Mood

marți, 2 iunie 2009

Tell me you feel you can't let go

Daca mi-ai impartasi sentimentele as ajunge aproape instant la tine. Dar cum esti departe si nici macar nu stii ce simt nu cred ca vom ajunge vreodata sa ne vedem. Am decis sa te uit, sa te pastrez ca pe un prieten bun, un indragostit care n-are tupeu si imi pun mereu intrebarea "de ce?".
Daca ceea ce am simtit zilele astea se poate numi depresie atunci incerc sa inteleg de ce am facut-o.
Un motiv ar fi faptul ca ma simt singura, ma cert cu mama, sunt obosita, gandesc prea mult si n-am chef nici macar de citit. Nu stiu daca-i tocmai asta. Tocmai am venit din excursie, ar trebui sa ma simt bine...
Ar mai fi o explicatie: sufletul meu pereche sufera, e in depresie si o simt si eu. Explicatie putin probabila, dar convingatoare.
Ultima ar fi faptul ca m-am lasat dezamagita de tine. Nu trebuia. Toata lumea mi-a spus ca nu e bine, ca totusi poate sa nu fie asa cum am sperat. Poate explicatia ta e logica, dar am ajuns sa ma indoiesc de tine. Te-am crezut altfel. Inca cred in oameni. Mare prostie.
Mai mult decat curand o sa fie ziua mea...ma astept sa ma suni.

4 comentarii:

JokeBox spunea...

de ce dai vina pe baiat?... poate ar trebui sa faci tu primul pas, ca de aia s-au emancipat femeile! :D

incep sa cred din ce in ce mai mult ca egalitatea dintre femei si barbati nu exista, desi toti striga ca vor egalitate, nu fac nimic in acest sens... Scuze de comentariu! cer iertare :)

JokeBox spunea...

poate o sa-i placa de tine daca faci primul pas :D

JokeBox spunea...

misterioase sunt gandurile femeilor!!!

habar nu am ca sa mai spun!

eli. spunea...

Inca cred in oameni. Mare prostie.


mare, mare.. :-<

About me

Fotografia mea
"Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)