Am trecut granița. Nu pot să zic că mi-a plăcut în vreun fel schimbarea. Am avut și ghinionul de o ploaie teribilă. Însă un lucru am observat, și anume că orice parcelă, orice deal, orice loc, este plantat cu porumb sau cu floarea- soarelui. Lucru care la noi nu este. Câmpuri întregi superbe, în culori superbe. Îmi mai plac ungurii pentru că sunt ospitalieri și știu engleză bine.
Slovenia este o țară superbă și e încredibil ce au realizat oamenii ăștia în 20 de ani. Noi nu reușim pentru că nu vrem, pentru că nu există interes, dar posibil este.
Italia e agitată, tumultoasă, plină de orice fel de oameni, mai puțin de italieni. Și în cazul locuitorilor caucazieni, te întrebi dacă sunt italieni sau români mascați. Eu nu știu ce tot căutam în țara lor, toți oamenii se plâng că e greu și acolo. Câteodată se gândesc să lase tot și să se întoarcă acasă. Și îi înțeleg. Nu e sigur pentru ei, nici pentru copiii lor, sunt considerați străini oricât ar încerca.
Viața, în general, în afară, este relaxată, civilizată și curată. Doamnele în vârstă nu stau în fața blocului ci la cafenele, machiate și gătite. Nu stă nimeni la poartă, nu e țipenie de om pe stradă. Fac mișcare, bicicleta e mai funcțională ca mașina. Seara se relaxează la cafenele drăguțe, unde îți servesc măsline, chipsuri și grisine, pe gratis, ca să ai o gustare când îți discuți problemele. Prețurile pentru mâncare sunt la fel ca la noi, dar hai să comparăm salariile noastre cu ale lor.
Nu înțeleg de ce noi nu putem... dar eu o să-mi fac partea în a ajuta țara așa cum pot. Nu există țara mai frumoasă ca a noastră. Nicăieri nu e mai bine, mai sigur, ca acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu