Mame, viaţă şi cărţi

Am stat mai pe lângă uşă. Nu voiam oricum să captez atenţia de absolut niciun fel. În faţa mea, o doamnă se ruga. Şi în faţa ei, alta, şi la doi metri mai încolo alta, şi tot aşa. Şi vine un copil plângând, stricând frumuseţe de linişte. O singură femeie a întors capul, l-a luat în braţe şi l-a întrebat de ce plânge. Era mămica lui. Unica căreia îi pasă cu adevărat. O singură femeie rămâne constantă, mama, a cărei îmbrăţişare e mai concisă decât o mie de cuvinte. Şi fără de care, recunoaşte, ai fi mort.

Când prea devreme, când prea târziu, love comes again. Sau poate că n-ar mai trebui să îţi vorbesc eu despre lucruri pe care nu le ştiu deloc... mă surprind mereu, gen. Toată lumea are o idee clară despre cum ar trebui să-ţi trăieşti viaţa, însă nimeni nu ştie cum s-o trăiască pe a lui. Aşa că te invit să îţi trăieşti viaţa aşa cum ştii mai bine, mănâncă ce vrei, bei ce vrei, fii cu cine vrei, fiindcă viaţa e scurtă şi n-ar trebui să îţi pese de nimeni, mai puţin de tine şi de mai sus menţionata. Şi să mai ştii ceva, sănătatea e cea care trebuie cerută în rugăciuni. Dacă eşti sănătos şi recunoscător, Dumnezeu îţi ajută în orice.

Ca să fie cu noroc, scriu despre trei lucruri azi. Am început postarea cu cel puţin cinci zile în urmă şi nu reuşeam că o mai termin. O parte frumoasă din viaţa de adolescent e aceea că ai timp să faci unele lucruri cu care nu te mai întâlneşti. Mă irită de mor orele în care oricum nu fac nimic, dar nici n-am voie să citesc. De ce sar cu toţii cu curul în sus că nu mai citeşte nimeni, însă atunci când vine vorba de un "obiect (şcolar) preţios", brusc sunt infractoare? M-am lăsat captivată de Moara cu noroc (şi de alte cărţi) şi la momentul culminant, a trebuit să închid frumuseţe de carte. Detest timpul pe care nu pot să-l folosesc pentru ceva util.

Carte megabună de citit în ore: Cele mai frumoase iubiri, Alice Năstase (antologie Tango)