Cubul în care mă aflu nu e din sticlă, din cărămidă sau din altceva... E aerul pe care îl respir, e spațiul în care trăiesc, e persoana de lângă mine.
Și simt cum cubul se strânge în fiecare zi tot mai mult.
Am o dependență și nu e vindecabilă.
Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu