Hard times

"I remember years ago
someone told me I should take
caution when it comes to love
I did, I did "
De fiecare dată trăiesc un fel diferit de iubire. O dată, îmi pierd capul şi mi-e foarte greu să spun că-l mai recapăt. Poate de asta îmi e lene să învăţ. :))
Şi altă dată, sunt perfect normală, puţin mai uitucă, cu sistemul de apărare pus pe stand by, oricând gata de contraatac.
În ambele din cazuri îmi dau seama prea târziu că m-am îndrăgostit. Prea târziu, adică... după ce totul s-a terminat de ceva vreme. Bine, normal, am "simptome". Însă mi-e greu să diferenţiez o îndrăgosteală de o dragoste. Aici e problema mea. Aici nu ştiu ce să fac. Cum îţi dai seama că cineva te iubeşte? O simţi, o vezi, o crezi ?
Nu-mi spune că o simţi pentru că am simţit de multe ori ceva ce... nu era iubire. Spre exemplu, Mircea... puteai să juri că mă iubeşte..., nu mă iubea.
Să văd... Cred că dacă cineva mă priveşte în ochi majoritatea timpului în care vorbim, nu înseamnă neapărat că mă iubeşte. Aş avea un exemplu şi pentru asta, dar domnul nu e menţionat pe blog. Ştiu o grămadă de băieţi care ştiu că treaba cu privitul în ochi e o chestie de sinceritate şi o folosesc ca mijloc de derutare.
Şi dacă eu cred orbeşte, s-ar putea să rămân fără ochi. Să spunem că pot să cred, 100 %, fără regrete şi... în ce-aş crede? În el?... În faptul că îmi spune că mă iubeşte?... De fapt, în ce cred? În iubire? În iubire cred, în toate formele ei. Dar cum cred într-un om?