ma prabusesc si nu era greutatea tezei, eram eu.
Am trecut prin multe schimbari de mentalitate in ultima vreme. Nu mai sunt cum eram si nici n-o sa mai fiu vreodata asa cum sunt acum. Nu stiu sa descriu ce s-a schimbat in mine, dar simt ca daca ar fi fost dupa mine m-as fi dus la un anume cineva si i-as fi spus: "te vreau aici,acum, langa mine!". Sinceritatea nu mi-ar fi fost apreciata, as fi fost considerata o ciudata si ... n-ar fi fost "tipic" mie.
Se poate vorbi de "tipic" la 16 ani?
" Uita-te in caiet! Uita-te, ba! "
M-am trezit. Parca un pic mahmura, dar m-am trezit.

Great love song

1 mai - 4 mai

La iesirea din Straja exista un rau la marginea padurii de conifere. Apa curgea spargandu-se de pietre. Niciun gunoi, nimic. Cand nu mai batea vantul si iesea soarele, apa era lina si atat de limpede incat imi vedeam fatza in ea.
Stateam si ma uitam la apa. Nimic mai frumos de atat. Ma gandeam la multe lucruri si un singur lucru imi tot roia prin minte: faptul ca desi eram departe unul de altul tot ce vedeam imi amintea de el (desi n-aveau nicio legatura cu el). Abia asteptam sa-l vad. Nu mi-ar fi pasat daca ar fi fost cu alta la cabana aia (desi promisese ca n-o sa fie cu alta inafara de mine), as fi putut sa inghit orice la momentul ala, mi-era prea dor de el.
Si l-am vazut. Un fel de presimtire ca ceva nu e in regula imi inunda mintea si, in general, simtirea. Ceva nu era in regula. Au urmat: cearta, tipat, regrete, explicatii, confesiuni si iar cearta, tipat, sictir si nepasare. Brusc apele s-au calmat si mi-am amintit de raul din Straja, cum apa care curgea in nestire nelinistita si cand iesea soarele totul se calma. Brusc ne-am luat in brate, brusc m-am simtit mai bine, brusc radeam amandoi, nereusind sa explicam ce s-a intamplat.
As fi vrut sa-i spun atatea, dar n-aveam cuvinte.