Chasing (wet) pavements

Am fost mult timp în întuneric. Asta până a plouat a mia oară fără să-mi dau seama. N-am avut umbrelă şi, deşi mă obsedează detaliile de genul, am decis că dacă pierd timpul într-o scară de bloc, din lipsa mea de preocupare pentru vremea de afară, măcar să-l pierd făcând ceva. Şi am făcut.

Felul în care ploaia cădea pe asfalt, pe bancă şi, apoi, se izbea zăpăcită în toate direcţiile, ca să ajungă unde trebuie, la plante, îmi amintea oarecum de un om. De felul în care el se loveşte mereu de ceva. Dar mereu trage cineva ponoasele de pe urma suferinţei lui. "Să nu-ţi clădeşti fericirea pe nefericirea altuia". Nu mai ai cum acum. Calci pe cineva orice ai face. Pentru că stimularea de astăzi e "go for it!", e "dacă-ţi doreşti ceva cu adevărat, luptă pentru el"... E fix treaba împotriva aproapelui. Şi ce dacă? Roata se întoarce numai la unii.

Se auzeau picăturile, pentru că oameni nu erau, maşini puţine, care împroşcau în mişcarea nebună a direcţiei lor. Şi mie mi-era cald şi bine, într-o pereche de braţe numai ale mele. Priveam ploaia, simţind că mă trezeşte la viaţă.

Melodiile de azi

"Dacă pleci, uşa nu o mai închide
Sper să treci poate mâine pe aici
Te petrec şi mă uit la tine
Parcă pierd ceva din mine
Zău, îmi e greu."

"Drumurile noastre poate,
Se vor intâlni vreodatǎ
Drumurile şi iubirea,
Gândurile, fericirea?"

Şi una internaţională:
"I remember the time
The time that we had
I remember the things that used to make you mad
And I wish I could turn back the time
Oh, I wish I wouldn't cry every night"

Au mai fost multe. Cu amintiri din liceu pe viaţă. Absoluţii mei...

Nopţi cu ploi şi stele

În carte, Elsa e total altfel decât mi-am imaginat-o. Are şi altă poveste. Puţin cam prea simplă pentru nivelul meu de înţelegere. Elsa a fost îndrăgostită de Dieter, un bărbat care a ţinut relaţia ascunsă timp de doi ani (pentru că lucrau amândoi în televiziune) şi care avea o fetiţă, pe care nu şi-o dorea, dintr-o aventură de dinainte de Elsa. Totuşi, o tulbură subiectul, având în vedere că şi ea fost părăsită la rândul ei de tată. De fapt, ea îşi doreşte ca el s-o ceară de nevastă. Dieter chiar face acest lucru şi ar avea şi grijă de fetiţă, dacă i-ar cere asta. Dar Elsa descoperă că nu crede că iubirea mai are nevoie de schimbare. Ea spune că ori iubeşti pe cineva, ori îl laşi în pace, nu încerci să-l schimbi. Aşa că, rămâne cu Thomas în final, un străin devenit prieten bun, pe care l-a cunoscut în Grecia, şi pe care nu vrea să-l schimbe. E un final frumos, puţin ireal, doar e carte, nu? Însă e singurul final ireal, cartea are si un aproximativ final trist. Impresionantă carte.

De asemenea, cele mai notabile cuvinte au fost acelea ale lui Thomas: "Oamenii îndrăgostiţi tind să fie foarte plini de ei şi să plieze pe toată lumea conform planurilor lor." Aşa e, nu? Şi nu e prea corect.

Elsa

- Hi, sweetheart.
- Hi.
Smoking my cigarre, when everything fell apart. The only way he tells me sweetheart is when he cheated again. It's like the first "I did" he says. Wondering why I still forgive him and why I can't forget him? Of course not. I wouldn't bother anyway. I cheat on him too. I feel desperate sometimes. I feel happy othertimes. But most of all, I feel insomniac. I know that he exhausts me and I know that leaving him for the other would be exactly what would get me out of this, but... again and again, and over again, I love watching him comeback to me.

I believe that's Elsa's story.

Fur Elise

Şi într-o zi, când am să-l văd, am să-i zic mai multe. Am să mă abţin să nu-l bat. Să-i văd figura bucăţele, tremurând şi suspinând, implorând mila. Asta merită, din partea mea, milă e tot ce pot să simt pentru un animal ca el. Dar dacă te mai aud vorbind vreodată de el, jur că nu mă mai abţin. Dacă o singură dată îi mai permiţi să-ţi facă rău, jur că fac orice. L-aş şterge cu buretele, să fii doar a mea.

Şi vă rog nu vă simţiţi la niciuna din postări.