Mood
joi, 28 ianuarie 2010
Kiss me numberless! 2
"Nu cred ca putem fi impreuna." , imi spuse relaxat.
M-am uitat la el ca la un amarat de dobitoc, ranita in ego, si n-am zis nimic.
"Tu nu vrei sa iesi, n-ai chef de nimic, cand o sa ne vedem? O data pe saptamana? Sau nici atat?"
"Am crezut ca iti place de mine asa cum sunt." , i-am taiat-o scurt.
"Sarutul ala...a fost neprogramat. Si faptul ca-ti doreai asta... nu stiu... Eu trebuie sa o sarut pe prietena mea, sa ma plimb cu ea, sa fac lucruri normale... pe care un cuplu il face."
"Am fi putut face asta. M-as putea schimba. Pentru tine... am tot timpul din lume." , i-am zis pe un ton dulce, insa ma gandeam doar la faptul ca nu vreau sa-mi iau papucii. Mai ales de la el.
"Ai fi dispusa sa faci toate astea?"
"Normal."
"Atunci..."
"Dar stiu ca eu pentru tine nu mai insemn nimic, adica cel putin asa vorbesti cu mine." Acelasi ton melodramatic, sa-l faca sa se simta important. "Stii ca esti singurul baiat la care am tinut vreodata?" Minciuna, minciuna, minciuna.
"...as... vrea sa... dau timpul inapoi. Ai...uff... Ai putea sa-mi acorzi o noua sansa?"
"Nu sunt sigura... Nu stiu daca mai vreau acum..."
"Te rog... stii doar ca... vorbele astea au fost aruncate la intamplare. Tu stii ce simt eu."
"Tocmai, nu stiu."
"Uite, mai gandeste-te, bine?" propuse el luandu-ma de maini.
"Bine. Ar fi bine sa-mi lasi putin timp."
"Oricat. Si... uita-te la mine... eu chiar tin la tine..."
Au trecut doua zile. L-am facut sa creada ca eu chiar tin la el, ca poate chiar il iubesc. Si nimic nu e mai atragator pentru un baiat decat o fata care il iubeste. L-am facut sa creada ca imi doresc ceva de viitor, adica un alt fel de a spune: m-as culca cu tine, sigur ca da. L-am incitat, intrigat. Il sun, ii spun ca vreau sa-l vad si ii dau bomba, care il lasa cu gura cascata:
"M-am gandit mai bine si... chiar ai dreptate, in toate privintele... nu cred ca avem viitor impreuna, imi pare rau. N-am nimic cu tine, dar n-am timp de o relatie."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
About me
- Irra
- "Ma agat acum ca de cel din urma pai de gandul ca poate e posibil sa ma vindec prin scris." (Cartarescu)
5 comentarii:
o da...ce-mi place...povestioara e inspirata din realitate?
cum se joaca fetele astea cu sentimentele...:))
@di: oarecum:-? nu aceleasi cuvinte, nu aceleasi personaje, dar aceeasi esenta
@zad: hm, eu cred ca e invers:P
ahhhhhhh, imi place
te iubesc!
frumoasa rasturnare de situatie
Trimiteți un comentariu