Flash Forward

Astăzi, am dat de o treabă urâtă în bucătărie. Cartofii mei au decis să se strice şi nu doar să se strice, dar şi să îmi facă un mic cadou: viermi. Deşi una din fricile mele imposibil de înfruntat este aceasta, am reuşit totuşi să salvez restul de cartofi (doar 3 erau stricaţi).
De ce scriu despre asta? Am avut un mic flash forward şi m-a pus pe gânduri.

- Du-te şi aruncă gunoiul ăsta!

- Stai să stau puţin în pat, să mă odihnesc, şi se tolăneşte pe pat.

- Nu, nu, nu te mai ridici de acolo.

- Vino şi tu, şi mă trage în pat.

- Stai! Mi-e foame! Trebuie să termin de făcut mâncarea... şi viermii ăia au fost.... iiiiiiuuuuuu.

Se face mai comod, închide ochii şi zâmbeşte, în timp ce mă ţine hotărât în braţe.
- Se rezolvă.
- Nu se rezolvă! Nici măcar nu vrei să duci gunoiul. E focar de infecţie ştii.

- Asistenta mea mică...

Nu mă gândesc decât că mi-e drag de mor, dar aş vrea să ducă gunoiul când îl rog eu.
- Te pup puţin, te îngrămădesc şi după mă duc cu gunoiul.
- Şi ştiu şi cât o să dureze asta.
- Cât? rânjind.
- Jumătate de oră, 45 de minute. De fapt, exact cât trebuie ca să mă enervez şi să duc singură gunoiul. Pune tu mâna pe găleată, spală viermii, scoate cartofii, du gunoiul!
- Ahhh, mă duc, mă duc, în 5 minute.

- Gata, mă duc eu... Tu găteşti!
- Cu plăcere, în cinci minute.

Mă ridic, duc gunoiul, fumez o ţigară, ca să nu zică că sunt prea rapidă, vorbesc cu tipa de la chioşc. S-au făcut zece minute şi, guess what, iubitul meu a adormit.

I.M.S.I.

Cum ar putea să-mi scadă iubirea de tine, când eu aseară am plâns şi ultimul centimetru cub de apă rămas în corpul meu?

Haul

Acum că am mai mult timp liber, aş vrea să scriu mai des. E unica mea şansă să mai vorbesc cuiva.
Printre priorităţile mele zilele astea a fost învăţatul. Şi deşi încerc, mi se pare că nu-mi intră nimic în cap. Am văzut că n-a fost aşa. Când m-am trezit că am luat 96 de puncte la competenţe digitale, am zis că nu e totul în zadar. Pe bune, acum o să-mi ziceţi că e uşor. Da, este. Pentru mine tot e o realizare.
Am văzut şi vreo două filme. Project X e o tâmpenie de film american, cu pussy şi dick la fiecare 3 minute, chiar mai des. Stupid! Am terminat serialul Ghost Whisperer şi-mi pare tare rău că nu se mai fac episoade. Am încă câteva superseriale pe sistem: Awkward, New Girls, şi, my personal favorite, Pretty Litlle Liars. Între timp PLL a devenit fumat de toate piţipoancele, dar, şi ce dacă, am fost prima!
Mi-am promis să fiu mai bună şi să nu mai critic/bârfesc. Să mă ajute Dumnezeu să fac asta că s-au înmulţit dobitocii acum vara.
Am descoperit noi melodii şi vorba unui comment de pe Youtube, e vara hiturilor în româneşte. Mi se pare corect şi frumos. Şi le ascult cu plăcere, atâta timp cât sunt în româneşte.
Am descoperit şi două jocuri pe Facebook: House M.D. şi C.S.I. Minunate! Sper să nu mă plictisesc de ele.
Nu mă mai satur de videoclipurile do it yourself şi am 3 canale de Youtube preferate: beautycrush, o mulatră cu accent britanic superb, michellephan, from time to time, şi bubzbeauty, o drăguţă. Vi le recomand cu drag.
Am să revin.

P.S. Cât de personale au devenit ultimele postări.

Squash

Viaţa, pe lângă minunată şi scurtă, e teribilă.
Nu te învaţă nimeni, că, odată cu bucuria, vine şi responsabilitatea.
Nu te învaţă nimeni cum e atunci când dai de greu. Şi nu mă refer la greul unei iubiri sau a învăţatului pentru facultate, ci a greului de a umbla cu acte. Sistemul este unul bolnav, în care nimănui nu-i pasă şi nici nu vrea să-ţi zică nimic. Toţi credem că lucrurile cad din cer... nu-i aşa...
Poate sunt singura care pune atât de mult suflet, încât nu mai capătă nimic. Mă simt neputincioasă şi stresată. Aş vrea să se termine totul odată!

Mulţumesc, Ştefan, şi TE IUBESC pentru toată viaţa! Eşti minunat!