Kiss me numberless! 2

"Nu cred ca putem fi impreuna." , imi spuse relaxat.
M-am uitat la el ca la un amarat de dobitoc, ranita in ego, si n-am zis nimic.
"Tu nu vrei sa iesi, n-ai chef de nimic, cand o sa ne vedem? O data pe saptamana? Sau nici atat?"
"Am crezut ca iti place de mine asa cum sunt." , i-am taiat-o scurt.
"Sarutul ala...a fost neprogramat. Si faptul ca-ti doreai asta... nu stiu... Eu trebuie sa o sarut pe prietena mea, sa ma plimb cu ea, sa fac lucruri normale... pe care un cuplu il face."
"Am fi putut face asta. M-as putea schimba. Pentru tine... am tot timpul din lume." , i-am zis pe un ton dulce, insa ma gandeam doar la faptul ca nu vreau sa-mi iau papucii. Mai ales de la el.
"Ai fi dispusa sa faci toate astea?"
"Normal."
"Atunci..."
"Dar stiu ca eu pentru tine nu mai insemn nimic, adica cel putin asa vorbesti cu mine." Acelasi ton melodramatic, sa-l faca sa se simta important. "Stii ca esti singurul baiat la care am tinut vreodata?" Minciuna, minciuna, minciuna.
"...as... vrea sa... dau timpul inapoi. Ai...uff... Ai putea sa-mi acorzi o noua sansa?"
"Nu sunt sigura... Nu stiu daca mai vreau acum..."
"Te rog... stii doar ca... vorbele astea au fost aruncate la intamplare. Tu stii ce simt eu."
"Tocmai, nu stiu."
"Uite, mai gandeste-te, bine?" propuse el luandu-ma de maini.
"Bine. Ar fi bine sa-mi lasi putin timp."
"Oricat. Si... uita-te la mine... eu chiar tin la tine..."
Au trecut doua zile. L-am facut sa creada ca eu chiar tin la el, ca poate chiar il iubesc. Si nimic nu e mai atragator pentru un baiat decat o fata care il iubeste. L-am facut sa creada ca imi doresc ceva de viitor, adica un alt fel de a spune: m-as culca cu tine, sigur ca da. L-am incitat, intrigat. Il sun, ii spun ca vreau sa-l vad si ii dau bomba, care il lasa cu gura cascata:
"M-am gandit mai bine si... chiar ai dreptate, in toate privintele... nu cred ca avem viitor impreuna, imi pare rau. N-am nimic cu tine, dar n-am timp de o relatie."

Kiss me numberless!

"Uite, nu stiu... ma apuca depresia in week-end.", i-am zis balbaindu-ma.
"De ce?"
"Daca-s sti, ti-as spune." Sec si cuprinzator.
"Scuze, dar nu te inteleg."
"Eh, eu fac progrese. Se numesc crize de personalitate.", i-am zis la aceeasi tonalitate constanta a vocii.
"Cheful tau de iesit nu are nicio legatura cu personalitatea.", mi-a raspuns pe un ton iritat.
"Eu zic ca are."
"Fumezi?", intreba calmandu-se.
"Nu, de ce?"
"Ai ceva galben in ochi.", spuse asezandu-se langa mine pe banca.
L-am privit insistent si i-am zambit, insa imi venea sa rad. Desi pare cel mai relaxat baiat din lume, e de fapt timid. Isi intoarce privirea spre mine.
"Ce linie frumoasa a maxilarului ai."
What the fuck? am gandit. "Aaa, mersi?"
Imi lua mana in mana lui si, prin aburul ce il scotea pe gura, ii priveam caciula simpatica neagra cu verde.
N-ai de gand sa ma iei in brate azi? am gandit.
"Ar cam trebui sa...", am inceput sa zic.
"Da, si eu. Uhm..." Se apropie de mine si ma pupa pe obraz, apoi din greseala cand intorceam capul am nimerit buze-n buze. "Scuze, scuze."
Si am inceput sa radem.
"Stii de cat timp ar fi trebuit sa faci asta?" , am spus.

Sometimes, the first thing you want never comes

*I'll put a spell on you,
You'll fall asleep and I'll put a spell on you.
And when I wake you,
I'll be the first thing you see,
And you'll realise that you love me.*

Au trecut demult timpurile in care un baiat lupta pentru o fata. A trecut deja timpul in care el se interesa de ea la prietenele ei, in care ii trimitea trandafiri pe care ele le puneau in banca, biletele in care erau cuvinte simple. Nu sunt romantica. Nu asta vreau sa zic. Vreau sa zic ca am devenit atat de accesibile, fetelor... Lasati-i sa munceasca. Mama imi zicea: nu fugi dupa baieti. Si mai zicea: daca te iubeste, te cauta el. Si asa e. Daca vor ceva cu adevarat se va implini, asa cum zic legea atractiei universale, Coelho si multi altii. Numai ca au omis un lucru: trebuie sa dai tot ce poti pentru a face acel lucru posibil.

10 ani de la terminarea liceului

"Ma vad peste zece ani... singura."
"Cum adica singura?"
"Adica imi imaginez fetele casatorite si baietii logoditi (din clasa noastra), fiecare cu partener sau partenera... si eu... eu sa fiu singura care vine singura."
"Zici tu asa... acum."
"Serios. Ce sanse am sa fiu cu cineva? Mai ales sa ma marit? Eu nu sunt disponibila sentimental..."
"Zici asa doar pentru ce ti-a zis psihologul?"
"Psihologul zice adevarul: sunt schilodita sentimental."
"N-a zis chiar asa..."
"A zis doar ca sunt indisponibila. Mereu! MEREU! Auzi la el."
"Tie iti trebuie un barbat destept, care sa te astepte si sa te iubeasca neconditionat."
"Nu exista."
"Ba da."
"Ba nu."
"Ba da."
"Ba nu."
"Eu sunt ala."
"...(o_O)"

Joan of Arcadia

"Te-ai culcat cu ea doar pentru eu n-am vrut sa ma culc cu tine?", intreba ea uimita.
"Nu... nu stiu. Nu stiu unde mi-a fost mintea.", ii raspunse fara sa mai poata sa o priveasca in ochi.
"I-ai dat ei... o parte din tine."
"Crede-ma, n-a insemnat nimic!" Deja plangea.
"Nu-mi vine sa cred!" Ii arunca o privire de dezgust, desi avea lacrimi in ochi.
"Vreau doar ca lucrurile sa fie la fel ca inainte... Daca as putea da timpul inapoi...", ii spuse inca cu capul in pamant.
"Nu intelegi. Lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel. Eu ti-am dat un lucru mai important decat sexul, Adam, ti-am dat... inima mea. Si ai luat-o cu tine cand te-ai...futut cu ea. S-a terminat!"
O privi plecand. Trist sentiment.