Moral story

The word that used to define me was cumbersome. I could not stop myself from wondering: is that the word that represents me still? I still cary with me a great burdain, maybe even more than one. I've just stopped thinking if I'm still a curbersome person.
Then, this nice story comes up and clears me of thoughts:
Once upon a time all feelings and emotions went to a coastal island for a vacation. According to their nature, each was having a good time. Suddenly, a warning of an impending storm was announced and everyone was advised to evacuate the island.
The announcement caused sudden panic. All rushed to their boats. Even damaged boats were quickly repaired and commissioned for duty.
Yet, Love did not wish to flee quickly. There was so much to do. But as the clouds darkened, Love realised it was time to leave. Alas, there were no boats to spare. Love looked around with hope.
Just then Prosperity passed by in a luxurious boat. Love shouted, “Prosperity, could you please take me in your boat?”
“No,” replied Prosperity, “my boat is full of precious possessions, gold and silver. There is no place for you.”
A little later Vanity came by in a beautiful boat. Again Love shouted, “Could you help me, Vanity? I am stranded and need a lift. Please take me with you.”
Vanity responded haughtily, “No, I cannot take you with me. My boat will get soiled with your muddy feet.”
Sorrow passed by after some time. Again, Love asked for help. But it was to no avail. “No, I cannot take you with me. I am so sad. I want to be by myself.”
When Happiness passed by a few minutes later, Love again called for help. But Happiness was so happy that it did not look around, hardly concerned about anyone.
Love was growing restless and dejected. Just then somebody called out, “Come Love, I will take you with me.” Love did not know who was being so magnanimous, but jumped on to the boat, greatly relieved that she would reach a safe place.
On getting off the boat, Love met Knowledge. Puzzled, Love inquired, “Knowledge, do you know who so generously gave me a lift just when no one else wished to help?”
Knowledge smiled, “Oh, that was Time.”
“And why would Time stop to pick me and take me to safety?” Love wondered.
Knowledge smiled with deep wisdom and replied, “Because only Time knows your true greatness and what you are capable of. Only Love can bring peace and great happiness in this world.”
“The important message is that when we are prosperous, we overlook love. When we feel important, we forget love. Even in happiness and sorrow we forget love. Only with time do we realize the importance of love. Why wait that long? Why not make love a part of your life today?”

No, I'm not cumbersome anymore.

Cozy

E doar una din serile in care te simti liber, relaxat, impacat si visator... Cand totul e cald, vantul nu bate si nici nu adie, nu simti frig, nu te poate supara nimic. Ai melodii relaxante in cap, iti amintesti filme, citate, cuvinte frumoase, amintiri spontane... Totul pare ireal. Te simti ireal...
De parca ai vedea pentru prima data cerul, te minunezi de fiecare detaliu... Vezi copacii pe care nu i-ai mai vazut inainte cu alta perspectiva.
Astept Craciunul... Astept sa simt senzatia asta in fiecare zi, nu numai azi... Si visez, visez... Maine, n-o sa-mi amintesc de azi si am sa revin la starea initiala...

Ce mai citesc

"Intr-o noapte senina cu luna plina, Jay-jay de indrepta spre centru, spre patinoarul de la Wollman Memorial. [...] Jay-jay astepta pana plecare toti si toate luminile fura stinse. Atunci sari gardul si pasi cu grija in centrul ringului. [...] Jay-jay isi scose tenisii si incerca sa alunece pe picioare numai in ciorapi. Capatand curaj, isi impleti degetele la spate, asa cum vazuse ca fac patinatorii olimpici [...]
Se tot invarti pana ce ciorapii ii fura uzi leoarca. Privi in jos la degetele-i inghetate si, o clipa, intra in panica la gandul ca ar putea raci: Niciodata. isi spuse el, cu obrajii aprinsi de efort. Sunt prea fericit ca sa racesc."

Puburile din Piatra-Neamt

Am venit acasa dupa mai bine de o luna de absenta. De la departare, Piatra-Neamtul parea ca incepe sa se dezvolte incet si sigur. Ma bucuram sa vad din ce in ce mai multe check-inuri pe la diferite puburi, ca The Library Bar, Zen Lounge and Garden, Sestri si altele.
Am inceput cu The Library Bar, o idee foarte buna in sinea ei si m-am asteptat ca asta sa fie, ceva boem si de bun gust, dar fiind plin de pustani si de o muzica care-ti spargea timpanele, am plecat, sperand ca sigur gasim ceva frumos.
Am mers spre Zen... surpriza, era inchis cu lacat la poarta. Chiar nu merge nimic in Piatra?
Daca tot eram la stadion, megem la Sestri, ne-am asezat, era meci, dat tare si am stat, si am stat, si am stat, ca in basme 3 zile si 3 nopti, chelnerita trece pe langa noi... Ne-am ridicat si am plecat. Nu vrei client? Nu o sa ai client.
Am decis sa mergem la terasa ceahlau, aia de sus, de unde se vede orasul. Lumini inchise, peisaj ostil...
Ne-am gandit la Open Mind, unde fac cele mai bune cocktails ever, dar unde chelnerul, superdragut din fire, intreaba neamabil "Va incadrati pana la ora 10?"
Ce oras e asta va intreb eu pe voi?
Dar am facut cumva si am ajuns in centru. Mergem la Spavi sau cum s-o chema acum. Cum sa mergem la Spavi se inchide la 10...
Hai la Arena, dar e meci.
Intr-un final, hai la Scala Lounge and Coffee. Ne-am relaxat la un fresh, o cafea, wireless gratuit si muzica decenta.

Top 7 cele mai intelepte sfaturi despre relatii

1. Nu alerga si nu plange dupa baieti.

Exact acea zicala pe care ti-o zice mama ta, dar pe care o stii intr-o alta forma: "Nobody deserves your tears and if they do, they won't make you cry". 

2. Nu te increde in tot ce-ti zice.

Sau mai bine spus: Baietii iti promit si luna de pe cer, dar nu-i crede pe cuvant.

3. Daca te iubeste, te cauta.

Nu de putine ori, am primit intrebarea "de ce nu ma cauta?". Daca un baiat tine la tine, te cauta, te cearta cand nu raspunzi, te invita in oras.

4. Daca e sa fie, va fi, daca nu, nu. 

Nu stii daca o sa mai fiti impreuna? Nu stii daca vrei sa rezolvati problemele dintre voi? Nu stii ce sa faci?

5. Ia-l la rost daca e nevoie.

Am auzit si situatia in care cineva dintr-un cuplu, nu zice ce il/o deranjeaza la persoana iubita si tine in el/ea. Daca alimentezi vulcanul, la un moment dat explodeaza. Comunicarea este cheia.

6. Daca vrea sa plece, lasa-l sa plece.

Se uita la ceas, e nerabdator si nu are mintea la tine. Nu astepta, pentru ca poate are ceva mai "bun" de facut. Si, nu-i asa, nu trebuie sa ne "suprapunem" cu planurile lui de persoana foarte importanta si ocupata.

7. Nimeni nu paraseste pe cineva de bine ce ii este.

M-a parasit, dar am fost perfect/a. Uita-te cu atentie! Nu stii acum, nu realizezi acum, dar un om nu pleaca de bine si nici nu cauta fericirea la o alta persoana degeaba.

Am zburat prin facebook, cu ocazia sa imi imbogatesc cultura generala. Am dat de un baiat, care printr-a 8a avea o pasiune pt o prietena de-a mea. Astazi, il vad cu o fata, as putea spune identica prietenei mele, putin mai scunda si un pic mai grasuta. Adevarul ca n-am fost niciodata atat de placuta de un baiat incat sa isi caute iubite care sa-mi semene. Care e explicatia?

Blogeri, carti.

Va zic... e o adevarata aventura sa citesc blogurile oamenilor pe care ii admir. Cateodata ma face sa izbucnesc intr-un ras isteric. Internetul, pe cat de accesibil, pe atat de greu de accesat.
Am deschis astazi cam 6 pagini de Google Chrome ca sa citesc 6 dintre blogurile mele preferate. Ghiciti cate am citit? 2. DOUA! Din 6.
Am inceput sa citesc Printul din Central Park, de Evan H. Rhodes, luata de la Carturesti cu 5 lei. Incep sa realizez de ce a fost doar 5 lei. Nu e rea cartea, dar va spun ca am trecut de 40 de pagini si nu a aparut inca acea crima misterioasa. Nu se leaga multe descrieri. Dar cine sunt eu sa judec?
In alta ordine de idei, la Carturesti am gasit si Cartea Viitorului (The Book Of Tomorrow), de Cecelia Ahern, care era doar 30 de lei si imi facea cu ochiul. Daca as fi salariata, mi-as cumpara toate cartile ei, toate. Nu degeaba mi-am facut atestatul la engleza, pe literatura irlandeza, ea m-a convins. Si Comitted, de Elizabeth Gilbert... mi-a schimbat radical gandirea.
Asta asa in spiritul Bookfest, ca tot ma duc acasa si nu apuc sa ma duc la el.

Plictisitor

In lunga mea framantare asupra carierei pe care as vrea s-o urmez, am dat peste meseria de profesor universitar. Sunt avantaje si dezavantaje. Unul din cel mai mare neajuns al meu, ar fi ca ma plictisesc teribil. Dimineata... ora 8... profesorul meu de economie rurala vorbea cu patos despre formele de salarizare, demonstrand plastic cum Michelin asigura angajatilor, pe langa salariu, asigurari private de sanatate, bonuri de masa, asigurari de viata si, chiar mai mult, gradinite si scoli private. Ma uit prin sala, noi toti cascam in lant. El se uita pe rand la noi. Eu aveam ochii bulbucati, zambind intr-un colt de gura. Ma uit... nu,nu... ma holbez la el minute in sir, el nu schiteaza nici macar un semn de oboseala. Nu clipeste des, nu casca pe ascuns, nici macar atunci cand se uita la vreun coleg care casca. Cum poate profesorul meu sa faca ceea ce eu ma straduiesc sa fac de ani de zile? Cum as putea eu sa fiu profesor universitar, daca eu nu ma pot opri din cascat dimineata? E ceva ce domnul profesor a deprins de-alungul vietii? A pus ceva in cafea? Face ceva mai mult sport decat mine? Nu fumeaza? (ba fumeaza si inca tigari proaste) E perfect in fiecare dimineata, cravata, costumul, camasa, parul, ochii limpezi... Cum as putea eu sa predau cu placere si sa arat impecabil? Cum as putea intra in randul lumii fara simtiri? Cum ar fi ca atunci cand deschid usa amfiteatrului sa las inafara oboseala, problemele, orice sentiment si sa predau timp de 2 ore ca si cum unica mea pasiune ar fi meseria mea? Si mai ales, nu are niciodata o foaie la el, greseste foarte rar, atunci cand spune in loc de 360, 3600. "Ma scuzati, problemele le fac pe loc." Incredibil!
Ieri am fost la Suceava, la Banca de Gene, SINGURA DIN ROMANIA, iar colegii mei au replicat scurt: "A fost plictisitor". Poftim? Daca tu crezi, ca tot ce-ai vazut acolo au fost borcane si buncare, te inseli amarnic. Ceea ce am vazut au fost poate ultimele specii de porumb, cartof, fasole, pe care stra-stra-stra-stra-strabunicii tai le-au cultivat fara ca sa iasa in paguba cum ies majoritatea fermierilor neexperimentati din ziua de azi. Am vazut populatii locale pe care neamtul le cultiva in locul populatiilor modificate genetic, chiar daca e mai scump. Plictisitor, huh? Planetariul...pff... aproape am adormit. Asa-i, dormi! Asta facem toata viata, de asta credem in toate tampeniile, de asta credem in comete ce aduc sfarsitul lumii si in explozia soarelui, de asta nu stim diferenta intre Steaua Polara si Luceafarul(planeta Venus). Cate stele are Carul Mare? Opt,nu sapte. Oamenii ce traiau acum mii de ani, se ghidau dupa cer, dupa stele. Noi le credem plictisitoare!
Indiferenta ne omoara.

Reflection

N-am fost niciodata tipul de fata care sa debordeze de feminitate, ci, mai degraba, gaseam "baietelul" din mine foarte util, pentru ca ma apara de reactii exagerate si de pitiponceala. N-am fost niciodata increzatoare, poate doar increzuta; nu aveam incredere in mine si consideram asta ceva obisnuit, pentru ca ma impiedica sa am incredere in altii. Nu eram genul de persoana pe care sa te bazezi, fara sa vreau, pentru ca nu-mi controlam vorbele si ajungeam sa ranesc, ceea ce imi proteja sentimentele si imi sustinea statutul de "I'm fearless". Nu ma intrecea nimeni la curaj, la dezinvoltura si la spontaneitate; de fapt, eram o persoana foarte singuratica. Nu am sa fiu niciodata o persoana care sa-si vada de treaba ei, lucru care imi foloseste doar mie si nu altora, dupa cum am observat; nu pot sa nu ajut, dar nici sa ma las de criticat. N-am fost genul sa-mi dau inima inainte sa cunosc, sa simt, sa percep si, asa, aveam nevoie doar de mine, dar ma facea rece. Am fost mereu susceptibila fiind vorba de relatiile interumane colegiale, dar si prietenesti, si m-a ferit de suferinte inutile, dar m-a impiedicat sa cunosc oameni noi. Ce vreau sa demonstrez e ca... odata cu iubirea, indiferent de forma ei, viata ta ia un reset si toate zidurile, pe care ti le-ai construit atent timp de cateva experiente, dispar. E o sabie cu doua taisuri, dar merita incercata in batalia cea mai usoara, sub forma de cauciuc, si, in cea mai grea, sub forma de otel carbon.

Just another be grateful post

Feeling lonely, lost, impacient, insecure, sad, depressed?
I've got all the answers.
Well, most of them...
My pieces of advice are:
1. Never ever give up on something you love! (Like I did. I gave up on writing and felt horrible this whole time for not being able to hear my voice.)
2. Change something about yourself every time you feel like you need it. (Either it's your hair colour, what's your favorite bar or the treat you give yourself after a long diet)
3. Search for music that brings you peace. (You're a rock fan, allright, look for soft rock. The heavier the message of the song, the worst you'll feel.)
4. Travel. (No words added)
5. Spend time with friends and family. (They fill up your mood, they tear up your world. Peace and adrenaline, yay!)
6. Love, embrace, kiss as much as you can.   (Find the one or keep him/her clooooooooooose.)
7. Be grateful. (For every small piece of something that's really yours, for little things that matter, for those around you)
8. Pray. (All the time. Anytime you feel like it.)
Hope that was helpful.
I was not that grateful lately... So I decided to leave the crapy mood behind and live to the fullest.

Material girl

Scuze ca m-am mai scris. Sunt un pic "neinspirata". Azi vreau sa va vorbesc despre orice imi trece prin cap.
Depresia se manifesta adesea la adolescenti, dar, mai ales, la oamenii aflati intre varste sau intr-o usoara maturizare.
Mergeam pe drum, in dreapta, si ma uitam pe geam. Urcam dealul si, odata cu noi, cobora si soarele.

 Culorile se reflectau din geam in fata mea, mangaindu-ma pe obrazul drept, pe gat si pe piept. In mana imi tineam gentuta, de care eram foarte mandra. M-am uitat la ea si, apoi, la soare si la deal. M-am uitat in oglinda pasagerului. Aveam verde in ochi, fara cearcane, bronz in obraz si rosu pe buze... daca sunt deja frumoasa, pentru ca asa m-a facut Dumnezeu, pentru ca natura imi demonstreaza asta, pentru ce tin mereu sa intensific frumusetea?
Ma uit din nou pe geam. Oftez si inima imi bate cu putere. Nu ma pot bucura de cer, de calatoria spontana, de noi doi, de tot...
Ajungem in varf, imi aprind o tigara si, dupa ce termin, am o senzatie de anxietate si doresc cu nerabdare sa plec. Totusi, imi abtin senzatia, continui sa ma uit la cer, la oras si sa numar bisericile dintr-un capat in altul. Incepe sa mi se faca frig... Ma imbrac cu hanoracul, mai beau o gura de suc si... atat. Nu simt nimic.
Nu mai vad frumusetea locului. Nu mai respir cum trebuie aerul. Nu ma impresioneaza nimic.
- Ti-a cazut geanta!
- Nuuu, nu...
Si realizez ca disperarea mea s-a realizat pentru o geanta. Am fost in stare sa sar de la un metru, fara sa-mi fie frica ca o sa ma lovesc, pentru... o amarata de geanta.
N-am putut sa ma bucur de nimic, pentru ca lucrurile materiale mi se par mai importante? Si intr-adevar am fost impresionata pana la lacrimi,

cand am ramas fara niciun ban in buzunar, dar cu o pofta incredebila de inghetata.