feelings

O tineam de mana ca un copil mic si aveam impresia ca ma controleaza numai privindu-ma. Radeam de ea si ea radea de ea si totusi atmosfera era trista. Mi-a zis calm si balbait ca relatia nu mai merge. In mine era o batalie grea, nu stiam daca s-o rog sa imi mai dea o sansa sau sa vreau sa plec si sa o las asa.
Nu gresisem. Nu, chiar asta nu facusem. Si oricum noi ne iubeam. Ne jurasem iubire cum ar zice o manea... Am inca puterea sa rad. Si de ce rad? Rad la amintirile cu ea.
Am intrebat-o daca e sigura. Mi-a spus ca da si a plecat. Am ramas pe scaunul din cafenea gandindu-ma daca am facut pana si imposibilul s-o opresc. Nu facusem. Am platit si am iesit din cafenea.
O injuram in gand. De ce mi-a facut asta? Ma plimbam agale. N-aveam chef de nimic. Pana sa realizez ajunsesem in celalalt capat al orasului. Brusc, privirea imi sare la o banca. Erau doi indragostiti saruntandu-se. Am zambit melancolic, obisnuiam si eu sa fac acelasi lucru. Fata asta imi luase mintile iremediabil. Intr-o pauza de respirat, fata isi intoarce privirea spre mine... Era ea... Era ea... Isi intoarse privirea ca sa cred ca de fapt nu era ea si aveam o halucinatie.
"Esti o mare, mare tarfa!", imi repetam in gand. "Am fost cu o mare, mare tarfa!"
Imi muscam monturile de durere.