Stau adesea si ma intreb de ce suntem atat de egoisti. Nu-mi explic cum si in ce moment devii proprietatea cuiva. Si nu-mi explic cum el crede ca daca nu sunt cu nimeni automat niciun baiat nu se uita la mine. Se uita, dragule, insa nu ma uit eu la ei. Asta ca sa fiu ironica, cu acel umor specific englezesc. Cred ca ridicatul din spranceana tot ei l-au inventat.
Din moment ce Dumnezeu m-a lasat libera, de ce sa se creada cineva mai puternic de-atat? Si mai ales de ce sa creada ca omul de langa tine e numai pentru tine?
Sigur ca oricine e gelos. Important e cum esti gelos. Daca duci totul la extrem... Daca esti gelos in sinea ta... Daca eviti gelozia... Daca nu esti deloc gelos... (atunci e grav) Uneori, daca nu iti manifesti gelozia, persoana de langa tine crede ca nu o iubesti. Nu e adevarat. Poate asta e cea mai suprema manifestare a iubirii. Incerci sa faci orice numai ca acea persoana sa se simta bine. Printre care intra si libertatea, si sinceritatea, si starea de spirit. Atunci cand iubesti cu adevarat, nu-ti doresti sa-i schimbi viata, ci sa i-o completezi, sa o imbunatatesti.
Nu stiu ce incerc sa-mi demonstrez.
About me
- Irra
- "Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)
5 comentarii:
atunci e grav...in ce sens e grav daca nu esti gelos?
nu simti un sentiment de iubire pt persoana respectiva, ci doar un sentiment de atasare sau de prietenie
e tare complicat cu iubirea asta...din cate inteleg eu daca iubesti automat trebuie sa fi gelos adica iubirea nu inseamna fericire ci si nefericire, certuri, gelozie etc...cert e ca iubirea nu e penrtu mine :D
zici asta pt ca n-ai intalnit inca persoana potrivita (ce m-a apucat:))? nici eu nu cred in ce zic)
:))...mare sofista mai esti!
mai urmeaza sa ma convingi ca exista magie :))
Trimiteți un comentariu